Contextul socio - economic

Perioada 1840-1880, în care se încadrează opera lui Marx, a reprezentat una din cele mai învolburate din Europa. Monarhiile începuseră să aibă un concurent în forma democraţiilor iar oamenii începuseră să lupte împotriva statului pentru a-şi putea impune propriile idei. Economiile începuseră să funcţioneze tot mai eficient şi industrializarea devenise un proces de neoprit care spulbera vechile relaţii feudale. Tradiţiile începuseră să devină obsolente atât sub forma comportamentelor de producţie cât şi a concepţiilor despre viaţă. 

Pe plan economic producţia creştea atât datorită creşterii productivităţii muncii cât şi datorită construirii de noi unităţi de producţie. Schimburile comerciale cunoşteau şi ele o creştere deosebită, atât pe plan intern cât şi extern iar piaţa mondială devenea tot mai mult un factor de care trebuiau să ţină seama cu toţii.

Dar schimbările căpătaseră un ritm prea rapid pentru ca echilibrul social să mai funcţioneze. Conflictele erau inevitabile ca mijloc de reechilibrare socială ceea ce făcea atmosfera socială extrem de tensionată, lucru reflectat şi în conştiinţa oamenilor.

Tocmai datorită acestei atmosfere specifice a timpului Marx pune în centrul sistemului său teoretic conflictul. Lucru normal şi previzibil, studii mai recente arătând faptul că oamenii de ştiinţă nu crează undeva în afara spaţiului şi timpului ci sunt puternic influenţaţi de concepţiile generale despre viaţă şi problemele specifice mediilor lor naţionale.

Problemele sociale ale acelor timpuri par a fi fost zugrăvite excelent de autorii romantici, care în ciuda numelui sonor şi plăcut reprezentau gândirea conservatoare care ţinea la apărarea vechilor tradiţii şi relaţii sociale. Imaginile pe care ni le transmit arată muncitorii lucrând 12-14 ore pe zi şi de abia având din ce supravieţui. Situaţia era probabil alta. Creşterea nivelului de trai era o realitate dar era lentă, fluctuantă, crizele economice erau frecvente. În schimb aspiraţiile creşteau mult mai rapid. Tocmai din acest decalaj rezulta frustrarea care caracterizează atât de bine mişcările sociale ale timpului şi nu neapărat dintr-o înrăutăţire a situaţiei.

Era o nevoie acută de noi ideologii care să canalizeze această nemulţumire, care să-i ofere o ţintă concretă. Astfel modelele socialiste care promiteau tocmai dispariţia surselor de frustrare, adică a inegalităţilor sociale şi a lipsurilor materiale, erau extrem de populare printre cei nemulţumiţi.

Viaţa lui Karl Marx

În acest context socio-economic se naşte Karl Heinrich Marx într-un oraş de pe râul Mossele, în Prusia, parte din actuala Germanie. El vedea lumina zilei într-o familie din clasa de mijloc, de origine evreiască, dar al cărui tată s-a convertit la protestantism pentru a-şi păstra slujba de avocat.

La 17 ani se înscrie la Facultatea de Drept din Bonn, pe care o părăseşte anul următor pentru a se muta la cea din Berlin, mult mai serioasă. Aici îşi va petrece următorii patru ani, timp în care studiază dreptul, filozofia şi istoria. În 1837 îl are ca profesor şi pe Hegel, care va avea o mare influenţă asupra gândirii sale de mai târziu. Tot aici devine editor al unui ziar liberal, ziar sprijinit de industriaşi, ziar care manifesta împotriva autocraţiei din Prusia acelor vremuri. Articolele lui Marx, mai ales acelea legate de problemele economice conduc la închiderea ziarului şi la emigrarea lui Marx în Franţa.

La Paris, unde ajunge în 1843, ia legătura cu socialiştii francezi şi germani şi devine comunist. Scrie câteva lucrări economice dar care rămân sub formă de manuscris până în 1930. Tot aici se dezvoltă şi parteneriatul cu Friedrich Engels (1820-1895). Familia dui Engels era foarte prosperă datorită activităţii de prelucrare a bumbacului, având fabrici la Manchester. Datorită acestui fapt Engels a putu să-l sprijine şi material pe gânditorul idealist care prea adesea nu avea venituri din care să trăiască cu nevasta şi copiii.

La sfârşitul anului 1844 Marx este expulzat şi din Paris şi ajunge la Bruxelles. Aici se ocupă intensiv de studiul istoriei şi elaborează ceea ce va fi cunoscută sub denumirea de concepţia materialistă asupra istoriei. Aici trasează istoria diferitelor moduri de producţie şi prezice colapsul modului de producţie prezent
atunci, capitalismul industrial şi înlocuirea acestuia cu comunismul. Activitatea în organizaţiile comuniste este intensă. Cu puţin înaintea izbucnirii revoluţiei din
1848 publică, împreună cu Engels, Manifestul Partidului Comunist.

După înăbuşirea revoluţiei se refugiază la Londra şi acolo îşi va petrece restul vieţii. E convins în această perioadă că o nouă revoluţie este posibilă doar ca urmare a unei noi crize. De aceea se ocupă intensiv de studiul economiei politice pentru a determina cauzele şi condiţiile unei noi crize.

Dar munca sa progresează încet şi abia în 1867 poate publica primele sale rezultate în primul volum al Capitalul, singurul publicat în timpul vieţii sale. Aici, el elaborează propria versiune a teoriei valorii- muncă.

În timpul ultimei decade a vieţii sale sănătatea sa s-a şubrezit şi nu a mai fost capabil de eforturile susţinute care i-au caracterizat activitatea anterioară. Moare la 14 martie 1883 şi e îngropat în cimitirul Highgate din nordul Londrei.

Gândirea sa nu e reprezentată de sistemul teoretic derivat de urmaşii săi şi cunoscut sub numele de materialismul dialectic, o formă dogmatică de marxism. Chiar natura dialectică a abordării sale arată că a fost în general caracterizat de o minte deschisă. Predicţiile sale despre viitorul omenirii însă nu s-au materializat. Dar accentul pe care l-a pus pe rolul economicului în societate şi analiza stratificării sociale în clase conflictuale au făcut istorie, la propriu.

Back to Top