La intrarea titlurilor de valoare se întocmesc documentele care confirmă intrarea titlurilor de valoare (procesul-verbal de primire-predare a titlurilor de valoare, proces-verbal de evaluare a aporturilor nebăneşti, procesul-verbal al comisiei de inventariere, nota de contabilitate şi alte documente). În aceste documente se înregistrează denumirea titlurilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni), denumirea emitentului, cantitatea, valoarea de procurare, valoarea nominală etc. Evidenţa analitică a investiţiilor se ţine pe tipuri în registrele de evidenţă la conturile 131, 132, care includ: denumirea investiţiei, emitentul titlurilor de valoare, cantitatea, valoarea nominală, valoarea de procurare.

Pentru evidenţa sintetică a investiţiilor în Planul de conturi sunt prevăzute următoarele conturi de activ:

Componenţa investiţiilor, modul de evaluare şi contabilizare a acestora sînt reglementate de S.N.C. 25 “Contabilitatea investiţiilor”, S.N.C. 27 “Rapoartele financiare consolidate şi contabilitatea investiţiilor în întreprinderile-fiice” şi S.N.C. 28 “Contabilitatea investiţiilor în întreprinderile asociate”.

Investiţia reprezintă un activ deţinut de întreprinderea-investitor în scopul ameliorării situaţiei sale financiare prin obţinerea veniturilor (dobînzilor, dividendelor, redevenţelor etc.), majorarea capitalului propriu şi obţinerea altor profituri (în special, ca rezultat al operaţiilor comerciale). (SNC 25, § 8).

Se disting următoarele forme de investire:

  • financiară;

  • materială.

Forma financiară de investire reprezintă plasarea mijloacelor băneşti ori altor echivalente pentru procurarea titlurilor de valoare, cotelor de participaţie în capitalul statutar al altor întreprinderi.

 În afară de conturi curente în valută naţională şi în valută străină întreprinderile mai pot deţine mijloace băneşti în conturi speciale precum cele de acreditiv şi carduri bancare.

Acreditivul este un angajament prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său (ordonatorul), efectuează o plată în folosul unui terţ (beneficiarul) la prezentarea de către acesta documentelor ce confirmă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.

Decontările cu utilizarea acreditivului în calitate de mijloc de plată sînt reglementate de “Regulamentul privind utilizarea acreditivului documentar acoperit şi irevocabil pe teritoriul Republicii Moldova” nr. 122 din 29.05.2003.

Acreditivul se clasifică după următoarele criterii:

În conformitate cu actele normative în vigoare toate întreprinderile Republicii Moldova, indiferent de forma organizatorico-juridică, sînt obligate să păstreze mijloacele lor băneşti în instituţiile financiare.

Mijloacele băneşti se păstrează la contul curent în valută naţională prin intermediul căruia se efectuează decontările cu agenţii economici, cu instituţiile financiare, cu bugetul etc.

Întreprinderea foloseşte desinestătător mijloacele aflate în contul curent. Fără acordul întreprinderii se efectuează numai plăţile cu titlul executoriu.

Pentru deschiderea contului bancar întreprinderea prezintă băncii următoarele documente:

Mijloacele băneşti reprezintă activele cele mai lichide ale întreprinderii. În contabilitate mijloacelor băneşti se clasifică după următoarele criterii:

- în dependenţă de valută în care sînt exprimate:

  • valută naţională,

  • valută străină.

Indiferent de faptul în ce valută sînt exprimate mijloacele băneşti, în evidenţa contabilă acestea se exprimă în valută naţională la cursul stabilit de Bancă Naţională.

- în dependenţă de locul păstrării şi formei de exprimare:

Subcategories

Back to Top