Creanţele privind veniturile calculate cuprind datoriile altor întreprinderi faţă de unitatea economică respectivă privind:

  • plata de arendă,

  • dividendele calculate,

  • dobînzile şi redevenţele calculate,

  • alte venituri.

Redevenţa – venit obţinut de întreprindere la darea în folosinţă a activelor nemateriale altor întreprinderi.

Creanţele personalului reprezintă datoriile lucrătorilor faţă de întreprindere privind:

  • avansurile primite în contul salariilor,

  • avansurile spre decontare – sume primite de personal pentru procurarea unor valori materiale, spre acoperirea cheltuielilor de transport etc.,

  • mărfurilor vîndute personalului în credit,

  • datoria lucrătorului privind daunele materiale,

  • alte plăţi şi operaţii.

Evidenţa analitică a creanţelor personalului se ţine pe fiecare lucrător (debitor), pe fel de creanţe, termenul de apariţie şi de achitare.

Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a achitării impozitului pe venit în rate la buget pe parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în cazul plăţii prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar conform art. 82 al Codului Fiscal, a reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al Codului Fiscal în cazul în care întreprinderea este beneficiarul plăţii, a depăşirii sumei TVA trecută în cont asupra sumei TVA calculate şi ca urmare a supraplăţilor efectuate în buget. Modul de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată este stabilită în Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decît salariul aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 77 din 30 ianuarie 2008 („Contabilitate şi audit”, nr. 2, 2008)

Creanţele reprezintă drepturi juridice ale întreprinderii de a primi la scadenţa stabilită în contracte o sumă de bani sau alte valori de la peroane fizice sau juridice.

Ele constituie o parte a activelor şi se înregistrează în cap.1, 2 a Bilanţului contabil. Creanţele se evaluează la valoarea nominală. Creanţele în valută străină se înregistrează pe cont în valută naţională la cursul de schimb valutar stabilit la data apariţiei acestora.

În practica economică se întîlnesc diverse feluri de creanţe, care se clasifică după următoarele criterii:

  1. conţinutul economic

  2. termenul de achitare

  3. gradul de asociere.

Evidenţa produselor

Produsele reprezintă bunurile care au trecut toate etapele procesului tehnologic şi au fost predate la depozit. Pentru evidenţa produselor finite este destinat contul de activ 216 “Produse”. În debitul acestui cont se reflectă costul efectiv al produselor finite, iar în credit – valoarea de bilanţ a produselor ieşite. Soldul este debitor єi reprezintă valoarea de bilanţ a produselor, semifabricatelor, produselor reziduale aflate în stoc la finele perioadei de gestiune.

Intrarea produselor fabricate se reflectă în contabilitate prin formulele contabile:

Subcategories

Back to Top