Abordari privind capitalul firmei

Cap constituie o cdt esentiala pt ca toate activit la niv firmei sa se desf in cdt bune.

Cap este abordat sub 2 aspecte :

  • ca resurse(fonduri) banesti;

  • ca mijloc sau factor de productie.

Ca resurse banesti, capitalurile reprezinta un element principal al unei datorii in opozitie cu venitul sperat(dobanda). În aceasta abordare capitalurile firmei sunt exprimate prin componente ale pasivului bilantuli, destinate sa finanteze activul patrimonial pe o perioada durabila.

Ca mijloc sau factor de productie capitalurile expr totalitatea resurselor materiale care prin combinare cu ceilalti factori de productie participa la obtineresa de bunuri si servicii pt a obt profit. Prin extensie capitaluirle reprezinta patrimoniul detinut de firma la care se pote raporta un venit.

Cadrul General de intocmire si prezentare a situatiilor financiae, elaborat de Comitetul pt Standardele Internationale de Contabilitate(IASC) facereferiri la conceptul fianciar al capitalului si la conceptul fizic al capitalului:

  • in baza conceptului financiar al capitalului, care se refera la banii investiti sau puterea de cumparare determinata, capitaluleste sinonim cu activele nete sau cap întreprinderii;

  • in baza conceptului fizic al capitalului, carer presupune capacitatea de exploatare, capitalul repr capacitatea de productie a intreprinderii exprimata de exemplu in unitatzi ded productie pe zi.

Cele 2 concepte privind capitalul conduc la aparitia conceptelor de mentinere a capitalului:

a) mentinerea capitalului financiar conf caruia, pf se obtine doar daca valoarea fianciara (sau monetara) a activelor nete la sfarsitul perioadei este mai mare decat valoarea fianciara (sau monetara) a activelor nete la inceputul perioadei, dupa excluderea oricarei distribuiri catre proprietari si a oricarei contributii din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.

b) mentinerea capitalului fizic conform caruia profitul se obtine doar atunci cand capacitatea fizica productiva (sau capacit de exploatare) a întreprinderii (sau resursele, fondurile necesare atingerii acestei capacitati) la sfarsitul perioadei depaseste capacit fizica productiva de la începutul perioadei, dupa ce s-a exclus orice distribuire catre proprietari si orice contributie din partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.

În limbaj economic circula si conceptele: capital fictiv, capital real.

Capitalul fictiv = capitalul existent sub forma hartiilor de valoare (actiuni, obligatiuni si alte active financiare). Ca titlu de valoare (de proprietate sau de credit) capitalul fictiv da posibilitatea detinatorilor de a-si însusi un venit sub forma de dividend sau dobanda.

Capitalul real (capitalul tehnic, bunuri-capital) = capitalul existent în economia reala . El este rezultatul unui proces de productie anterior si serveste la producerea altor bunuri economice destinate vanzarii. Se compune din capital fix si capital circulant.

Capitalul real se regaseste în circuitul firmei , se evidentiaza în bilant si reprezinta fie o avere proprie fie o datorie fata de terti.

Atasate notiunii de capital sunt:

  • capital de risc = capitalul investit într-o afacere, în care întreprinzatorul accepta riscul ca firma sa dea faliment.

  • capital eterogen = capitalu fizic sub forme specifice anumitor procese de productie si netransferabile altor procese. Este opus conceptului de capital adaptabil, care poate fi folosit la producerea mai multor bunuri prin procese diferite.

  • capital împrumutat= loan capital.

  • capital împrumutat fara garantii (unsecured loan stock);

  • capital împrumutat nerambursabil (irredeemable loan stock);

  • capital în titluri de valoare (stock)

  • capital nesolicitat (uncalled capital)

  • capital obtinut prin emisiunea de actiuni (issued capital)

  • capital pe termen lung ( long term capital) = capital sub forma financiara(monetara) care atunci cand este luat cu împrumut si reprezinta o datorie are un termen de scadenta f lung, de obicei peste 10 ani. Poate fi si un capital majorat prin emisiune de actiuni, ceea ce îl face sa fie restituibil pana la lichidarea firmei.

  • capital speculativ/febril (hot money) – daca o tara are o rata a dobanzii favorabila ea poate atrage bani de peste hotare.Acesti bani pot parasi tara respectiva daca ratele dobanzilor se schimba, devenind mai favorabile în alte parti;

  • capital sub forma de actiuni (equity capital)

  • capital uman.

Continutul si structura capitalului

Capitalurile firmei se formeaza la înfiintare, se modifica prin cresteri sau diminuari si se lichideaza la încetarea existentei ei. În functie de provenienta si apartenenta, capit firmei se grup în:

  • capitaluri proprii;

  • capitaluri împrumutate.

  1. Capitalurile proprii se formeaza din contributii externe si interne.

Contributiile externe = aportul proprietarilor si eventual aporturile statului, colectivitatilor sau unor organisme specializate. Contributiile interne = capacitatea de autofinantare a firmei.

În categ capitalurilor proprii sunt cuprinse:

  • capitalul social;

  • rezervele asimilate capitalurilor;

  • fonduri, provizioane, rezultatele capitalurilor.

  1. Capitalurile împrumutate se formeaza atunci cand firma îsi epuizeaza resursele proprii si recurge la îndatorare. Îndatorarea firmei se poate realiza :

  • pe termen mediu si lung;

  • pe termen scurt(pana la 1 an).

Modalitatile de finantare prin îndatorare pe termen mediu si lung constau în:

  • creditul bancar pe termen mediu si lung;

  • creditul obligatar.

Creditul bancar pe termen mediu si lung se solicita de catre firma si se acorda de catre bancile comerciale pe baza de programe bine def pe diferite termene(variabile).

Creditul obligatar = împrumut pe termen lung pe baza emisiunii de titluri de credit , instrumentul principal de realizare a creditului obligatar =obligatiunile.

Capitalul propriu+capita împrumutat(datorii pe termen mediu si lung)= capitalul permanent.

Pentru finantare orice firma are nev în afara creditelor pe termen mediu si lung de resurse temporare cu o durata mai mica de 1 an. Aceste nevoi temporare de capitaluri sunt urmarea nu atat a procesului de productie cat mai ales a plasamentelor în credit comercial oferit clientilor sau a modului de gestionare a trezoreriei. Împrumuturile pe termen scurt iau forma:

  • fie a creditului de furnizor;

  • fie a creditului bancar pe termen scurt.

Creditul furnizor apare atunci cand firma primeste valorile materiale de la furnizor fara ca acesta sa pretinda plata imediat.

Creditele bancare pe termen scurt =împrumuturi care se bazeaza pe creante comerciale si sunt credite de trezorerie acordate pentru nevoi temporare.

Capitalul permanent+datorii pe termen scurt=capitalul total al firmei

Pentru gestiunea financiara a firmei o problema de interes deosebit este structura financiara data de rap dintre capit împrumutat si capit propriu. Este considerata optima acea structura financiara care asigura o rentabilitate cat mai ridicata.

Forme de materializare a capitalului firmei

Capitalul total al firmei urmarit pe surse de provenienta se refera la pasivul bilantului. Acest capita ltotal obtinut de firma este utilizat prin plasamente pe termen lung si pe termen scurt în asa numitele active. Pasivul bilantului este expresia monetara a surselor sau iyvoarelor de finantare la un moment dat a activului bilantului. Activul = ansablul veniturilor si creantelor care figureaza în bilantul firmei. Este format din cladiri, utilaje, stocuri, sume datorate de debitori sau detinute în conturi bancare sub forma de lichiditati. Activul= resursa controlata de catre o întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pt întreprindere.

Plasamentele de capital:

  • pe termen lung se materializeaza în active imobilizate;

  • pe termen scurt se materializeaza în active circulante.

Activele imobilizate cu o durata îndelungata de imobilizare a capitalului sunt recuperate sub aspectul valorii de intrare, în modalitati diferite, în functie de pozitia în care se afla:

  • active imobilizate amortizabile sau

  • active imobilizate neamortizabile.

Activele imobilizate amortizabile corporale si necorporale cuprind: constructii, amenajarile de terenuri, instalatii tehnice si masini etc.

Activele imobilizate neamortizabile se refera la titlurile de participare detinute la soc din cadrul grupului, creante legate de participatii etc. Se are în vedere faptul ca o firma poate avea interese în desfasurarea activitatilor altor întreprinderi, context în care modalitatea de participare la luarea deciziilor în cadrul acestuia o constituie cumpararea de titluri de proprietate(actiuni) si participarea la formarea capitalului lor social.In acest caz recuperarea capitalului imobilizat se face prin vanzarea titlurilor de valoare pe piata financiara si nu prin amortizare.

Activele circulante cuprind acele plasamente pe durata mai mica de 1 an.Acestea sunt usor transformabile in disponibilitati banesti care pot fi utilizate pentru onorarea obligatiilor scadente sau pentru noi plasamente in stocuri materiale sau chiar in active imobilizate.

Functie de natura si permanenta lor in circuit si dupa rapiditatea transformarii lor in lichiditati,activele circulante pot fi:

  • valori de exploatare,determinate nemijlocit de ciclul de exploatare cum sunt:stocurile de materiale pentru productie;stocurile de productie in curs de fabricatie;stocurile de produse finite.Acestea constituie partea relativ constanta stabila a activelor circ.

  • valori realizabile care sunt caracterizate prin transformarea lor in lichiditati intr-un timp scurt.Ele cuprind:creante rezultate din creditul comercial si portofoliile de titluri de valoare achizitionate in vederea tranzactiilor bursiere.

  • disponibilitati banesti(lichiditati) concretizate in:soldurile conturilor deschise la banci,sume aflate in casierie,alte valori.

Schematic,structura capitalului reflectata in pasivul bilantului dupa provenienta si in activul bilantului dupa modul de utilizare poate fi prezentata ca in figura de mai jos:

ACTIV

PASIV

1.ACT.IMOB.

1.1 amortizabile

1.CAP.SOC.

CAPITAL PROPRIU

C

A

P

I

T

A

L

P

E

R

M

A

N

E

N

T

C

A

P

I

T

A

L

T

O

T

A

L

1.1.1.corporale

1.1.2 necorporale

2.RZ.ASIMILATE CAPITALURILOR

3.FONDURI,PROVIZIOANE SI REZULTATE

1.2 neamortizabile

1.2.1.titluri de participare

1.2.2 creante legate de participatii

2.ACT.CIRC

2.1 valori de exploatare

4.CAP.IMPRUMUTAT PE TERMEN MEDIU SI LUNG

CAP.

IMPRUMUTAT

PE TERMEN MEDIU SI

LUNG

2.2 valori realizabile pe termen scurt

4.1 creditul bancar pe termen mediu si lung

4.2 creditul obligatar

5.CAP.IMPRUMUTAT PE TERMEN SCURT

CAP.

IMPR.

PE

TERM.

SCURT

2.3 lichiditati

5.1credit bancar pe termen scurt

5.2 credit furnizor

Capitalul propriu

Dupa cadrul general IASC cap propriu reprezinta interesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor datoriilor sale.Cadrul general are in vedere faptul ca elementele legate direct de evaluarea pozitiei financiare sunt activele,datoriile si C.P..In aceeasi idee,OMFP,1752/2005 considera CP:dreptul actionarilor(interesul rezidual) in activele intreprinderii,dupa deducerea tuturor datoriilor acesteia.

Desi CP este definit ca interes rezidual al actionarilor acesta poate fi clasificat in bilant.Spre exemplu,pot fi prezentate separat:

  • fondurile cu care au contribuit actionarii(CS)

  • profitul capitalizat

  • rezervele ce reprezinta alocarea rez reportat si rez ce reprezinta ajustari pentru mentinerea nivelului capitalului.

Asemenea clasificari pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor de catre utilizatorii situatiilor financiare cand exista restrictii legale sau de alta natura privind capacitatea firmei de a distribui sau de a utiliza intr-un alt mod cap propriu.De asemenea,ar putea reflecta faptul ca partile care au interese in cap firmei au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau la rambursarea capitalului.

OMFP 1752/2005 precizeaza structura CP:aporturile de cap(CS);primele de cap.;rezervele;rez reportat;rez exercitiului.

Capitalul social

CS reprezinta volumul total de capital emis de o SC sub forma de actiuni in cazul SA-urilor sau de parti sociale in cazul soc de persoane.

Legea nr.31/1990 precizeaza ca in SA ,CS este reprezentat prin actiuni emise de societate.

Se poate considera CS ca un element al patrimoniului intreprinderii care este dat de totalitatea sumelor banesti puse la dispozitie in mod permanent de catre propritari sau asociati.Aportul proprietarilor sau asociatilor pot fi:

  • in numerar,obligatorii la constituirea oricarei forme de proprietate;

  • in natura care sunt admise la toate formele de societate si se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare.

CS al SC este reprezentat de actiuni.

Actiunile sunt titluri de valoare(de participatie) prin care se atesta dreptul de proprietate al posesorilor asupra unei parti din CS al firmei emitente.La infiintare,CS al unei SC pe actiuni este divizat in fractiuni egale numite actiuni.

  • investitorii cumpara actiuni in momentul emisiunii pe baza promisiunii unor incasari viitoare(date de dividende si de cursul bursier al titlului la momentul vanzarii),oferind pretul de cumparare;

  • firma incaseaza o suma certa din vanzarea actiunilor promitand venituri viitoare pentru investitori.

Actiunile pot face obiectul tranzactiilor pe piata de capital,fiind cotate in functie de raportul dintre cerere si oferta.

Valoarea nominala a unei actiuni(Vna) se determina prin impartirea CS la numarul actiunilor(Na) sau partilor sociale.Vna =CS/Na.

Deci,CS al firmei este dat de produsul dintre numarul actiunilor emise si valoarea nominala a unei actiuni.CS=Na*Vna.

In SA,dupa modul de transmitere actiunile pot fi:

  • nominative pentru care se vor mentiona numele si prenumele detinatorului si pot fi transmise altei persoane numai prin transcrierea in registrul actionarilor;

  • la purtator care nu poarta numele detinatorului si pot fi transmise altei persoane fara nicio formalitate.

  • Actiunea da dreptul posesorului sa primeasca o cota parte din profitul net sub forma unui venit variabil numit dividend.Ca atare,actiunile s emai numesc si titluri cu venituri variabile.Marimea dividendelor depinde de:

  • marimea profitului net;

  • hotararea AGA privind distribuirea profitului net;

Actionarii in calitatea lor de proprietari ai actiunilor si prin aceasta a unei cote parti din CS pot decide sa vanda titlurile pe piata de capital.In aceste conditii,firma isi desfasoara activitatea in mod normal,fara sa fie afectata vanzarea-cumpararea actiunilor pe piata.

In timp,pe piata,pretul actiunilor poate oscila in jurul valorii nominale.Prin tranzactiile bursiere se stabileste zilnic pretul actiunii,numit curs.Produsul dintre cursul bursier inregistrat la un moment dat si numarul actiunilor emise de firma si aflate in circulatie la acel momnent,reprezinta capitalizarea bursiera(valoarea de piata a firmei).

Actiunile trebuie sa fie de o egala valoare;ele acorda posesorilor drepturi egale.In conditiile actului constitutive,pot fi emise categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite.

Se pot emite actiuni preferential cu dividend prioritar fara drept de vot,ce confera titularului:

  • dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra beneficiului distribuibil al exercitiului financiar,inaintea oricarei alte prelevari;

  • drepturile recunoscute actionarilor cu actiuni ordinare,cu exceptia dreptului de a participa si de a vota,in temeiul acestor actiuni,in AGA;

Actiunile cu dividend prioritar,fara drept de vot,nu pot depasi ¼ din CS si vor avea aceeasi valoare nominal ca si actiunile ordinare.

Prin hotararea adunarii generale extraordinare a actionarilor:

  • actiunile nominative pot fi convertite in actiuni la purtator si invers;

  • actiunile preferential si actiunile ordinare pot fi convertite dintr-o categorie in alta;

CS al unei SC este stabilit in mod obligatoriu prin contractul de societate si statut(care pot fi incheiate sub forma unui inscris unic,denumit act constitutiv).El nu poate fi mai mic decat limita minima stabilita de lege.La constituire,CS este diferit ca marime in functie de tipul de SC(soc in nume colectiv,soc in comandita simpla,soc in comandita pe actiuni,SA,SRL)

CS poate suferi modificari in timp fie prin majorare fie prin diminuare ceea ce va influanta patrimoniul firmei.

Modificarea CS

CS poate fi redus prin:

  • micsorarea nr de actiuni sau parti sociale;

  • reducerea valorii nominale a actiunilor sau partilor sociale;

  • dobandirea propriilor actiuni urmata de anularea lor.

CS poate fi redus si atunci cand reducerea nu este urmata de pierderi:

  • prin scutirea totala sau partiala a asociatiilor de varsamintele datorate;

  • restituirea catre actionari a unei parti din aporturi,proportional cu reducerea CS si calculata egal pt fiecare actiune sau parte sociala;

  • prin alte procedee prevazute de lege.

Privitor la reducerea CS se impun cateva precizari stabilite prin lege:

  • reducerea se poate face numai dupa trecerea a 2 luni din ziua in care hotararea a fost publicata În monitorul Oficial al Romaniei, partea a-VI-a;

  • Hotararea de reducere trebuie sa respecte minimul de capital social stabilit prin lege;

  • Orice creditar al societatii, a carei creanta este constatata printru-un titlu anterior publicarii hotararii, poate face opozitie;

  • Creditorii chirografari (care nu au garantii) ale caror creante sunt constatate prin titluri anterioare publicarii hotarari pot sa obtina, pe cale opozitiei, exigibilitatea anticipata a creantelor lor la data expirarii termenului de doua luni de la publicarea in Monitorul Oficial, in afara cazului in care societatea a oferit garantii reale sau personale acceptate de creditori;

  • Cand societatea a emis obligatiuni, nu se poate proceda la reducerea capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul actiunilor, decat in proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.

Majorarea capitalului social poate surveni in urma procesului de dezvoltare a intreprinderii prin expansiune si modernizare sau pentru acoperirea unor pierderi rezultate din activitatile de exploatare sau operatiuni financiare.

Apar astfel necesitati suplimentare de capital care se pot acoperi prin majorarea capitalului social.

Operatiunile de majorare a capitalului social se realizeaza prin :

  • Aporturi noi in numerar si/sau in natura;

  • Aportul in numerar este o operatiune de finantare directa ( intreprinderea procura astfel noi lichiditati);

  • Aportul in natura constituie practic, o operatiune indirecta de finantare. Daca majorarea capitalului social se face prin aporturi in natura trebuie numiti experti pentru evaluarea acestor aporturi;

  • Incorporarea de rezerve sau alte resurse proprii;

  • Conversiunea obligatiunilor, inclusiv a unor datorii ale intreprinderii;

  • Plata dividendelor in actiuni sau conversiunea partilor de fondator in actiuni;

  • Fuziunea.

Capitalul social se poate mari prin doua modalitati:

  • Majorarea valorii nominale a actiunilor existente;

  • Emisiunea de noi actiuni.

Majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor existente se infaptuieste, de regula, cu greutate intrucat nu toti actionari vor sa-si aduca aportul. Mai vezi Costul si structura capitalului De aceea majorarea capitalului social prin majorarea valorii nominale a actiunilor poate fi hotarate numai cu votul tuturor actionarilor in afara cazului cand se realizeaza prin incorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.

Majorarea prin emisiunea de noi actiuni este mai des practicata intrucat elimina dificultatile variantei precedente si ocroteste vechii actionari.

Actiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere in primul rand actionarilor existenti, proportional cu numarul actiunilor pe care le poseda, acestia putandu-si exercita dreptul de preferinta numai in interiorul termenului hotarat de adunarea generala, daca actul constituitiv nu prevede alt termen.

Dupa expirarea acestui termen actiunile vor putea fi oferite spre subscrierea publicului.

Numarul actiunilor noi emise (Nare) va fi egal cu raportul dintre cresterea capitalului social (ΔCs) si valoarea de emisiune a actiunilor noi (Vear), pretul acesteia:

Exista doua alternative pentru emisiunea de noi actiuni:

  • Emisiunea la valoarea nominala a vechilor actiuni; (Vra)

  • Emisiunea la o valoare majorata, in functie de valoarea bursiera a actiunilor; (Vpa)

Ca urmare a cresterii capitalului social prin emisiunea de noi actiuni, are loc un efect de “diluare” a rentabilitatii actiunilor intreprinderii, profitul net impartindu-se la un numar mai mare de actiuni. Pentru aceasta, subscrierea de capitaluri suplimentare prin cumpararea actiuni noi necesita atribuirea unor drepturi de subscriere (Ds) actionarilor vechi, ca o compensare a efectului de diluare a valorii capitalului lor.

  • Dreptul de subscriere este un titlu de valoare negociabil care poate fi vandut altor actionari noi care doresc sa subscrie;

  • Cumparatorul noilor actiuni trebuie sa dispuna sau sa achizitioneze un numar de drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numarul total al actiunilor vechi (Na) si numarul actuinilor noi emise (Nare).

Pentru a fi atractive, valoare de emisiune a noilor actiuni (Vean) se stabileste la o valoare apropiata de valoarea pe piata a actiunilor vechi (Vpa). Pentru a limita efectul de diluare, valoare de emisiune nu se poate situa prea mult sub valoarea de piata a actiunilor vechi, drept pentru care se stabileste intre cele doua limite: Valoarea nominala a actiunilor vechi (Vna) si valoarea de piata a actiunilor vechi (Vpa):

Vna≤Vean≤Vpa

Obs.

  • o valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominala a actiunilor vechi nu se poate stabili;

  • o valoare de emisiune mai mare decat valoarea de piate face ca acestea sa nu fie atractive, dimpotriva indeparteaza investitorii in actiuni;

Diferenta dintre valoarea de emisiune a actiunilor noi (Vean) si valoarea nominala a actiunilor vechi (Vra) constituie prima de emisiune:

Prima de emisiune=Vean-Vra

Rezervele de capital si destinatia lor

Rezervele reprezinta una dintre componentele capitalului propriu al firmei. Rezervele nu sunt generatoare de dividende.

Functie de modul de constituire, rezervele pot fi:

  • Rezerve legale

  • Rezerve statutare

  • Alte rezerve

Rezerve legale sunt reglementate prin legi. Legea 31/1990 (cu completarile ulterioare) prevede ca in fiecare an, ce putin 5% din profitul societatii se va prelua pentru formarea fondului de rezerva, pana cand acesta va ajunge la cel putin a cincea parte a capitalului social (20%). In situatia in care fondul de rezerva s-a micsorat din orice cauza, el va fi completat.

Se includ in fondul de rezerva, chiar daca acesta a atins nivelul prevazut de lege, excedentul obtinut prin vanzarea actiunilor la un curs mai mare decat valoarea lor nominala, daca acest excedente nu este intrebuintat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizarii.

Rezervele statutare se constituie in masura in care sunt prevazute in statutul societatii si sunt in concordanta cu prevederile legale.

Aceste reserve se constituie din profitul net sau pe seama costurilor. Aceste sunt destinate pentru: reparatii, indemnizatii de concedii, finantarea operatiunilor în perioada de garantie, reduceri de preturi, urmarirea debitorilor etc.

Unele dintre reserve sunt întalnite sub denumirea de fonduri.

Alte reserve se constituie din reevaluari si în mod facultative, fie din profitul net, fie din alte reserve.

Rezervele de capital sunt rezultatul exercitului de exploatare, al operatiilor ce se deruleaza în întreprindere si în afara ei. Acestea sunt folosite pentru acoperirea pierderilor înregistrate în unele exercitii financiare, precum si pentru integrarea în capitalul social (se emit actiuni suplimentare care se repartizeaza gratuity actionarilor); pe masura consumarii rezervelor se fac noi prelevari pentru refacerea lor.

Tipuri de fonduri provizioane si rezultate

Întreprinderile dispun si de anumite fonduri si provizioane care sunt utilizate pentru finantarea permanent.

Marimea acestora se prevede în: Legea bugetului de stat, legi spacifice, Statutul societatii, bugetul de venituri si cheltuieli.

În categoria fondurilor precizate legal intra: fondul de participare la profit, fondul de cercetare-dezvoltare, fondul de premiere, fondul pentru actiuni social-culturale, fondul cresterii surselor proprii de finantare, fondul de investitii si alte fonduri.

Fondul de participare la profit

  • Se constituie în scopul stimularii si cointeresarii salariatilor;

  • Se constituie prin profitul net, dupa încheierea exercitiului financiar, în cota aprobata de AGA

  • La întreprinderile cu capital de stat, se constituie în cota 10%, iar la cel private constituirea este facultativa

  • Se utilizeaza pt. acordarea de prime salariatilor pe timpul sau la sfarsitul anului

Fondul de cercetare-dezvoltare

  • Se formeaza pe seama costurilor de exploatare si a profitului brut

  • Destinatia principal: finantarea cercetarii fundamentale si aplicativa

Fondul de premiere

  • Se poate constitui cu sumele incluse în cheltuieli, prevazute în contractul colectiv de munca, în limita fondului de salariu admisibil

  • Se utilizeaza pt. premierea salariatilor.

Fondul pentru actiuni social-culturale

  • Se constituie pe baza sumelor incluse în cheltuieli

  • Legea 36/1994 prevede aplicarea lunara a unei cote de 1,5% asupra fondului de salarii realizat

  • Se poate alimenta si prin: contributia salariatilor pentru tratamente balneare si de odihna; sume pentru întretinerea copiilor în gradinite; ajutoare; sponsorizari; subventii de la bugetul public

  • Se utilizeaza pentru finantarea cheltuielilor privind: * costul biletelor de tratament si odihna; * cheltuieli de regie si hrana pentru crese si gradinite; * cheltuieli de regie la caldura; * întretinerea si repararea caminelor; * cheltuieli cultural; * cheltuieli sportive; * alte cheltuieli.

  • Fondul cresterii resurselor proprii pentru finantare(numit si fondul de finantare a activelor circulante)

  • Se constituie din profitul net cu scopul suplimentarii capitalurilor destinate finantarii activelor circulante

  • Folosirea acestor sume duce la cresterea fondului de rulment net ca sursa permanenta de finantare a activelor circulante

Fondul de investitii

  • Se foloseste pentru constituirea unor sume destinate finantarii investitiilor din alte operatiuni cun sunt: * sume rezultate din valorificarea materialelor obtinute din dezmembrarea activelor fixe scoase din functiune; * sume obtinute din vanzarea activelor fixe scoase din functiune; * sume încasate din vanzarea activelor fixe; * sume încasate din vanzarea activelor. Aceste sume sunt diminuate cu cheltuielile facute pentru operatiile respective.

  • Se mai alimenteaza cu sumele repartizate din profitul net

  • Se utilizeaza pentru plasamente pe termen lung ( plata furnizorilor de imobilizari)

Alte fonduri care se pot constitui sunt specifice anumitor firme din diferite domenii:

  • Fondul baracamentelor si amenajarilor provizorii

  • Fondul de rezerva din prime pentru asigurari de viata

  • Fonduri special de cooperatii, de consum si mestesugaresti etc

PROVIZIOANELE

IAS 37 defineste provizioanele ca fiind “obligatii cu exigibilitate sau valoare incerta sau “un pasiv cu exigibiliate sau valoare incerta”.

Un provision poate fi recunosc în momentul în care:

  • O întreprindere are o obligatie curenta (legala sau implicita) generata de un eveniment anterior

  • Este probabil ca o iesire de rezerve care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a emana obligatia respectiva

  • Poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei

Daca aceste conditii nu sunt îndeplinite, nu trebuie recunoscut un provision.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorilor elementelor de active, iar suma lor trebuie corelata strict cu riscurile si cheltuielile previzibile.

Provizioanele care figureaza în bilant la contul “Alte provizioane” trebuie prezentate notele explicative în masura în care acestea sunt semnificative.

Daca în timpul exercitiului financiar o suma este transferata la sau de la provizioane pentru riscuri si cheltuieli, urmatoarele informatii vor fi prezentate în notele explicative:

  • Valoarea provizioanelor la începutul exercitiului financiar

  • Sumele transferate la sau de la provizioane în timpul exercitiului financiar

  • Natura, sursa sau destinatia oricaror astfel de transformari

  • Valoarea provizioanelor la sfarsitul exercitiului financiar

OMFP 306/2002 face cateva precizari:

  • Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente recum:

  • a) litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

  • b) cheltuieli legate de activitatea de service în perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor

  • c) alte provizioane

- daca se estimeaza ca o parte sau toate cheltuielile legate de un provision pot fi rambursate de catre o terta parte, rambursarea trebuie recunoscuta numai în momentul în care este sigur ca va fi primita. Rambursarea trebuie considerata ca un active separate.

- provizioanele vor fi revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta. În acazul în care, pentru stingerea unei obligatii nu mai este posibila o iesire de resurse, provizionul trebuie anulat.

OMFP 94/2001 stabileste ca este obligatoriu constituirea de provizioane pentru fiecare activ imobilizat, a carui valoare s-a diminuat indiferent de durata de utilizare a acelei imobilizari. Valoarea care trebuie înscrisa în situatiile financiare va fi diminuata corespunzator, iar provizioanele astfel constituite se vor prezenta separate în notele explicative.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt cheltuieli nemonetare care, ca si amortizarea, se constituie ca reserve pentru deprecieri si evenimente nefavorabile si previzibile. Prin acest character de acumulari banesti, provizioanele ar putea fi assimilate cu capitalurile proprii (ca si profiturile nerepartizate). Cu toate acestea, daca exista o mare probabilitate privind utilizarea lor pentru cheltuieli si riscuri inevitabile în exercitiile financiare viitoare, atunci provizioanele se include în grupa datoriilor financiare sau curente.

Rezultatele activitatilor privesc rezultatul reportat si rezultatul exercitiului.

Capitalul imprumutat

Capitalul imprumutat pe termen mediu si lung

La inceputul activitatii si pe parcurs, intreprinderile au nevoi suplimentare permanente de capitaluri peste nivelul capitalului propriu. Aceste nevoi suplimentare se asigura prin imprumuturi pe termen mediu si lung.

Intrucat capitalurile imprumutate pe termen mediu si lung se afla un timp mai indelungat in circuitul intreprinderii ele formeaza impreuna cu capitalurile proprii, capitalurile permanente.

In principal, imprumuturile pe termen mediu si lung iau forma:

  • creditului bancar pe termen mediu si lung

  • creditul obligator.

Creditul bancar pe termen mediu si lung

-constituie un imprumut care se obtine de la o banca comerciala

-trebuie rambursat intr-o perioada mai mare de un an

-se negociaza intre intreprindere si banca

-periada pentru care se acorda:

-pe termen mediu 1-5 ani

- pe termen lung –peste 5 ani

-avantaje fata de creditul obligator:

  • rapiditate in acordare(se negociaza in mod direct, documentele legale pentru obtinerea creditului sunt minime, decizia de acordare se ia in termen scurt)

  • flexibilitate viitoare(se poate solicita modificarea conditiilor)

  • costuri reduse(date de regula de dobanda, nivelul dobanzilor este mai mic decat in cazul creditului obligatar)

Creditul obligator

-se obtine prin emisiunea de titluri de credit in principal de obligatiuni

Obligatiunea este valoarea mobiliara negociabila care confera detinatorului calitatea de creditor.

El are dreptul de a incasa de la emitent dobanzile aferente sumei date cu imprumut.Deci obligatiunea este un inscris care exprima imprumutul contractat de o persoana juridical pentru o suma si durata determinate, cu persoana care l-a subscris.

-imprumutul pe baza de obligatiuni se caracterizeaza prin emisiune publica de titluri negociabile, fiecare obligatiune reprezentand o fractiune a datoriei contractate de intreprindere;

-lansarea imprumutului prin subscriptie, obliga intreprinderea sa publice un prospect de emisiune care sa cuprinda informatii care sa-I asigure pe viitorii creditori ca intreprinderea este solvabila.

Prospectul contine informatii cu privire la:

  • Denumirea, obiectul de activitate, sediul si durata societatii

  • Capitalul social si rezervele

  • Data publicarii in monitorul official al Romaniei partea a patra, a incheierii de inmatriculare si modificarile ce s-au adus actului constitutive

  • Situatia patrimoniului social dupa ultimul bilant contabil aprobat:

  • Categoriile de actiuni emise de societate

  • Suma totala a obligatiunilor care au fost emise anterior si a celor ce urmeaza a fi emise, modul de rambursare, valoarea nominala a obligatiunilor, dobanda lor, indicarea daca sunt nominative sau la purtator, precum si indicarea daca sunt convertibile dintr-o categorie in alta ori in actiuni.

  • Sarcinile ce greveaza imobilele societatii

  • Data la care a fost publicata hotararea adunarii generale extraordinare care a aprobat emiterea de obligatiuni.

Imprumutul prin emisiunea de obligatiuni(obligatar) are urmatoarele caracteristici:

  1. Valoarea de emisiune (Ve) platita de investitori care va egala cu produsul dintre numarul de obligatiuni emise (Noe) si pretul de emisiune unitar (Peu) : Ve=Noe*Peu De regula pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala;Pentru a fi atractive obligatiunile pot fi emise la un pret inferior valorii nominale.Se poate calcula astfel o prima de emisiune (Pe) ca diferenta dintre valoarea nominal (Vn) si valoarea de emisiune(Ve) Pe=Vn-Ve;

  2. Valoarea nominala a imprumuturilor(Vn) este produsul dintre numarul de obligatiuni emise (Noe) si valoarea nominala unitara (Pnu), valoare care este inscrisa pe titlu: Vn=Noe*Pnu

  3. Valoarea de rambursare (Vr) este produsul dintre numarul de obligatiuni rascumparate (Nor) si valoarea de rambursare unitara (Pru) Vr=Nor*Pru

De regula valoarea de rambursare este stabilita prin prospectul de emisiune al titlurilor si este cel putin egala sau mai mare decat valoarea nominal.

  1. Scadenta imprumutului este data de rambursare a obligatiunilor.

    Pot fi:

  • Imprumuturi cu o scadenta fixa, rambursarea facandu-se intr-o singura transa

  • Cu scadente variabile, in care rascumpararea se face periodic prin tragere la sorti a obligatiunilor

  • Sau imprumuturi convertibile in actiuni, situatie in care obligatarul (proprietarul actiunii) poate cere convertirea obligatiunilor sale in actiuni ale aceleiasi intreprinderi.

  1. Dobanda imprumutului obligator (cuponul obligatiunii), care poate fi:

  • Fixa, fapt pentru care obligatiunile se mai numesc titluri de valoare cu venituri fixe

  • Variabila

    Dobanda se calculeaza in functie de valoarea nominala a imprumutului.

  1. Prima de rambursare (Pr) este diferenta dintre valoarea de rambursare (Vr) si valoarea nominala (Vn).

    Se amortizeaza pe toata durata imprumutului (de regula liniar) si reprezinta, alaturi de dobanda, efortul pe care emitentul trebuie sa-l faca pentru acest imprumut. In bilant valoarea neamortizata a primei de rambursare ajusteaza valoarea imprumutului.

Cateva precizari:

  • Rambursarea obligatiunilor se poate face prin tragere la sorti sau prin rascumparare la bursa (daca sunt cotate), atunci cand rascumpararea este avantajoasa pentru emitent;

  • Persoanele care acorda imprumuturi sub forma de obligatiuni nu poseda decat un drept de creanta asupra firmei emitente(spre deosebire de actionari care sunt coproprietari):

  • Potrivit legislatiei(L.31/1990) o societate pe actiuni poate emite obligatiuni la purtator sau nominative pentru o suma care sa nu depaseasca…..(nu se vedea pe foaie)

  • Detinatorii de obligatiuni le pot pastra pana la scadenta si sa primeasca annual dobanda sau pot sa le vanda la bursa, la un pret mai mare sau mai mic, pentru a intra in posesia lichiditatilor;

  • Vanzarea sau cumpararea obligatiunilor la bursa si schimbarea prin aceasta a proprietarilor de obligatiuni, nu afecteaza activitatea firmei emitente.

  • Suma totala platita intr-un an creditorului obligatar poarta denumirea de anceitate (At) definita ca suma intre cuponul obligatiunii (Ct) dobanda anuala si rata de rambursare aferenta anului respectiv(Rt) :

    At=Rt+Ct

  • Platile pot fi facute si semestrial, trimiestrial, etc.

    Practica economica a validat posibilitatea utilizarii mai mulor tipuri de obligatiuni:

  1. Dupa modul de identificare a detinatorului :

  • la purtator, situatie in care drepturile conferite revin posesorului. Ele sunt titluri materializate fiind confectionate si imprimate dupa norme stricte avand cupoane detasabile;

  • nominative, pe care este specificat numele posesorului.

Daca se emit in forma materializata, ele se prezinta sub forma unui certificate nominative, iar in caz contrar numele posesorului se inscrie in cont.

  1. Dupa forma in care sunt emise pot fi:

  • materializate(cand sunt emise pe suport de hartie)

  • ematerializate (cand sunt emise prin inscriere in cont, pe suport magnetic )

  1. Dupa tipul de venit pe care il genereaza , exista obligatiuni:

  • cu dobanda-sunt cele emise la valoarea nominal valoare care se ramburseaza la scadenta, plus dobanzile aferente;

  • cu cupon zero(obligatiuni cu discount) care se emit la o valoare de emisiune mai mica decat valoarea nominal care este platita la scadenta.

  1. In raport de gradul de protectie al investitorilor se intalnesc:

  • obligatiuni garantate cu anumite active.In acest caz, detinatorii se bucura de un inalt grad de protectie;

  • obligatiuni negarantate sunt emise de catre societati fara nici o garantie specifica. Emisiunea lor se bazeaza pe increderea de care se bucura societatea emitenta.

    Piata obligatiunilor s-a diversificat foarte mult , in practica internationala intalnindu-se diferite tipuri de obligatiuni:

  • Obligatiuni clasice (simple) caracterizate prin numar, durata, rata dobanzii, valoarea nominal, pretul de emisiune, conditii de amortizare. Dobanda se plateste annual pe baza unui cupon care se detaseaza de la obligatiune. Pretul de emisiune fiind inferior valorii nominale, diferenta sporeste dobanda reala intrucat aceasta se calculeaza asupra valorii nominale si nu asupra pretului de emisiune. Rambursarea obligatiunii se face la termenul stabilit in momentul lansarii imprumutului.

  • Obligatiuni cu bonuri de subscriere , care combina o obligatiune clasica cu un drept negociabil.acest tip de obligatiune confera detinatorului dreptul de a subscrie la actiunile pe care le va emite firma in viitor; la un anumit pret si in conditiile prevazute in contractual de emisiune.In aceste conditii actionarii societatii vor renunta la dreptul preferential de a subscrie la noile actiuni in favoarea creditorilor care prezinta asemenea bonuri. Bonurile ca anexa a obligatiunilor vor fi negociate separat la bursa fiind cotate pe piata de capital. Rata dobanzii este mai mica decat la obligatiunile clasice.

  • Obligatiuni convertibile in actiuni se caracterizeaza prin aceea ca, detinatorul obligatiunii au dreptul sa-si converteasca obligatiunile in actiuni. Pentru aceasta trebuie sa-si exprime optinuea intr-o anumita perioada de timp fixata pe contractul de emisiune. Optiunea se materializeaza , de regula, atunci cand veniturile din dividendele la actiuni sunt mai mari decat dobanzile aferente obligatiunilor.

  • Obligatiuni cu dobanda variabila , la care rata dobanzii este revizuita periodic in functie de nivelul dobanzii de baza pentru a asigura o fructificare in conformitate cu conditiile pietei.

    Avantajul acestor obligatiuni consta in faptul ca riscul se imparte intre debitor si creditor.

  • Obligatiuni cu cupon zero , sunt obligatiuni fara dobanda dar cu prima de rambursare ca diferenta dintre valoarea de rambursare (nominala) care este platita la scadenta si valoarea de emisiune.

  • Obligatiuni special cu cupon ce poate fi reinvestit (OSCAR) –numite si obligatiuni perpetue-caracterizate prin aceea ca permit detinatorului sa aleaga intre a primi cupon de dobanda in numerar sau a primi obligatiuni identice cu cele initiale. Se poate ca obligatiunile sa nu aiba stabilita scadenta de rambursare, schimbarea detinatorului facandu-se la bursa. Asemenea titluri s-au dovedit attractive prin practicarea unei rate a dobanzii mai mare decat la obligatiunile clasice. Prin utilizarea unor asemnea titluri de valoare, imprumuturile au un caracter permanent si ca atare dispare diferenta dintre capitalul propriu si capitalul imprumutat;

  • Obligatiuni indexate , caractgerizate prin aceea ca emitentul isi asuma obligatia de a actualiza valoarea acestor titluri de comun accord cu investitorul , in functie de un indice.

    Indexarea se poate aplica:

  • Asupra dobanzii

  • Asupra pretului de rambursare

  • Asupra ambelor

In cazul imprumuturilor international se emit asa numitele euro-obligatiuni.

Capitalul imprumutat pe termen scurt

Intreprinderea isi completeaza nevoiele de capitaluri (ca urmare a insuficientei capitalului permanent pe parcursul ciclului de exploatare) cu imprumuturi pe termen scurt.

Imprumuturile pe termen scurt iau forma:

  • Creditului commercial acordat de furnizor

  • Creditele bancare pe termen scurt

Creditul commercial reprezinta creditul pe care si-l acorda firmele la vanzarea marfii sub forma amanarii platilor. Metodologia de creditare

Creditul commercial se manifesta sub 2 form:

  • Creditul comparator caracterizat prin platile in avans. Aceste credite apar ca o prefinantare de catre beneficiar a produselor pe care intentioneaza sa le achizitioneze. Sunt frecventa in ramuri precum: agricultura si constructii de locuinte.

  • Creditul vanzator(furnizor) care are ca obiect vanzarea marfurilor cu plata amanata.

Creditul comercial acordat de furnizori, numit si credit de furnizori, apare ca urmare a existentei intre partenerii de afaceri a unor intelegeri sau contracte referitoare la conditiile de livrare, termenele si modalitatile de plata. Existent unui decalaj de timp intre intre momentul livrarii produselor si momentul platii, genereaza la comparator existent unor capitalri care imbraca forma materiala sau baneasca si pe care le foloseste fara costuri.

Creditul bancar pe termen scurt are ca destinatie acoperirea nevoilor temporare de functionare a firmei.

Se poate acorda sub forma de:

  • Creante comerciale

  • Credite de trezorerie

Creditul pe baza creantelor comerciale sub forma de titluri de credit se realizeaza prin instrumente specific cum sunt: biletul la ordin, cambia sau cecul (numite si efecte de comert). Cu ajutorul lor, firma primeste credit, dar poate acorda la randul ei, credit altor firme. Cu ajutorul lor, firma primeste credit, dar poate acorda la randul ei, credit altor firme.

Creditele de trezorerie sunt cele acodate firmelor pe termen de pana la un an. Rata dobanziii este variabila. Acest credit se negocieazaintre firma si banca, iar in urma negocierii se semneaza contractul de credit care cuprinde: suma, rata dobanzii, scadentele, garantii, alte conditii.

Intre creditul commercial si cel bancar exista o stransa legatura, in sensul ca uneori creditul commercial se poate transforma in credit bancar, sdau creditul bancar se poate constitui support al acordarii unui credit commercial.

Aplicatii practice

O societate comerciala are un capital social format din 10000 de actiuni, cu o valoare nominala de 10 000 000 de actiuni. Societatea comerciala decide majorarea capitalului social prin emisiunea a 2500000 de noi actiuni la un pret de misiune de 15000 um. Valoarea cursului bursier inregistrat de actiunile firmei inainte de emisiune emisiune a fost de 18000 um.

Sa se determine:

  1. Cursul bursier teoretic(cursul actiunilor dupa emisiune)

  2. Valoarea unui drept de subscriere

  3. Numarul de drepturi de subscriere pe care trebuia sa le detina un investitor pentru a intra in posesia unei actiuni noi

  4. Analizati situatia unui actionar vechi care detine 5 actiuni emise anterior

  1. Vpaf=(Na*Vpa+Nane*Vean)/(Na+Nane)=(10000000*18000+2500000*15000)/(10000000+2500)=17400 um

  2. Da=Vpa-Vpaf=18000-17400=600 um

  3. X=Na/Nane=10000000/2500000=4

  • Un vechi actionar ce detine in portofoliu numarul de drepturi de subscriere necesar pentru achizitionarea unei actiuni va plati pretul de emisiune respectiv 15000

  • Un nou actionar va trebui sa plateasca pe langa pretul de subscriere so pretul de piata aferent a 4 drepturi de subscriere pe care trebuia sa le cumpere de pe piata bursiera respectiv:

15000um+4600um=17400um

  • Vechiul actionar va primi 5 drepturi de subscriere pentru cele 5 actiuni emise anterior pe care le detine din care 4 le poate valorifica pentru a cumpara o noua actiune la pretul de 15000um. Al 5-lea Ds poate sa-l vanda la bursa la pretul de 600um (se pp identitate intre pretul contabil se cel de piata)

Capitalul de care dispune actionarul:

  • Initial: 5 actiuni*18000um=90000um

  • Dupa operatia de majorare: 6 act*17400um=104400um(pentru actiunea cumparata plateste 15000um dar castiga 600um din vanzarea unui Ds).

Actionarul nu pierde din capitalul initial suma neta fiind de 90000um dupa emisiunea de act noi

  • Daca vechiul actionar decide sa vanda cele 5 Ds si sa nu subscrie noi act, pierderea sa de valoare ca urmare a scaderii cursului act detinute(18000-17400=600um/act)respectiv 3000um pentru cele 5 act,este recompensata de castigul obtinut din vanzarea celor 5 Ds: 600*5 act=3000um

Prima de emisiune se utilizeaza pentru:

  • Acoperirea cheltuielilor ocazionate de emisiunea si vanzarea actiunilor;

  • Diferenta ( ceea ce ramane) se inregistreaza la rezerve in pasivul bilantului.

Se pune problema calcularii valorii de piata a actiunilor firmei luand in considerare atat actiunile vechi cat si cele nou emise. (Vpaf). Acestea se determina cu relatia:

In mod teoretic, diferenta dintre valoare de piata a actiunilor vechi inainte de cresterea de capital prin noile emisiuni si valoarea de piata a actiunilor firmei dupa cresterea de capital este egala cu dreptul de subsciere:

Δs=Vpa-Vpaf

Practic dreptu de subsciere reprezinta pierderea din valoarea de piata a unei actiuni vechi din care trebuie recompensat detinatorul pentru ca acesta sa nu fie afectat de majorarea capitaluliu social;

  • Actionarul vechi care nu doreste sa subscrie noi actiuni poate vinde la bursa drepturile de subscriere (atasate sub forma unui cupon fiecarei actiuni vechi pe care o detine). Prin aceasta vanzare, actionarii vechi obtin o suma egala cu efectul de diluare ( pierderea de valoare a actiunilor sale);

  • Un nou actionar care doreste sa subscrie actiuni noi, pentru a intra in posesia actiunilor trebuie sa plateasca societatii care a emis noile actiuni valoarea de emisiune si sa cumpere de la un actionar vechi un numar de drepturi de subscriere egal cu raportul dintre numarul actiunilor vechi (Na) si numarul actiunilor noi emise (Nane): ;

b) Majorarea capitalului social prin incorporarea de rezerve constituie o operatiune fara fluxuri monetare ( nu aduce disponibilitati banesti suplimentare).

Incorporarea rezervelor in capitalul social se poate face in doua modalitati:

  • Incorporarea rezervelor prin cresterea valorii nominale a actiunilor existente. Aceasta modalitate nu conduce la modificarea structurii capitalului firmei si nici la schimbarea echilibrului financiar. Numarul actiunilor nu se modifica si nici dreptul actionarilor in capitalul social. Pretul actiunilor la bursa nu tebuie sa se modifice pentru ca dividendul pe o actiune nu se schimba;

  • Incorporarea rezervelor prin emisiunea de actiuni suplimentare si repartizarea lor gratuit actionarilor in proportia participarii lor la constituirea capitalului social. In felul acesta, partea pe care o detine fiecare actiune in capitalurile proprii ale firmei, se diminueaza. Cresterea numarului actiunilor afecteaza cursul acestora la bursa(scade).

c) Majorarea capitalului social prin conversiunea obligatiunilor (si a unor datorii scadente a firmei) in actiuni. Se realizeaza prin emisiunea de noi actiuni ( de regula ). Nu este o operatiune directa de finantare pentru ca prin conversiune datoriile se transforma in capital neexigibil fara se fie aduse lichiditati suplimentare. În schimb se produc modificari in structura financiara a firmei.

d)Majorarea capitalului social prin plata dividendelor in actiuni sau conversiunea partilor de fondator in actiuni se realizeaza prin cresterea valorii nominale a actiunilor si mai putin prin emisiunea de actiuni noi.

e) Fuziunea aduce la majorarea capitalului social prin absorbirea unei firme de catre alta firma care subzista singura.

Back to Top