Conţinutul asigurării de răspundere faţă de terţi

Asigurarea de răspundere faţă de terţi este o categorie de asigurare facultativă importantă şi extrem de reprezentativă pentru întreg domeniul ale asigurărilor. Piaţa asigurărilor de răspundere este supusă unor mari fluctuaţii ale primelor de asigurare, fiind influenţată pe de o parte de presiunea determinată de o concurenţă acerbă şi pe de altă parte de rezultatele daunalităţii fiecărui client în parte. În asigurare, răspunderea faţă de terţi se referă la circumstanţele în care:

  • proprietatea acestora este avariată sau distrusă

  • se produc vătămări corporale sau decese ca rezultat ale actelor neglijente sau omisiunilor unei persoane vinovate.

Prin asigurarea de răspundere civilă sunt protejate afacerile, proprietăţile persoanelor juridice sau fizice şi sunt oferite sumele necesare compensării financiare pentru vătămări corporale, îmbolnăviri sau decese suferite de persoane fizice. În dicţionarele de specialitate termenul de răspundere este echivalent cu cel de responsabilitate. O persoană poate fi responsabilă sau obligată faţă de o alta datorită anumitor motive.

Asigurarea de răspundere este explicată ca fiind asigurarea prin care se acoperă toate sumele pe care asiguratul, conform legii, este obligat să le plătească pentru pagubele materiale sau vătămările corporale produse de el unui terţ. În majoritatea covârşitoare a cazurilor la aceste contracte se adaugă şi cheltuieli de judecată.

Cea mai mare parte a asigurării de răspundere ( în proporţie de 77%) este concentrată în 4 ţări: Germania cu o pondere de 33% din totalul asigurărilor de răspundere din ţările U. E. , urmată de Marea Britanie cu 20%, Franţa cu 16% şi Italia cu 8,5%.Urmează apoi Elveţia cu 4,4%, Spania cu 3,1%, Olanda cu 2,9%,etc.

În Anglia, dezvoltarea asigurării de răspundere a fost stimulată de asigurarea de răspundere a angajatorului. Scopul acestei asigurări a fost de a oferi compensaţie pentru răspunderea legală pentru decesul, răpirea, îmbolnăvirea sau pagubele produse altor persoane decât angajaţilor acestuia( angajaţii trebuiau să fie protejaţi printr-o poliţă de asigurare a angajatorului faţă de ei). De la bun început prin această asigurare erau acoperite şi cheltuielile de judecată.

În asigurarea de răspundere se întâlnesc termenii următori, definiţi astfel:

  1. prin termenul asigurat se înţelege orice persoană fizică sau juridică, reprezentantul acesteia având sau nu personalitate juridică

  2. prin termenul terţ se înţelege orice persoană fizică sau juridică, alta decât asiguratul

  3. prin eveniment asigurat se înţelege :

  • avaria sau distrugerea de bunuri care nu aparţin asiguratului sau unui prepus al său sau care nu sunt în sarcina sau sub controlul asiguratului sau unui prepus al acestuia, produse în perioada de valabilitate a contractului

  • vătămarea corporală sau decesul oricărei persoane, produse în perioada de valabilitate a contractului, cu excepţia celor decurgând dintr-un contract în vigoare de prestări servicii sau contract de muncă sau ucenicie încheiat cu asiguratul.

Tipuri de asigurare de răspundere :

Asigurările de răspundere cuprind o gamă largă şi diversă de acoperiri în continuă extindere datorită creşterii gradului de diversificare a activităţilor umane şi datorită răspunderilor din ce în ce mai mari pe care persoanele juridice cât şi cele fizice le au faţă de terţi.

Printre cele mai frecvent încheiate tipuri de asigurări de răspundere sunt :

  • răspunderea angajatorului

  • răspunderea producătorului şi a contractanţilor

  • răspunderea pentru riscuri comerciale şi industriale

  • răspunderea pentru poluarea mediului înconjurător

  • răspunderea proprietarului

  • răspunderea chiriaşului

  • răspundere a proprietarilor unor bunuri

  • răspunderea proprietarilor de magazine

  • răspunderea autorităţii publice

  • răspunderea civilă auto, răspunderea bicicliştilor, răspunderea civilă faţă de terţi în asigurările aviatice, răspunderea pentru folosirea ambarcaţiunilor ( exclusă din asigurările obişnuite, dar acoperită separat)

  • răspunderea persoanelor fizice private

  • răspunderea unor categorii de sportivi

  • răspunderea producătorului ( producătorii sau distribuitorii anumitor produse cu defecte de: corpuri străine în mişcare care pot produce prejudicii celor care le consumă)

  • răspunderea profesională pentru contabili, avocaţi, arhitecţi, constructori – care acoperă răspunderea pentru erori, omisiuni ale lor sau ale angajaţilor lor, precum şi pentru medici, chirurgi, stomatologi care acoperă daunele provocate pacienţilor de aceleaşi motive

  • răspundere a directorilor şi funcţionarilor.

Asigurările de răspundere faţă de terţi includ o gamă variată de acoperiri concretizate în diferite tipuri de contracte. Este important de reţinut că unele dintre ele pot fi secţiuni ale unor contracte de alt tip, fiind oferite de asigurător în „pachet” cu alte tipuri de asigurări sau ca asigurare de sine stătătoare. Practicarea într-o formă sau alta depinde de legislaţia şi uzanţele fiecărei ţări.

Exemplu : asigurarea locuinţei poate fi însoţită de asigurare de răspundere a proprietarului faţă de terţi, asigurarea de răspundere civilă poate fi oferită împreună cu o asigurare auto sau separat, tot separat sunt oferite răspunderea angajatorului, răspunderea producătorului, etc.

Prima de asigurare se determină în funcţie de limita răspunderii stabilite de istoricul domeniului asiguratului, de natura activităţii asiguratului şi de alte criterii cunoscute.

Obiectul asigurării de răspundere îl reprezintă :

  • Prejudicii de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane, pentru care trebuie să plătească sume cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată ca urmare a vătămării corporale sau decesului şi avarierii sau distrugerii unor bunuri, urmare directă a producerii riscurilor asigurate

  • Cheltuieli efectuate de asigurat în procesul civil cu acordul scris al asigurătorului, dacă a fost obligat la dezdăunare.

În condiţiile generale privind asigurarea de răspundere, asigurătorul acordă, de regulă, despăgubiri pentru acoperirea următoarelor sume:

  • sume pe care asiguratul este obligat să le plătească terţelor persoane păgubite, drept daune materiale, pentru avarieri ori distrugeri de bunuri, precum şi pentru vătămări corporale sau deces produs din culpa proprie sau din culpa altor persoane pentru care asiguratul este obligat să răspundă potrivit legii

  • sume pe care asiguratul – persoană juridică- este obligat potrivit legii să le plătească terţelor persoane păgubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii din culpa proprie, precum şi a unor vătămări corporale sau decese

  • sumele pe care asiguratul este obligat potrivit legii să le plătească terţelor persoane păgubite, cu titlu de daune materiale, ca urmare a producerii prejudiciilor cauzate de lucruri şi animale aflate în paza juridică a asiguratului sau din vina edificiului, după caz

  • sume pe care soţul sau soţia asiguratului sau persoane aflate în întreţinerea asiguratului şi care locuiesc împreună cu acesta sunt obligate să le plătească terţelor persoane păgubite, cu titlu de daune materiale ca urmare a producerii, din culpa lor, de vătămări corporale sau deces, precum şi de avarii ori distrugeri ale unor bunuri

  • cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil ( cheltuieli de judecată strict necesare pentru buna desfăşurare a justiţiei şi încuviinţate de instanţă) dacă a fost obligat la plata despăgubirilor

  • cheltuieli de judecată făcute de vătămat pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora.

Excluderile la asigurarea de răspundere sunt tratate în general separat pe fiecare tip de contract de răspundere.

În general, la asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru :

  • pretenţii formulate de asigurat referitoare la propriile sale vătămări corporale sau la pagube produse la propriile bunuri pentru accidentul suferit de el însuşi

  • pretenţii formulate faţă de asiguratul persoană fizică de către soţul(soţia) sau de către persoane care locuiesc împreună cu acesta şi se află în întreţinerea lui sau de către persoane pentru care asiguratul răspunde potrivit legii

  • pretenţiile formulate faţă de asiguratul persoană juridică de către împuterniciţii săi

  • pretenţii formulate pentru pagubele care – aşa cum rezultă din actele eliberate de organele competente – au fost produse cu intenţie de către asigurat, beneficiarul asigurării, un membru din conducerea asiguratului – persoană juridică, care lucrează în această calitate sau de către celelalte persoane de care asiguratul răspunde în faţa legii

  • pretenţii referitoare le răspunderea asiguratului faţă de terţi izvorâtă dintr-un contract ( de închiriere, împrumut, depozit, muncă, prestări servicii, furnizoare, consultanţă, etc.)

  • pretenţii referitoare la răspunderea asiguratului angajată pentru pierderea ori distrugerea de obiecte aflate în păstrarea asiguratului sau care au fost predate asiguratului de terţe persoane spre păstrare, reparare, prelucrare, curăţare, recondiţionare, vopsire, expediere, ambalare sau întrebuinţare

  • pretenţii referitoare la răspunderea asiguratului pentru avarieri sau distrugeri de bunuri care, fiind vândute, nu au fost predate încă

  • pretenţii referitoare la răspunderea asiguratului pentru pagube produse hârtiilor de valoare, documentelor, registrelor sau titlurilor, actelor, manuscriselor, pietrelor scumpe, obiectelor de platină, aur, mărcilor poştale, colecţiilor, tablourilor, sculpturilor, ţesăturilor sau altor obiecte având o valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor

  • pretenţiilor referitoare la acoperirea amenzilor de orice fel şi cheltuielilor judiciare penale pe care asiguratul ( respectiv împuternicitul acestuia ori persoanele pentru care răspunde potrivit legii, soţul/soţia şi persoane care se află în întreţinerea lui) este condamnat, precum şi la cheltuieli de executare a hotărârilor privind plata despăgubirilor

  • pretenţii referitoare la pagube provocate în caz de război (declarat sau nu), invazie sau acţiune a unui duşman extern, război civil, revoluţie, rebeliune, insurecţie, dictatură militară, conspiraţie, confiscare, explozie, naţionalizare, rechiziţionare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern de drept sau de fapt sau oricărei autorităţi publice

  • pretenţii referitoare la pagube produse în urma unei explozii atomice, radiaţii sau infestări radioactive ca efect al folosirii energiei atomice sau materiale fisionabile, poluării sau contaminării din orice cauză

  • pretenţii referitoare la pagubele de care răspunde asiguratul în legătură cu :

  • orice autovehicul (inclusiv remorca trasă de acesta) autorizat să circule pe drumurile publice sau pentru care este prevăzută prin lege obligativitatea încheierii asigurării, proprietatea asiguratului, împrumutat, închiriat sau condus de acesta

  • orice ambarcaţiune, navă, planor, avion sau altfel de mijloc de transport, dacă asiguratul este proprietar, l-a închiriat, împrumutat, condus sau pilotat

  • încărcarea sau descărcarea mijloacelor e transport sus-menţionate

  • pretenţii formulate de asigurat referitoare la daune morale

  • pretenţii formulate de asigurat referitoare la pagube produse de orice bun vândut sau furnizat, reparat sau renovat, închiriat ori construit de asigurat şi care nu se mai află în proprietatea ori sub controlul acestuia

  • pagube indirecte, ca de exemplu : reducerea valorii bunurilor după reparaţii, scăderea preţurilor mărfi lor şi altelor, ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare

  • pagube produse prin întreruperea activităţii ca urmare a unor cauze cuprinse în asigurare

  • pagube produse prin operaţiuni militare în timp de război sau cauzate de măsuri de război civil, rebeliune, acte de terorism, greve de orice fel, tulburări civile, acţiuni duşmănoase

  • cheltuieli pentru transformarea sau îmbunătăţirea stării bunurilor în comparaţie cu cea existentă înainte de producerea daunei, reparaţii sau recondiţionări nereuşite.

Asigurarea de răspundere a angajatorului

Prin această asigurare se oferă protecţie pentru asigurat în legătură cu pierderile, cheltuielile necesitate de stabilirea despăgubirilor legate de răniri, îmbolnăviri determinate de neglijenţa angajatorului.Ca regulă, deteriorarea îmbrăcăminţii nu este acoperită chiar dacă angajatorul este răspunzător de aceasta. În unele ţări legislaţia obligă şi la răspundere faţă de dependenţi în caz de deces al angajatului.

Asigurarea de răspundere a angajatorului este una dintre cele mai vechi forme de răspundere cunoscute şi datează de la începutul sec.XIX-lea. Industrializarea a adus cu sine aglomeraţia populaţiei în oraşe în speranţa găsirii unor locuri de muncă în fabricile nou înfiinţate. Acestea erau întunecoase, insalubre, sumbre, iar muncitorii petreceau multe ore muncind din greu nu fără întâmplări nefericite, precum accidente de muncă. În acele vremuri asumarea acestor riscuri revenea integral angajatului, nefiind în nici un fel răspunderea patronului. Pe de altă parte factori obiectivi ar fi împiedicat acţiunile în justiţie împotriva patronului datorită lipsei de bani şi de educaţie a muncitorilor, dar şi datorită faptului că prin legea de atunci, patronii erau absorbiţi de orice răspundere pentru accidentare sau rănire când acestea erau produse de un angajat din vina lui sau din vina altui angajat.

La început această asigurare nu a fost primită cu entuziazm de asigurători deoarece s-a considerat că li se puteau solicita foarte uşor compensaţii de către clienţi, fără ca asigurătorii să poată avea suficiente instrumente de control al riscului, în acelaşi timp acesta putea avea drept consecinţă şi reducerea interesului şi grijii angajatorilor faţă de angajaţi, deoarece asigurarea oferea sumele necesare pentru plata compensaţiilor ce trebuiau plătite angajaţilor. Treptat legile s-au schimbat în favoarea angajaţilor, aceştia având dreptul de a-şi da în judecată patronii pentru neasigurarea condiţiilor de muncă solicitate.

Asigurătorii au impus şi ei la rândul lor anumite măsuri de management al riscului pentru acest tip de asigurare cum sunt : dotarea cu echipament şi asigurarea unui loc de muncă adecvat, pregătire profesională necesară pentru folosirea maşinilor şi instalaţiilor, supravegherea permanentă a procesului de muncă.

Terţa parte poate fi un angajat sau un fost angajat care suferă o vătămare corporală sau o îmbolnăvire datorită neglijenţei, erorilor, defecţiunilor sau omisiunilor angajatorului. În multe ţări asigurarea de răspundere a angajatorului este obligatorie.

Asigurarea de răspundere a producătorului

A apărut şi se practică în prezent deoarece toţi cei care vând o marfă au o răspundere faţă de cei care o folosesc sau o consumă. Prin utilizarea ei se pot produce vătămări corporale, îmbolnăviri, deces sau rănire, pierderi sau prejudicii materiale.

Asigurarea de răspundere a producătorului se face prin poliţe separate, limitate ca sume pentru fiecare perioadă de asigurare.

Exemple care pot ilustra varietatea acestor tipuri de asigurări sunt:

  • greşeli în prepararea mâncării sau a preparatelor alimentare pentru câini

  • materiale necorespunzătoare folosite în cosmetică sau coafură ce pot crea iritaţii sau alte reacţii adverse

  • artificii ce se pot declanşa prematur

  • gaze sau alte produse chimice care se degajă sau se scurg din containerele în care sunt depozitate

  • materiale cu defecte în fabricarea unor instalaţii sau echipamente.

Abordarea specifică a asigurării de răspundere a producătorului trebuie să aibă în vedere legislaţia fiecărei ţări. În ţările dezvoltate, reglementările sunt puternic protective pentru consumatori, iar limitele răspunderilor sunt ridicate şi de cele mai multe ori, tribunalele acordă câştig de cauză consumatorilor, astfel încât primele de asigurare au valori mari, corespunzătoare limitelor răspunderii şi experienţelor anterioare.

În unele ţări cum ar fi Marea Britanie această răspundere există chiar dacă mărfurile se vând în alte ţări. În SUA, primele de asigurare sunt mult mai mari pentru că răspunderile se ridică la sume uriaşe datorită reglementărilor stricte privind protecţia consumatorilor.

Practica asigurărilor presupune şi folosirea unor poliţe combinate prin care se acoperă în secţiuni separate răspunderea angajatorului, răspunderea publică şi răspunderea producătorului.

Asigurarea de răspundere profesională

Are ca scop despăgubirea celor ce suportă diverse pagube ( materiale, financiare),din vina anumitor profesionişti. Această asigurare a apărut ca o necesitate impusă de implicaţiile practicării anumitor profesii care pot produce altora pagube create din neglijenţă în executarea profesiei.

În această categorie se încadrează profesioniştii care oferă consultanţă sau prestează un serviciu specializat, cum ar fi : arhitecţii, constructorii, medicii, avocaţii, contabilii, consultanţii şi în general toate profesiile sau meseriile care presupun o activitate de mare răspundere ( inclusiv managerii).

Prin activitatea lor, ei pot din eroare, greşeală, neglijenţă, omitere sau orice culpă proprie să aducă prejudicii persoanelor pentru care lucrează sau altor terţi.

Asigurarea de răspundere profesională garantează plata unor protecţii, evident dacă ele se încadrează în condiţiile de asigurare prevăzute în contract.

În multe ţări în care asigurările au tradiţie şi un nivel de dezvoltare remarcabil, acest tip de asigurare este obligatoriu, conform legii şi practicilor locale, ca o condiţie pentru a practica meseria sau profesia respectivă.

În România, aceste tipuri de asigurări sunt practicate limitat pe categorii de profesii, neexistând pe de o parte legislaţie sau o practică prin care să se impună acest lucru şi pe de altă parte o cerere adecvată în acest sens. La toate acestea se adaugă faptul că mulţi dintre potenţialii clienţi nu au cunoştinţă despre această formă de protecţie.

Asigurarea de protecţie profesională implică despăgubirea pentru pretenţiile emise împotriva asiguratului pentru daunele care au loc în perioada de asigurare. Ele se referă la orice răspundere civilă în legătură directă cu activitatea profesională a asiguratului, aşa cum este definită în legislaţia în vigoare la data emiterii contractului de asigurare, activitate executată de către şi în numele asiguratului sau de către persoanele pentru care asiguratul răspunde potrivit legii. Atunci când contractul se încheie cu o persoană juridică în calitate de asigurat, condiţiile sale se extind asupra directorilor şi angajaţilor, în legătură cu activitatea menţionată.

Exemple privind aceste acoperiri :

  • pentru medici : eroare în prescrierea unui tratament, neglijenţă în consultaţii, intervenţii chirurgicale nereuşite

  • pentru evaluatorii de active : neglijenţă în evaluarea unei proprietăţi

  • pentru contabili : rezultatele unui audit reprezintă de multe ori baza pe care se fundamentează decizii pentru strategia afacerilor; o eroare din neglijenţă poate duce la minarea financiară a clientului

  • avocaţii pot oferi consultanţă din care clientul pierde bani

  • brokerii de asigurări care neglijează emiterea unei poliţe pot fi răspunzători pentru o pierdere substanţială în faţa clientului

Dacă asigurătorul refuză plata despăgubirii, clienţii se pot adresa instanţelor de judecată pentru recuperarea sumelor pierdute.

Ca regulă despăgubirile se acordă pentru :

  • daunele materiale din culpa proprie – persoană fizică sau juridică- şi din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat să răspundă conform legii, vătămări corporale sau deces, avarieri sau distrugeri de bunuri

  • cheltuieli făcute de asigurat în procesul civil ( cheltuieli de judecată strict necesare pentru buna desfăşurare a justiţiei şi încuviinţate de instanţă)

  • cheltuieli de judecată făcute de vătămaţi (terţi) pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora

  • despăgubirile şi daunele apărute ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării unor documente, furt prin efracţie sau calamităţi, etc.

  • pretenţiile emise împotriva asiguratului pentru daunele care au loc în timpul perioadei de asigurare privind orice răspundere civilă ( inclusiv pentru costurile şi cheltuielile reclamantului) în directă legătură cu activitatea desfăşurată, aşa cum este definită în legislaţia în vigoare la data emiterii contractului de asigurare, activitate executată de către şi în numele asiguratului sau de către persoanele pentru care asiguratul răspunde potrivit legii.

În asigurarea de răspundere a contabililor, experţilor contabili sau controlorilor financiari, ei pot fi asiguraţi pentru prestarea următoarelor tipuri de activităţi :

  • întocmirea, supravegherea, certificarea sau controlul contabilităţii sau a bilanţului contabil

  • efectuarea de analize economico-financiare, de control financiar-contabil

  • realizarea de evaluări patrimoniale

  • întocmirea unor lucrări de organizare administrativă şi informatică

  • efectuarea de expertize contabile

  • executarea de lucrări cu caracter contabil

  • consultanţă economico-financiară şi/sau contabilă

  • prestarea unor activităţi de cenzorat la societăţile comerciale

  • orice pierdere cauzată de vreo eroare, greşeală , neglijenţă sau omitere a unui partener, director sau angajat al asiguratului, în directă legătură cu activitatea de expertiză contabilă şi contabilitate şi care este descoperită şi avizată asigurătorului în perioada de asigurare

  • orice daună ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor şi/sau suporturilor magnetice necesare înregistrării şi prelucrării datelor contabile, financiare sau manageriale ca urmare a furtului prin efracţie sau a calamităţilor independente de asigurat ( incendiu, inundaţii, cutremur, alunecări de teren, căderi de corpuri, etc.).

Pe întreaga perioadă de asigurare, răspunderea asigurătorului nu va depăşi limita răspunderii civile conform contractului.

Asigurătorul va despăgubi şi toate celelalte cheltuieli efectuate de către asigurat cu consimţământul scris al asigurătorului, cheltuieli legate de orice daună avizată şi aprobată de către asigurător, cu condiţia ca în cazul în care costurile totale depăşesc limita răspunderilor civile să se despăgubească o anumită proporţie a acestora.

Conform contractului, de regulă, asiguratul nu are dreptul să accepte răspunderea, să negocieze sau să efectueze o plată sau o cheltuială fără acceptul scris al asigurătorului, care în mod normal are dreptul ca, pe cheltuiala sa să preia şi să conducă în orice moment în numele asiguratului rezolvarea oricărei cereri de despăgubire şi să primească în orice moment sprijinul acestuia.

Asigurătorul nu este răspunzător faţă de asigurat în următoarele situaţii:

  • activităţi desfăşurate de asigurat în afara unui contract încheiat cu clientul său

  • cereri de despăgubire ca urmare a unui deces sau a unei vătămări corporale

  • pretenţii de despăgubire pentru pierderea sau distrugerea unor proprietăţi, pierderi comerciale sau datorii ale asiguratului, ca urmare a unei vânzări, cumpărări, subscrieri sau efectuării unor investiri în calitatea de mandatar, agent sau principal, pierdere, distrugere sau daună a unei proprietăţi sau orice cheltuială de orice natură sau cu orice consecinţă

  • pagubele care au fost produse cu intenţie de către asigurat, beneficiarul asigurării, un membru din conducerea asiguratului

  • pretenţiile referitoare la răspunderea asiguratului angajată pentru pagube produse hârtiilor de valoare, documentelor, registrelor sau titlurilor, actelor, manuscriselor, pietrelor scumpe, obiectelor cu valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, mărcilor poştale precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor

  • pretenţiile referitoare la pagube provocate de război, invazie, acţiunea unui duşman extern, război civil, rebeliune, dictatură militară, confiscare, expropiere, naţionalizare, rechiziţionare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern sau autorităţi publice

  • răspunderea civilă legală directă sau indirectă cauzată sau apărută ca urmare a : radiaţiilor ionizate, contaminării radioactive, poluare, unde propagate de aeronave şi altele, după caz

  • orice cerere de despăgubire ca urmare a desfăşurării unei activităţi de expertiză contabilă, contabilitate sau audit care nu are la bază un contract de orice natură între asigurat şi clienţii acestuia

  • orice cerere de despăgubire pentru pierderea sau distrugerea unei proprietăţi, pierderi, distrugerii sau deteriorării hârtiilor sau titlurilor de valoare nominale sau la purtător

  • orice cerere de despăgubire ca urmare sau în legătură cu pierderi comerciale, răspunderi comerciale sau datorii ale asiguratului sau în calitatea sa de manager, cu excepţia cazurilor normale de lichidare sau dizolvare

  • consecinţele oricăror circumstanţe, notificate sau nu la asigurătorul precedent, care duc la o cerere de despăgubire ca urmare a unei activităţi desfăşurate înaintea începerii prezentei asigurări

  • orice cerere de despăgubire ca urmare a cumpărării, vânzării, subscrierii sau efectuării unor investiţii în calitate de mandatar, agent, precum şi în cazul garantării unor beneficii a unui portofoliu de investiţii

  • orice pierdere, distrugere sau daună a unei proprietăţi sau orice cheltuială de orice natură sau cu orice consecinţă sau orice răspundere civilă legală directă sau indirectă cauzată de sau ca urmare a :

  • radiaţiilor ionizate sau contaminării radioactive provenite de la orice combustibil nuclear sau deşeu radioactiv sau din combustia nucleară

  • exploziei toxice radioactive sau ansamblului nuclear exploziv de orice natură

  • poluării şi/sau contaminării, de orice tip, natură sau din orice cauze

  • distrugerea, dauna directă ocazionată de presiunea exercitată de unde propagate de aeronave sau orice alte mijloace de zbor care călătoresc cu viteze sonice sau supersonice.

Este important de menţionat că atât acoperirea prin asigurare, cât şi excluderile nu se regăsesc în mod identic la toate societăţile de asigurare, fiecare dintre ele având libertatea de a include şi respectiv de a exclude acele riscuri şi răspunderi pe care le consideră utile, în funcţie de nevoile şi interesele asiguratului dar şi de cele ale societăţii de asigurare. În afara unor condiţii generale, fiecare tip de contract de asigurare de răspundere profesională pentru oricare dintre profesiile enumerate cuprinde riscuri specifice legate de fiecare activitate în parte ( erori de proiectare la arhitecţi, erori de execuţie în cazul constructorilor, tratamente inadecvate prescrise pacienţilor în cazul medicilor, pierderea oportunităţii de afaceri, pierderea de profit din cauza unor recomandări greşite date de către consultanţi, etc.).

Ca în orice contract de asigurare sunt incluse şi limitele răspunderii ( a despăgubirii maxime pe care o va suporta asigurătorul) şi primele aferente ce vor fi plătite de asigurat.

Acoperirea oferită va fi limitată la o sumă totală în orice perioadă a asigurării şi primele tind să fie mari pentru această asigurare. Este o piaţă restrictivă deşi există scheme de acoperire pentru majoritatea profesiilor.

Pentru obţinerea despăgubirii ca şi în alte forme de asigurare, asiguratul are datoria de a aviza în scris asigurătorul pentru :

  • orice pretenţie de despăgubire împotriva asigurătorului

  • orice înştiinţare primită de la terţe persoane care intenţionează să înainteze o cerere de despăgubire

  • orice pierdere suferită de către asigurat care intră sub incidenţa asigurării din partea unui angajat şi care poate fi urmată sau nu de o cerere de despăgubire

În consecinţă:

  • asiguratul are datoria să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea apariţiei şi/sau diminuarea pagubei

  • la cererea asigurătorului, asiguratul va lua toate măsurile în vederea recuperării contravalorii daunei da la persoana sau persoanele care au condus la apariţia prejudiciului.

În general, contractul prevede anumite sume ce vor fi scăzute din cadrul oricărei plăţi, cum ar fi: datoriile asiguratului în favoarea persoanelor care au condus la apariţia daunei, sumele reţinute de asigurat care aparţin persoanelor responsabile de daună, precum şi orice sume recuperate de la cei responsabili de producerea daunei.

Asigurătorul îşi declină orice răspundere în cazul în care au loc daune din cauza oricăror persoane şi care apar după ce a fost confirmată în scris suspiciunea asigurătorului asupra activităţilor respectivelor persoane.

În cazul în care asiguratul beneficiază de despăgubiri din orice alte surse pentru o daună ce se încadrează în condiţiile prezentului contract, asigurătorul este răspunzător numai pentru valoarea daunei care depăşeşte cuantumul recuperat din aceste surse. Dimensiunea despăgubirilor, care includ şi cheltuielile de judecată, se stabileşte în limita sumei asigurate menţionate în contractul de asigurare.

Back to Top