Componenţa investiţiilor, modul de evaluare şi contabilizare a acestora sînt reglementate de S.N.C. 25 “Contabilitatea investiţiilor”, S.N.C. 27 “Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile-fiice” şi S.N.C. 28 “Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”.

Investiţia reprezintă un activ deţinut de întreprinderea-investitor în scopul ameliorării situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special, ca rezultat al operaţiilor comerciale). (SNC 25, § 8).

Se disting următoarele forme de investire:

  • financiară;

  • materială.

Forma financiară de investire reprezintă plasarea mijloacelor băneşti ori altor echivalente pentru procurarea titlurilor de valoare, cotelor de participaţie în capitalul statutar al altor întreprinderi.

Forma materială a investiţiilor se exprimă prin investirea mijloacelor băneşti ori altor echivalente în active pe termen lung (active nemateriale; clădiri, bijuterii, aur, obiecte de aur etc.).Investiţiile (conform SNC 25, § 10) se clasifică după următoarele criterii, care stau la baza contabilizării şi reflectării acestora în rapoartele financiare:

  1. pe tipuri (după conţinutul economic);

  2. pe direcţii de investire;

  3. pe termene de deţinere.

În funcţie de conţinutul economic, investiţiile se împart în:

  1. cota de participaţie;

  2. titluri de valoare;

  3. proprietate investiţională;

  4. alte investiţii financiare.

Cota de participaţie reprezintă cota capitalului statutar pe care o deţine investitorul în întreprinderea investită. Cota de participaţie se negociază între participanţi şi se reflectă în Contractul de constituire a întreprinderii investite.

Titlurile de valoare sunt documentele băneşti exprimate în acţiuni, obligaţiuni, cambii etc., care certifică dreptul patrimonial al deţinătorului sau dreptul împrumutătorului faţă de emitentul acestora. Conform paragrafului 11 din SNC 25 în componenţa titlurilor de valoarea se disting: titluri de valoare materializate şi dematerializate, titluri de valoare recuperabile şi nerecuperabile. Titlurile de valoare materializate reprezintă blanchetele documentelor (acţiunile, obligaţiunile). Titlurile de valoarea dematerializate sînt prezentate sub formă de înregistrări pe conturi. Titlurile de valoare recuperabile reprezintă dreptul de obţinere a valorii nominale a acestora şi a dobînzilor aferente, fără dreptul de proprietate (obligaţiuni, cambii etc.). Titlurile de valoare nerecuperabile reprezintă dreptul de proprietate şi de obţinere a unei cote de profit net al întreprinderii (acţiuni).

Conform paragrafului 8 din SNC 25 proprietatea investiţională reprezintă investiţiile în terenuri, clădiri, care nu se utilizează şi nu se exploatează la întreprinderea-investitor sau la altă întreprindere din aceeaşi categorie.

De exemplu, terenurile procurate pentru a fi revîndute în scopul obţinerii unui profit se contabilizează la contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate” ori contul 132 „ Investiţii pe termen lung în părţi legate” în componenţa proprietăţii investiţionale, dar nu la contul 122 „Terenuri” în cazul dacă ar fi destinate pentru necesităţile întreprinderii.

În componenţa altor investiţii financiare se includ depozitele, împrumuturile acordate.

După direcţiile de investire investiţiile se subdivizează în:

  • investiţii în părţi nelegate (cota de participaţie al investitorului în capitalul statutar al întreprinderii investite nu depăşeşte 20%). Investiţiile în aceste cazuri se contabilizează în conformitate cu SNC 25 „Contabilitatea investiţiilor”).

  • Investiţii în părţi legate (cota de participaţie a investitorului în capitalul statutar a întreprinderii investite depăşesc 20%. Întreprinderile care deţin în capitalul statutar al altor întreprinderi de la 20 pînă la 50% ţin evidenţa conform SNC 28 „Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”, iar peste 50% - conform SNC 27 „Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile fiice”.

În funcţie de termenul presupus de deţinere investiţiile se împart în:

  • investiţii pe termen lung (cu termenul de peste un an),

  • investiţii pe termen scurt (cu termenul nu mai mare de un an).

Recunoaşterea şi evaluarea investiţiilor

Investiţiile se constată ca active în cazul cînd se respectă următoarele condiţii:

  • există o certitudine întemeiată că din alocarea (investirea) mijloacelor întreprinderea va obţine un avantaj economic;

  • valoarea investiţiilor poate fi determinată cu un grad înalt de exactitate.

Dacă condiţiile enumerate nu se respectă, investiţiile nu se constată ca active, iar valoarea mijloacelor investite se constată ca cheltuieli ale întreprinderii.

Evaluarea este procedeul prin care se determină valoarea investiţiilor la un moment dat.

Se deosebesc evaluarea iniţială şi ulterioară a investiţiilor.

Prin evaluare iniţială a investiţiilor se are în vedere stabilirea valorii investiţiilor în momentul intrării acestora. Valoarea de intrare a titlurilor de evaluare include valoarea de cumpărare a acestora, comisioanele de broker, taxe, impozite prevăzute de legislaţia în vigoare şi alte cheltuieli pentru achiziţionarea acestora. La achiziţionare investiţiile se evaluează la valoarea de intrare care este egală cu:

  1. suma mijloacelor băneşti achitate sau a echivalentelor acestora – pentru investiţiile achiziţionate contra mijloace băneşti sau echivalentele acestora;

  2. valoarea venală a titlurilor de valoare emise – pentru investiţiile achiziţionate integral sau parţial în contul emisiunii de către investitor a acţiunilor sau a altor titluri de valoare;

  3. valoarea venală a activului predat pe calea schimbului – pentru investiţiile achiziţionate pe calea schimbului sau schimbului parţial cu alt activ;

  4. valoarea venală a activului obţinut pe calea schimbului – pentru investiţiile obţinute în schimbul altui activ, în cazurile în care valoarea ultimului diferă esenţial de valoarea venală a investiţiei obţinute.

Evaluarea ulterioară se efectuează la întocmirea bilanţului contabil. Metodele de evaluare ulterioară sunt examinate mai jos. Investiţiile pe termen lung se reflectă în bilanţ la una din următoarele metode (S.N.C. 25, § 18):

  • la valoarea de intrare;

  • la valoarea reevaluată

  • la valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare şi valoarea de piaţă.

Metoda preponderentă de evaluare a investiţiilor pe termen lung constituie evaluarea lor la valoarea de intrare. Aceasta rămîne constantă (invariabilă) pe toată durata de deţinere a investiţiilor, cu excepţia următoarelor cazuri:

  • scăderea permanentă a cursului la bursele de valori publicat în ediţiile financiare – pentru titlurile de valoare care au cotare de piaţă;

  • reducerea bruscă a valorii activelor întreprinderii investite;

  • restricţiile ce ţin de vînzarea titlurilor de valoare ale întreprinderii investite;

  • survenirea unui anumit risc de deţinerea titlurilor de valoare (de exemplu, informaţii despre falimentul întreprinderii investite;

  • decizia consiliului directorilor întreprinderii, bazată pe avizele specialiştilor în domeniul pieţei de valori – pentru titlurile de valoare care nu au cotare de piaţă;

  • aducerea valorii de intrare la valoarea nominală (pentru titlurile de valoare recuperabile).

La survenirea unor asemenea situaţii suma diminuării valorii investiţiilor se reflectă la cheltuielile activităţii de investiţii. În cazul majorării ulterioare a cursului această majorare se reflectă la veniturile activităţii de investiţii, dar numai în limita valorii de intrare.

Reevaluarea investiţiilor se efectuează la valoarea venală, care reprezintă suma la care un activ poate fi schimbat în procesul operaţiei comerciale între părţile informate independente. În cazul investiţiilor valoarea venală este egală cu valoarea de piaţă a acestora.

Întreprinderea investitor stabileşte în mod independent periodicitatea şi termenul de reevaluare a investiţiilor. În rezultatul reevaluării pot fi stabilite reduceri sau diminuări şi majorări a valorii investiţiilor. Suma reducerii valorii investiţiilor se trece la diminuarea capitalului propriu, iar suma majorării - la creşterea capitalului propriu.

La ieşirea investiţiilor pe termen lung sumele reducerii sau majorării valorii acestora se raportează corespunzător la cheltuieli sau venituri din activitatea de investiţii.

În cazul reducerii permanente a valorii de intrare a investiţiilor pe termen lung valoarea de bilanţ a acestora se diminuează cu suma acestei reduceri, care se reflectată ca cheltuială. Dacă ulterior a avut loc majorarea valorii investiţiilor pe termen lung, diferenţa survenită se raporteaza la restabilirea valorii de bilanţ a acestora şi se constată ca venit în limitele reducerii calculate anterior.

Modul de contabilizare a modificărilor de valoare a investiţiilor vezi:Contabilitatea financiară, Chişinău, 2003, pag.316-319)

Întreprinderea alege desinestătător metoda de evaluare a investiţiilor şi o fixează în Politica sa de contabilitate.

Back to Top