În doctrina marxistă, teoria economică reprezintă un apendice al filozofiei asupra capitalismului, opera lui Marx fiind una de esenţă filosofică şi nu ştiinţifică. El studiază realitatea ca un filosof şi nu trece prin eforturile de validare empirică pe care le-ar implica o tratare ştiinţifică a problemei. Doar pe alocuri în opera economică apare preocuparea pentru ştiinţificitate.

Cu toate acestea, perenitatea operei marxiste se datorează poate tocmai preocupării pentru acurateţe, pentru logică şi pentru veridicitate care au diferenţiat clar lucrările marxiste de cele ale utopicilor care l-au precedat. Marx se ocupă nu atît de programe utopice, de scenarii alternative pentru societatea contemporană lui, cît de argumentarea ştiinţificităţii unor astfel de scenarii pe baza analizei mecanismelor de funcţionare ale capitalismului şi descoperirii legilor sale fundamentale.

În domeniul economic Marx a ajuns la o erudiţie remarcabilă. Preocupările filosofice şi sociologice din perioada tinereţii sunt înlocuite în cea de a doua parte a vieţii de studiul ştiinţei economice. Dovadă în acest sens stă volumul patru al „Capitalului", intitulat „Teorii asupra plusvalorii", în care face o istorie critică a ştiinţei economice.

Gîndirea economică a lui Marx s-a construit pe baza ideilor şi conceptelor teoriei economice liberale clasice, dar a fost fundamental influenţată de lucrările socialiştilor utopici care îl precedaseră. El a încercat să prelucreze aceste teorii pentru a putea să argumenteze pe baza lor prăbuşirea modelului capitalist de societate şi să dovedească validitatea unui nou model de societate.

Ceea ce a identificat el ca fiind neajunsurile generale ale teoriilor economice ale predecesorilor săi au fost exagerarea rolului deducţiei şi deci abstractizarea inutilă la liberalii clasici şi cunoştinţele economice nesatisfăcătoare la socialiştii utopici. Pe de altă parte, atacă şiconcepţia romantică asupra istoriei care punea prea mult accent pe rolul intenţiilor unor persoane în determinarea cursului istoriei. Pentru Marx istoria e determinată de fapte obiective.

La rîndul lui, Marx a fost criticat de către alţi economişti. Această analiză critică a operei sale ne permite să investigăm universul gîndirii sale. Una dintre primele şi cele mai bine făcute critici a operei marxiste a făcut-o austriacul Bohm-Bawerk.

În teoria marxistă oamenii sunt sclavii sistemului social de producţie. Fetişismul, dezumanizarea şi exploatarea sunt consecinţe inevitabile ale diviziunii muncii şi dezvoltării proprietăţii private. Fetişismul reprezintă procesul obiectivizării produsului muncii, ceea ce face ca acesta să-l domine pe om. Dezumanizarea (alienarea) se referă la pierderea de către individ a controlului asupra utilizării propriei forţe de muncă iar exploatarea conduce la pierderea controlului muncitorului asupra produsului muncii sale.

Capitalul reprezintă un concept cheie al operei marxiste, concept care dă şi titlul celei mai importante lucrări economice a lui Marx. Pe plan social, capitalul exercită un rol de comandă, prin deţinătorii săi, în ceea ce priveşte deciziile economice cotidiene, folosirea resurselor, organizarea producţiei şi repartiţia venitului naţional. Capitalul apare aici ca o relaţie de exploatare, iar sporirea capitalului ca o sporire a forţei de exploatare a muncitorului. Astfel capitalul e privit nu în forma sa fizică, ci pe planul componentei sale sociale, unde capitalul se prezintă ca o relaţie de producţie. Deţinătorii capitalului au comanda activităţii economice, iar muncitorii salariaţi sunt factorii de execuţie.

Pe acelaşi plan social general sistemul proprietăţii private şi economia de piaţă generează dezorganizare, anarhie, risipire a resurselor. Acestui sistem capitalist destructurant Marx îi opune societatea socialist-comunistă, unde datorită cooperării conştiente şi planificării raţionale producţia ar fi orientată spre utilizare şi nu spre profit.

Urmărind cu atenţie mişcările economice ale timpului său, Marx a pus accentul pe contradicţiile interne ale acestuia, pe problemele care existau în societate, şi în acelaşi stil ca şi profeţii apocalipsei din zilele noastre, prevedea distrugerea sistemului capitalist. După cîteva decenii, alţi marxişti (Rosa Luxemburg) anunţau chiar date exacte pentru prăbuşirea sistemului capitalist. Istoria însă nu a ţinut cont de profeţiile lor.

Back to Top