Perioada contemporană este caracterizată printr-o regîndire şi o reconceptualizare a pieţei, care să-i asigure acesteia coordonatele unei pieţe capabile să se replieze elastic şi dinamic, în cadrul procesului de restructurare continuă a întregii societăţi. Stabilirea noilor coordonate ale pieţei reprezintă un proces ale cărui elemente constitutive vor evolua sub efectul unei concurenţe generate de o largă paletă de fenomene - apariţia unor noi tehnologii de realizare a produselor, de comunicaţii şi distribuţie, noi sisteme bancare şi de finanţare, transport etc. - concurenţă care va contribui atît la restructurarea continuă a ciclului de viaţă al produselor, cît şi al sistemului de relaţii ce stă la baza oricărei tranzacţii sau afaceri. Or, pentru viitorul comerţului şi al politicilor sale manageriale, o asemenea situaţie - conturată ca tendinţă - va avea un aspect deosebit, apărînd chiar păreri potrivit cărora însăşi condiţia de bază a competitivităţii sistemului economic, în ansamblul său, va fi dată de eficienţa comerţului şi capacitatea sa de satisfacere a consumatorilor.

În asemenea condiţii, comerţul, prin sistemele sale de organizare ale aparatului comercial, va trebui să-şi depăşească statutul de simplu serviciu pentru consumatorii finali sau intermediari, tinzînd către un serviciu complex, cu multiple valenţe, care să contribuie la echilibrarea complexă a zonelor de piaţă pe care activează, implicînd chiar şi o serie de elemente cu valenţe sociale, elemente care fără el - comerţul - ar fi practic inexistente.

Marea diversitate a formelor de proprietate, mărimea capitalului investit, modul de utilizare a ofertei de muncă, sistemul de relaţii stabilit între diverse firme şi, în mod deosebit, mărimea şi structura sortimentului de mărfuri comercializat fac ca formele de organizare a aparatului comercial, în general, să fie foarte diverse şi extrem de complexe. Pentru edificarea cititorilor, prezenta lucrare abordează problematica organizării, într-un mod care să reuşească a surprinde întreaga gamă de aspecte ce îşi pun amprenta pe mărimea şi structura diverselor forme comerciale, cît şi pe sistemul de relaţii în baza căruia acestea îşi realizează întreaga activitate.

Studierea literaturii de specialitate străină, cît şi legislaţia comercială din diverse ţări, au permis conturarea cîtorva sisteme de organizare mai frecvent întîlnite. Între acestea, deosebit de importante apar sistemele comerţului independent, asociat şi integrat.

Comerţul independent reprezintă o formă de organizare comercială în cadrul căreia întreprinderea de comerţ - cu ridicata sau amănuntul - nu are nici o legătură cu organisme coordonatoare ale activităţilor de cumpărare sau vînzare. În cadrul comerţului independent, ca formă posibilă de organizare a activităţii comerciale, se disting două categorii de forme independente. Prima categorie are în vedere micul comerţ independent, exercitat de firme mici izolate, care nu sunt asociate, afiliate sau legate prin contract de nici o organizaţie sau asociaţie de furnizori. Cea de-a doua categorie are în vedere marele comerţ independent - fără nici o legătură cu micul comerţ independent - care, de fapt, este cel mai "integrat" comerţ, prin legăturile foarte strînse dintre angrosist şi detailist, prin contractele de cumpărare sau de franciză, prin prezenţa sa în diverse "centrale" sau în alte asemenea sisteme; această categorie va fi tratată ulterior, cînd se va analiza comerţul integrat.

În ceea ce priveşte prima categorie, cea a micilor comercianţi independenţi, aceasta se caracterizează atît printr-o serie de trăsături distincte, cît şi printr-o anumită specificitate a activităţii pe care o desfăşoară firmele respective.

Principalele caracteristici ale micului comerţ independent constau în următoarele:

  • firmele de comerţ independent sunt în cea mai mare parte întreprinderi familiale, constituite cîteodată în nume colectiv sau sub forma societăţilor cu răspundere limitată;

  • asemenea firme sunt impozitate pauşal şi nu pe baza beneficiului real;

  • capacitatea financiară a firmelor de comerţ independent este slabă, asemenea forme nedispunînd de capital şi nefolosind aproape niciodată personal salariat;

  • micile firme din cadrul comerţului independent se găsesc peste tot, revenind cîte un punct de vînzare la circa 90-100 locuitori;

  • comerciantul proprietar este lipsit, în cele mai frecvente cazuri, de o pregătire managerială, ceea ce îl pune în dificultate cu privire la raţionalizarea acţiunilor sale de vînzare a mărfurilor sau promovare a vînzărilor;

  • preţurile practicate sunt întotdeauna superioare celor oferite de comerciantul asociat sau integrat, ca urmare a gestiunii iraţionale a mărfurilor şi proceselor de vînzare, a costurilor de achiziţionare foarte ridicate ce revin pe produs, în condiţiile achiziţionării unor partizi mici de mărfuri, a marjelor de preţ foarte ridicate.

    • Firmele care practică un comerţ sedentar îşi desfăşoară activitatea în magazine, care pot fi specializate în vînzarea unei anumite categorii de produse (aparate foto, televizoare, articole de fierărie, mezeluri) sau axate pe realizarea unui comerţ general, cum ar fi: drogheriile, bazarele etc. Asemenea firme pot realiza fie un comerţ cu ridicata, fie comerţ cu amănuntul, acestea din urmă avînd ponderea cea mai ridicată.

      Firmele care practică un comerţ mobil au în vedere o deplasare continuă în diferite locuri publice, cu mijloace de transport şi tehnologii comerciale adecvate, putîndu-se şi ele concentra pe vînzări specializate sau abordînd un comerţ general. Formele de vînzare practicate sunt foarte diverse, ele încadrîndu-se în structurile prezentate de noi în capitolul consacrat comerţului cu amănuntul.

  • Sub aspectul activităţilor desfăşurate în cadrul comerţului independent de către micile firme, analiza detaliată a acestora, scoate în evidenţă existenţa a două tipuri de activităţi: sedentare şi mobile, fiecare, la rîndul lor, putînd fi specializate sau generale.

    În afara celor două categorii de probleme menţionate mai sus, referitoare la diverse aspecte specifice şi la structura activităţii, în legătură cu micul comerţ independent, trebuie subliniat şi faptul că pe plan internaţional, în cadrul ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic, se manifestă o puternică tendinţă de diminuare a numărului micilor întreprinderi comerciale independente. Slăbirea micului comerţ independent este dată de dezvoltarea foarte puternică a noilor forme de distribuţie bazate pe mari suprafeţe de comercializare, de evoluţia condiţiilor economice şi sociale, precum şi de alte fenomene generate de activitatea concurenţială din cadrul pieţei.

Ţinînd seama de condiţiile dificile în care este nevoit să acţioneze micul comerciant independent, o serie de organisme implicate în activitatea de comerţ a unui stat, cum ar fi camerele de comerţ şi industrie etc., încearcă să găsească soluţii prin care să vină în ajutor acestuia şi să îi stimuleze activităţile desfăşurate. Printre asemenea soluţii sunt avute în vedere: asigurarea informaţiilor necesare cu privire la evoluţia pieţei, oferirea unor consultaţii de specialitate în toate domeniile, facilitarea unor reuniuni de informare reciprocă, asigurarea unor documentaţii de specialitate în cadrul cărora micii comercianţi sunt iniţiaţi cu privire la anumite metode moderne de gestiune, fiscalitate, contabilitate, stocare, promovare a vînzărilor etc.

Back to Top