În general, funcţia comerţului cu ridicata constă în asigurarea legăturilor dintre producători şi comercianţii cu amănuntul, grosiştii avînd faţă de detailişti cam acelaşi rol pe care detailiştii îl au faţă de consumatori. Într-adevăr, ţinînd seama că, în fapt, clientul detailist este departe de producător, el trebuie ajutat să-şi formuleze comenzile, să-şi stabilească şi să obţină termenele de livrare cele mai acceptabile, să obţină sisteme de plată şi diverse facilităţi care să-i uşureze procesul de vînzare, precum şi multe alte acţiuni care dau structura activităţii de aprovizionare.

Funcţia respectivă capătă adevăratul contur dacă se mai ţine seama că depărtarea dintre producători şi comercianţii cu amănuntul nu se mărgineşte numai la distanţă, ci trebuie avute în vedere, concomitent, şi alte aspecte, cum ar fi: imposibilitatea detailiştilor de a comanda cantităţi mari de mărfuri, lipsa posibilităţilor de stocaj, lipsa informaţiilor "la zi" cu privire la structura fondului de marfă pus la dispoziţie de către diverşi furnizori, slaba cunoaştere a complexei structuri a sistemelor de transport utilizate pentru aprovizionarea din diverse zone şi ţări.


Ţinînd seama deci de locul comerţului cu ridicata în cadrul circuitelor comerciale, cît şi de rolul său economic tratat anterior, trebuie subliniat că acestuia îi revin următoarele funcţii specifice:

  • cumpărarea unor partizi mari de produse şi concentrarea unor fonduri de mărfuri de la un număr mare şi divers de producători din cadrul pieţei interne dau de pe diverse pieţe externe, în vederea aprovizionării fără întrerupere şi în sortiment variat a comerţului cu amănuntul precum şi a altor categorii de cumpărători;

  • stocarea unor cantităţi mari de mărfuri în vederea asigurării unei eşalonări normale a fluxului de produse către detailişti şi, în continuare, a fluidităţii vînzărilor către consumatori, prin eliminarea rupturilor intervenite în procesul de aprovizionare ca urmare a sezonalităţii producţiei, lipsei informaţiilor, diverselor situaţii conjuncturale, blocaje financiare în cadrul întreprinderilor producătoare etc. pentru această funcţie, societăţile din cadrul comerţului cu ridicata trebuie să-şi imobilizeze mari sume de bani, corespunzător valorilor din stoc; să asigure depozite de mare volum sau suprafaţă; să doteze depozitele cu instalaţiile speciale necesare conservării în bune condiţii de temperatură, grad de luminozitate şi de umiditate constantă a tuturor produselor stocate; să asigure energia necesară, cît şi procurarea şi utilizarea instalaţiilor speciale, ce generează costuri foarte ridicate, ele trebuind astfel incluse în preţul de vînzare a mărfurilor;

  • transformarea sortimentului industrial, format din partizi mari de produse de un anumit fel (mărime, culoare, model etc.), livrat de fabrici, în sortiment comercial, corespunzător varietăţii cererii populaţiei;

  • revînzarea mărfurilor în cantităţi mici către comercianţii cu amănuntul concomitent cu transformarea sortimentului industrial în sortiment comercial, grosiştii fracţionează partizile mari de mărfuri primite de la producători sau pe cele stocate în partizi mici pe care le distribuie pe bază de comenzi către detailişti, indiferent de locul în care aceştia îşi au reşedinţa şi raza de activitate;

  • cercetarea permanentă a pieţei şi studierea îndeosebi a evoluţiei cererii de mărfuri a populaţiei şi a utilizatorilor industriali sau asimilaţii acestora, în vederea informării producătorilor, orientării fluxurilor de mărfuri, îmbunătăţirii structurii distribuţiei, a mijloacelor de promovare, precum şi pentru realizarea unor previziuni care să stea la baza propriei activităţi în perioade viitoare;

În cadrul comerţului cu ridicata, o secţiune mai aparte o formează comerţul industrial. Funcţia grosiştilor industriali, ca întreprinderi specializate care distribuie industriaşilor sau utilizatorilor profesionali (meşteşugari, reparatori şi instalatori etc.) diverse produse tehnice, furnituri industriale, produse semifinite şi, în unele cazuri, chiar materii prime, constă, în primul rînd în a asigura circuitul de distribuţie al produselor respective şi, în al doilea rînd, în realizarea logisticii comerciale specifice fiecărui produs. Dată fiind natura circuitelor comerciale pe care le realizează comerţul industrial şi specificului funcţiilor ce-i revin, literatura de specialitate a inserat respectiva categorie de grosişti sub denumirea de enclave.

Back to Top