La contabilizarea veniturilor apar două probleme principale:

  • măsurarea venitului, adică determinarea mărimii (sumei) acestuia, care trebuie să fie reflectată în contabilitate şi rapoartele financiare;

  • constatarea venitului, adică stabilirea perioadei de gestiune în care venitul trebuie să fie reflectat în contabilitate şi rapoartele financiare

Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice sau fizice sub formă de majorare a activelor sau de micşorare a datoriilor, care conduc la creşterea capitalului propriu, cu excepţia sporurilor pe seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii.

În componenţa venitului nu se includ sumele încasate în numele persoanelor terţe, de exemplu, cum sînt taxa pe valoarea adăugată, accizele, încasările globale obţinute de întreprindere din însărcinarea organizaţiilor terţe de la comercializarea produselor sau mărfurilor acestora, deoarece aceste sume nu constituie un avantaj economic al întreprinderii şi nu influenţează capitalul al acesteia.

Taxa pe valoarea adăugată şi accizele nu se consideră ca venituri ale întreprinderii, întrucît acestea sînt încasate în numele organelor de stat şi se varsă în buget.

Cheltuielile privind impozitul pe venit includ plăţile impozitului pe venit efectuate în decursul (sub formă de avansuri) şi la sfîrşitul anului de gestiune. Pentru evidenţa acestor cheltuieli este destinat contul 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit”.

În condiţiile aplicării cotei „zero” la impozitul pe venit contul 731 „Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit” nu se aplică.

Pînă la introducerea acesteia în conformitate cu articolul 84 din Codului Fiscal contribuabilii ale căror obligaţii în anul precedent depăşeau 400 lei erau obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 31 martie, 30 iunie, 30 septembrie şi 31 decembrie ale anului curent sume egale cu 1/4 din:

Evidenţa cheltuielilor activităţii de investiţii

Cheltuielile activităţii de investiţii cuprind cheltuielile legate de ieşirea activelor pe termen lung. Pentru evidenţa acestor cheltuieli este destinat contul 721 „Cheltuielile activităţii de investiţii”. Pe parcursul perioadei de gestiune efectuarea acestor cheltuieli se reflectă prin formula contabilă:

  • debit contul 721 „Cheltuielile activităţii de investiţii”– la suma totală a cheltuielilor activităţii de investiţii

  • credit contul 111 „Active nemateriale”, 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”, 121 „Active materiale în curs de execuţie”, 122 „Terenuri”, 123 „Mijloace fixe”, 125 „Resurse naturale”, 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”, 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate” – la valoarea de bilanţ a activelor pe termen lung ieşite;

Pentru evidenţa cheltuielilor activităţii operaţionale sînt destinate conturile: 711 „Costul vînzărilor”, 712 „Cheltuieli comerciale”, 713 „Cheltuieli generale şi administrative”, 714 „Alte cheltuieli operaţionale”. Acestea sînt conturi de activ, în debitul lor se reflectă cheltuielile suportate (cu total cumulativ de la începutul anului), iar în credit – trecerea cheltuielilor acumulate la sfîrşitul anului la contul 351 „Rezultat financiar total”. Aceste conturi nu au sold la sfîrşitul anului, deoarece rulajul debitor, la sfîrşitul perioadei de gestiune, este trecut în sumă totală la contul 351 „Rezultat financiar total”.

Contul 711 „Costul vînzărilor” este destinat generalizării informaţiei privind costul efectiv (valoarea de bilanţ) a produselor, mărfurilor vîndute şi serviciilor prestate.

Subcategories

Back to Top