Noţiuni generale privind reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

Atâta timp cât o societate comercială exprimă voinţa celor care s-au asociat, şi reorganizarea societăţii comerciale care se concretizează, practic, în modificarea actului constitutiv presupune acordul de voinţă al fondatorilor. Reorganizarea societăţii comerciale poate interveni ori de câte ori în viaţă apar noi cerinţe sau evenimente deosebite, precum majorarea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei de funcţionare, excluderea unui asociat, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea sediului. Asemenea schimbări se pot produce în condiţii normale de funcţionare şi unanimitate a asociaţilor.

Reorganizarea este o operaţiune juridică complexă de transmiterea drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare, care există sau care ia naştere prin reorganizare.

Reorganizarea poate fi benevolă, precum şi forţată. Reorganizarea benevolă se efectuează în baza hotărârii generale a societăţii, cu acordul majorităţii asociaţilor. Reorganizarea forţată poate fi efectuată în temeiul hotărârii instanţei de judecată sau organului administrativ competent (Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei).

Reorganizarea cuprinde, cel puţin, două persoane juridice şi produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetarea lor. Nu pot fi supuşi reorganizării întreprinzătorii individuali, deoarece ei, fiind persoane fizice, dispun de calităţile personalităţii umane şi nu pot fi transformaţi într-o altă formă. Pentru modificarea formei privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător, persoana fizică este în drept să constituie o societate comercială sau să devină asociat al unei societăţi sau cooperative.

La momentul actual în Moldova reorganizarea este reglementată de un şir de acte normative, spre exemplu, Regulamentul societăţilor economice nr. 500/1991; Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor nr. 1265/2000; Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. 1134/1997. Un rol important în reglementarea instituţiei date îl are noul Cod civil, care reglementează detaliat procedurile de reorganizare, fiind înlăturate incertitudinea şi haousul din Codul civil al RSSM din 26.12.1964.

Conform art. 69, Cod civil al R.M. din 06.06.2002, persoana juridică se poate reorganiza prin fuziune (contopire şi absorbţie), dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.

Reorganizarea prin fuziune a persoanelor juridice cu scop lucrativ

La aproximativ paisprezece ani de la constituirea primelor societăţi comerciale în R.Moldova, potrivit Legii 845/1992, constatăm prezenţa tot mai activă a fenomenului restructurării şi concentrării comerciale înfiinţate în acest interval de timp.

Beneficiind de avantaje fiscale, cum ar fi scutirea unei sau mai multor persoane de plata impozitelor, s-au constituit un şir de societăţi comerciale, care în prezent nu toate îşi mai justifică existenţa.În ultima perioadă de timp acei care au calitatea de asociaţi la mai multe societăţi comerciale au hotărât să le reorganizeze, ajungând astfel la fenomenul cunoscut în ţările occidentale, numit „

concentrarea societăţilor comerciale sau întreprinderilor

”. Operaţiunea de restructurare sau de concentrare a societăţilor este motivată, în principal, de necesitatea de a-şi consolida o anumită poziţie pe piaţă şi, mai cu seamă, de a obţine avantaje din punct de vedere fiscal.

În prezent, operaţiunea juridică a concentrării societăţilor comerciale este o soluţie viabilă pentru societăţile aflate în incapacitatea de plată, reprezentând una dintre modalităţile juridice şi economice care să le permită redresarea unei societăţi de către o altă societate prin contopirea a două sau mai multe societăţi pentru a constitui o societate nouă.

Fuziunea societăţilor comerciale duce la concentrarea capitalului şi la crearea unei societăţi puternice din punct de vedere economic, care ar putea influenţa negativ concurenţa loială. Din acest considerent, statul stabileşte unele restricţii privind fuziunea societăţilor comerciale. De exemplu, în Legea privind protecţia concurenţei nr. 1103/2000 este prevăzut că Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei efectuează un control prealabil asupra creării, extinderii, comasării şi fuzionării asociaţiilor de agenţi economici, holdingurilor, grupurilor industrial-financiare, precum şi asupra fuzionării agenţilor economici, dacă faptul acesta ar duce la formarea unui agent economic, a cărui cotă pe piaţă ar depăşi 35 la sută. Înregistrarea fuziunii fără acordul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei este interzisă.

Fuziunea este o operaţiune prin care se realizează o concentrare a societăţilor comerciale. Ea are două forme: absorbţia şi contopirea.

Absorbţia constă în înglobarea de către o societate, a unei sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa.

Absorbţia are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice absorbite şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă.

Contopirea constă în reunirea a două sau mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa pentru constituirea unei societăţi comerciale noi.

Contopirea are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice participante la contopire şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică care se înfiinţează.

Procedura de reorganizare prin fuziune este prevăzută de art. 73, Cod civil al R.M., incluzând două forme.

Ea parcurge următoarele etape

:

  • Pregătirea contractului de fuziune;

  • Aprobarea contractului de fuziune de către organele supreme ale societăţilor participante la fuziune;

  • Informarea Camerei Înregistrării de Stat cu privire la iniţierea reorganizării;

  • Informarea creditorilor şi publicarea avizului cu privire la fuziune;

  • Înfăptuirea inventarierii;

  • Transmiterea actelor necesare înregistrării fuziunii;

  • Înregistrarea fuziunii.

Societăţile comerciale , în cazul fuziunii prin contopire, precum şi prin absorbţie sunt obligate să elaboreze un proiect al contractului de fuziune. Contractul dat constituie un act juridic civil, bi sau multilateral, este întocmit în formă scrisă şi urmează a fi semnat de către părţile participante la fuziune. Specific contractului dat este faptul că în urma executării lui, o parte (în cazul absorbţiei) sau ambele părţi, în cazul contopirii, îşi încetează existenţa sa în calitate de persoană juridică, formând o nouă persoană juridică.

Proiectul contractului de fuziune, conform art. 74 al Codului civil al R.M. trebu ie să cuprindă:

  • Forma (felul) fuziunii;

  • Denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune;

  • Fundamentarea şi condiţiile fuziunii;

  • Patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare;

  • Raportul valoric al participanţilor;

  • Data actului de transmitere, care este aceeaşi pentru toate persoanele juridice implicate în fuziune.

În proiectul contractului de fuziune trebuie să se indice datele de identitate ale noii societăţi comerciale, numele candidatului în funcţia de administrator şi în alte organe. La proiectul contractului de fuziune prin contopire trebuie să se anexeze ca parte componentă proiectul actului de constituire a noii societăţi.

La proiectul contractului de fuziune prin absorbţie trebuie să se anexeze actul de constituire a societăţii absorbante şi propunerile de modificare făcute în legătură cu absorbţia.

Aprobarea contractului de fuziune (prin absorbţie sau contopire) este efectuată de către adunarea generală a asociaţilor societăţilor comerciale, care urmează să fuzioneze. Aprobarea proiectelor se face cu 2/3 din numărul total de voturi, dacă actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. În cazul în care în procesul de fuziune sunt implicate societăţi în nume colectiv sau societăţi în comandită, hotărârea de aprobare a fuziunii (prin absorbţie sau contopire) se adoptă numai cu votul unanim al asociaţilor (art. 122 Cod civil al RM).

În hotărârea privind aprobarea contractului de fuziune trebuie să fie prevăzute toate momentele ce ţin de constituirea şi administrarea noii societăţi, de transmiterea întregului patrimoniu şi de radierea societăţilor care se dizolvă.

Informarea Camerei Înregistrării de Stat cu privire la iniţierea reorganizării

Atât în cazul fuziunii prin contopire, cât şi prin absorbţie societăţile comerciale care doresc să fuzioneze urmează să notifice Camera Înregistrării de Stat în decurs a 3 zile de la data adoptării ultimei hotărâri despre intenţia de fuziune. În Registrul de Stat al întreprinderilor se înregistrează viitoarea reorganizare. Pentru efectuarea înregistrării se prezintă hotărârile de reorganizare a fiecărei societăţi participante, copia de pe avizul publicat în Monitorul Oficial al R.M. şi certificatul de înregistrare pentru înscrierea menţiunii în procesul de reorganizare.

Informarea creditorilor

Art. 72, Cod civil al R.M., prevede că în termen de 15 zile de la adoptarea hotărârii de reorganizare organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat să informeze în scris toţi creditorii cunoscuţi şi să publice un aviz privind reorganizarea în două ediţii consecutive ale Monitorului Oficial al R.M.

Creditorii pot în termen de două luni de la publicarea ultimului aviz să ceară persoanei juridice care se reorganizează garanţii în măsură în care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar dacă vor dovedi că prin reorganizare se va pereclita satisfacerea creanţelor. Creditorii sunt în drept să informeze organul înregistrării de stat cu privire la creanţele faţă de debitorul care se reorganizează. Camera nu poate face operaţiuni de înregistrare a reorganizării, dacă nu sunt prezentate dovezi privind satisfacerea cerinţelor creditorului. În cazul, în care reorganizarea a fost înregistrată contrar intereselor creditorilor, aceştia au dreptul la apărare judiciară.

Inventarierea

Una din etapele principale ale fuziunii societăţilor comerciale constituie transmiterea patrimoniului de către societăţile care fuzionează. Transmiterea patrimoniului se efectuează în baza unui act de predare-primire în care sunt arătate activele şi pasivele societăţii. Actul dat se întocmeşte în baza inventarierii efectuate la societăţile care urmează să fuzioneze. În urma inventarierii se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi pasiv în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, în patrimoniul întreprinderii la data efectuării acestuia. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie trebuie să conţină dispoziţii cu privire la succesiunea întregului patrimoniu al persoanei juridice reorganizate în privinţa tuturor drepturilor şi obligaţiilor faţă de toţi debitorii şi creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi. Actul de transmitere, după cum şi contractul de fuziune, se confirmă de fondatorii persoanelor juridice care sunt implicate în fuziune şi este semnat de către toţi reprezentanţii societăţilor comerciale participante la fuziune.

După expirarea a 3 luni de la ultima publicaţie a avizului privind fuziunea, organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune, la organul care a efectuat înregistrarea de stat, o cerere prin care solicită înregistrarea fuziunii. La cerere se anexează:

  • Copia autentificată de pe contractul de fuziune;

  • Hotărârea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante;

  • Dovada oferirii garanţiilor de creditori sau a plăţii datoriilor;

  • Autorizaţia de fuziune, după caz.

Totodată cu prezentarea cererii de înregistrare a fuziunii, organul executiv al persoanei juridice absorbante sau al persoanelor juridice care se contopesc depune o cerere de înregistrare a noii societăţi comerciale la organul de stat, anexând documentele necesare pentru înregistrare. Dacă au fost prezentate toate documentele necesare, organul de stat înregistrează fuziunea societăţilor comerciale.

După înregistrarea fuziunii, persoana juridică absorbantă sau noua persoana juridică include în bilanţul său activele şi pasivele persoanei juridice absorbite sau ale persoanelor juridice contopite, iar bunurile sunt înregistrate ca bunuri ale persoanei juridice absorbante sau ale noii persoane juridice.

Reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ prin dezmembrare

Conform legislaţiei în vigoare, persoana juridică este în drept să-şi reorganizeze activitatea sa prin dezmembrare.

Dezmembrarea este o operaţiune tehnico-juridică de reorganizare, prin care o societate comercială se împarte în două sau mai multe societăţi comerciale independente sau prin care dintr-o societate comercială se separă o parte, formând o societate comercială independentă.

Dezmembrarea persoanei juridice se face prin divizare sau separare.

Divizarea este o procedură de reorganizare prin care societatea comercială se divizează în două sau mai multe societăţi comerciale, creând astfel noi societăţi. Divizarea persoanei juridice are ca efect încetarea existenţei acesteia şi trecerea drepturilor şi obligaţiilor ei la două sau mai multe persoane juridice care iau fiinţă.

Separarea este o operaţiune juridică de reorganizare prin care din componenţa unei societăţi comerciale care nu se dizolvă şi nu-şi pierde personalitatea juridică se desprind şi iau fiinţă una sau mai multe persoane juridice. Separarea are ca efect desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice care nu-şi încetează existenţă şi transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţă.

Dezmembrarea societăţii comerciale se produce în baza unui plan aprobat de adunarea generală. Procedura de reorganiz are prin dezmembrare parcurge următoarele etape:

  • Negocierea şi elaborarea planului de dezmembrare;

  • Aprobarea lui de către organul suprem;

  • Informarea Camerei Înregistrării de Stat;

  • Informarea creditorilor;

  • Inventarierea;

  • Prezentarea actelor necesare;

  • Înregistrarea dezmembrării.

Pentru ambele forme de dezmembrare, societatea comercială trebuie să elaboreze proiectul planului de dezmembrare. Proiectul planului se întocmeşte în formă scrisă şi la el se anexează proiectele actelor constitutive ale viitoarelor societăţi comerciale constituite ca rezultat al dezmembrării.

Proiectul planului de dezmembrare trebuie să cuprindă:

  • Forma (felul) dezmembrării;

  • Denumirea şi sediul persoanei juridice care se dezmembrează;

  • Denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice care se constituie în urma dezmembrării sau cărora li se dă o parte din patrimoniu;

  • Partea de patrimoniu care se transmite;

  • Numărul de participanţi care trec la persoana juridică ce se constituie;

  • Raportul valoric al participanţilor;

  • Modul şi termenul de predare a participanţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ care se dezmembrează şi de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care există, data la care acestea dau dreptul la dividende;

  • Data întocmirii bilanţului de repartiţie;

  • Consecinţele dezmembrării pentru salariaţi.

După ce a fost elaborat proiectul planului de dezmembrare, el urmează să fie aprobat prin hotărârea adunării generale a societăţii care se dezmembrează. Proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generală a participanţilor cu 2/3 din numărul total de voturi, dacă actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. Adunarea generală a participanţilor cu majoritatea indicată mai sus aprobă actul de constituire a noii persoane juridice şi desemnează organul executiv.

În decurs de 3 zile după luarea hotărârii privind aprobarea planului de dezmembrare organul executiv trebuie să informeze Camera Înregistrării de Stat despre intenţia de divizare. În Registrul de Stat al întreprinderilor se consemnează viitoarea dezmembrare. Pentru efectuarea consemnării se prezintă hotărârea de dezmembrare prin divizare, copia de pe avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi certificatul de înregistrare pentru înscrierea menţiunii „În proces de reorganizare”.

Organul executiv al societăţii comerciale aflate în proces de reorganizare este obligat să informeze toţi creditorii cunoscuţi şi să publice în două ediţii consecutive ale Monitorului Oficial al R.M. hotărârea de reorganizare. Creditorii pot în termen de două luni de la publicarea ultimului aviz să ceară persoanei juridice care se reorganizează garanţii în măsură în care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar dacă vor dovedi că prin reorganizare se va pereclita satisfacerea creanţelor. Creditorii sunt în drept să informeze organul înregistrării de stat cu privire la creanţele faţă de debitorul care se reorganizează şi să ceară de la Camera Înregistrării de Stat să nu înregistreze reorganizarea prin divizare a persoanei juridice care nu şi-au onorat obligaţiile faţă de creditori.

Dacă reorganizarea a fost înregistrată contrar intereselor credito-rilor, aceştia sunt în drept să-şi apere drepturile lor pe cale judiciară.

Ca şi în cazul fuziunii, procedura de reorganizare prin dezmem-brare presupune necesitatea efectuării inventarierii şi întocmirii actului de transmitere a patrimoniului de la o societate la alta.

Transmiterea patrimoniului se efectuează în baza bilanţului de repartiţie în care sunt arătate dispoziţiile cu privire la succesiunea întregului patrimoniu al societăţii comerciale reorganizate şi toate drepturile şi obligaţiile faţă de toţi debitorii şi creditorii acesteia, inclusiv obligaţiile contestate de părţi. Actul de transmitere şi bilanţul de repartiţie urmează a fi aprobat de organul executiv al societăţii care se dezmembrează, cuprinzând detaliat ce parte din patrimoniu şi în ce cantitate trece la societatea nou-creată. Organul executiv al persoanei juridice ce se dezmembrează depune, după expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea, o cerere de înregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat înregistrarea de stat şi o alta la organul care va efectua înregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este înregistrată persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. La cerere se anexează proiectul dezmembrării, semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante, şi dovada oferirii garanţiilor, acceptate de creditori, sau a plăţii datoriilor. La cererea depusă organului ce va efectua înregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează, de asemenea, actele necesare înregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. După prezentarea actelor organul de înregistrare le verifică şi dacă corespund cerinţelor legale, se face înregistrarea divizării în felul următor: mai întâi se înregistrează societăţile constituite prin divizare şi mai apoi se radiază societăţile dizolvate (în cazul dezmembrării prin divizare), iar în cazul dezmembrării prin separare – mai întâi se înregistrează noua societate, care preia bunurile şi documentele de la societate reorganizată, după care registratorul înscrie modificările din actele de constituire ale societăţii care s-a reorganizat.

Dezmembrarea produce efecte din momentul înregistrării ei de stat la organul unde este înregistrată persoana juridică dezmembrată. De la data înregistrării dezmembrării, patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el trece la persoanele juridice constituite sau existente.

Reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ prin transformare

Transformarea societăţii comerciale este o formă de organizare prin care aceasta îşi schimbă forma organizatorico-juridică a activităţii sale. Spre deosebire de reorganizarea societăţii prin fuziune şi dezmembrare, transformarea nu este detaliat reglementată în Codul civil al Republicii Moldova, dar considerăm că transformarea cuprinde următoarele etape:

  • Luarea hotărârii privind transformarea;

  • Informarea creditorilor;

  • Inventarierea;

  • Înregistrarea transformării.

Hotărârea privind reorganizarea societăţii comerciale prin transformare urmează să fie luată de către adunarea generală a societăţii care urmează a fi supusă transformării. Considerăm că ea se ia cu 2/3 din numărul total de voturi, dacă actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. În această etapă se determină modalitatea şi condiţiile de reorganizare a societăţii prin transformare, şi anume: se stabileşte ordinea de schimbare a cotelor de participare a fondatorilor; se confirmă statutul societăţii care urmează să fie reorganizată; se confirmă actul de predare-primire.

Mai apoi se notifică Camera Înregistrării de Stat privind intenţia de transformare. Art. 72, Cod civil al R.M., prevede că în termen de 15 zile de la adoptarea hotărârii de reorganizare organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat să informeze în scris toţi creditorii cunoscuţi şi să publice un aviz privind reorganizarea în două ediţii consecutive ale Monitorului Oficial al R.M.

Înregistrarea transformării societăţii se efectuează conform condiţiilor generale.

Dizolvarea şi lichidarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

Societatea comercială se constituie pentru a desfăşura o activitate comercială pe durata stabilită în actul constitutiv. Uneori durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea. Dar orice societate comercială va sfârşi prin a dispărea, deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.

După cum s-a menţionat, societatea comercială se constituie pe baza actului constitutiv şi prin îndeplinirea formalităţilor cerute de lege. Ca persoană juridică, societatea comercială se află în raporturi juridice cu asociaţii şi stabileşte asemenea raporturi cu terţii.

Societatea comercială , fiind ca un subiect abstract de drept, nu depinde de existenţa asociaţilor săi şi poate continua propria existenţă mult timp după trecerea în nefiinţă a acestora. În vederea acestei realităţi, încetarea existenţei societăţii comerciale reclamă realizarea unor operaţiuni care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalităţii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăţii, prin exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. Potrivit legii, încetarea existenţei societăţii comerciale impune parcurgerea a două faze: dizolvarea societăţii comerciale şi lichidarea societăţii.

Prin dizolvarea societăţii comerciale se înţelege desfiinţarea ei ca persoană juridică, încetarea existenţei ei, şi nu numai a contractului sau statutului. Dizolvarea societăţii comerciale reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalităţii juridice, formată dintr-un ansamblu de operaţiuni care au ca urmare lichidarea patrimoniului societăţii în cauză.

Dizolvarea nu trebuie înţeleasă ca o desfiinţare imediată a persoanei juridice. Persoana juridică va continua să existe, deoarece ea trebuie să îndeplinească operaţiile de lichidare a patrimoniului dobândit în timpul existenţei sale. Dizolvarea are ca efect imediat numai încetarea raporturilor dintre asociaţi generate din contractul de societate. Acest efect este mult mai exact exprimat în legea franceză prin noţiunea „dissolution”. Dizolvarea societăţii priveşte acele operaţiuni care declanşează procesul de încetare a existenţei societăţii comerciale şi asigură lichidarea patrimoniului social. Faţă de aceste trăsături specifice se poate afirma că societatea comercială intră temporar într-o stare de dizolvare odată ce au apărut cauzele prevăzute în art. 86 al Codului civil al R.M., şi anume:

  • Expirarea termenului stabilit pentru durata ei;

  • Atingerea scopului pentru care a fost constituită sau imposibilitatea atingerii lui;

  • Hotărârea organului ei competent;

  • Hotărârea judecătorească;

  • Insolvabilitatea sau încetarea procesului de insol-vabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare;

  • Persoana juridică cu scop lucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant;

  • Dizolvarea poate fi voluntară, la iniţiativa societăţii, şi forţată, la decizia instanţei de judecată.

Dizolvarea voluntară intervine în cazul expirării termenului stabilit în actul de constituire, atingerii scopului propus, imposibilităţii atingerii scopului propus, adoptării hotărârii, în acest sens, de către adunarea generală.

Expirarea termenului stabilit pentru durata activităţii societăţii comerciale

Societatea comercială fiind constituită, poate activa pe o perioadă nedeterminată sau pe o perioadă strict indicată în actul de constituire. Societatea se dizolvă la expirarea termenului prevăzut în actul de constituire. Dacă în contractul de societate se prevede durata existenţei societăţii, înseamnă că la expirarea termenului contractual societatea se dizolvă. Acest efect este, deci, expresia voinţei asociaţiei privind soarta societăţii.

Art. 65 din Codul civil al R.M. prevede că la expirarea termenului de existenţă, persoana juridică se dizolvă dacă până la acest moment actele de constituire nu se modifică. Din dispoziţia articolului dat reiese că prin voinţa asociaţilor este posibilă prelungirea societăţii în măsura în care hotărârea de prelungire are loc înainte de expirarea duratei stabilite în actul de constituire.

Atingerea scopului pentru care a fost constituită sau imposibilitatea at ingerii lui

Societăţile comerciale constituite îşi propun ca scop realizarea de profit din activitatea de întreprinzător şi împărţirea acestuia. Realizarea acestui scop este o acţiune în timp care, de regulă, nu poate fi încheiată. Societatea urmează să-şi înceteze activitatea în situaţia în care ea şi-a atins scopul.

Societatea, de asemenea, poate să se dizolve în cazul imposibilităţii atingerii scopului. Imposibilitatea dată este determinată de suportarea unor pierderi neaşteptate, deoarece activitatea de întreprinzător presupune întotdeauna un risc comercial.

Hotărârea organului ei competent

Societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii adunării asociaţilor, întrucât constituirea societăţii comerciale se bazează pe voinţa asociaţilor manifestată prin actul constitutiv, deci ei pot decide şi dizolvarea societăţii. Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării asociaţilor care exprimă voinţa socială.

Adunarea generală va putea hotărî dizolvarea societăţii în toate cazurile impuse de lege şi de interesele asociaţilor. De exemplu: numărul de asociaţi scade sub numărul stabilit de lege; numărul total al asociaţilor depăşeşte numărul stabilit de lege; valoarea activelor societăţii comerciale se reduce sub nivelul capitalului social minim stabilit de lege; în societatea în comandită au rămas mai mulţi asociaţi, însă aceştia sunt numai asociaţi comanditaţi sau numai asociaţi comanditari, iar în decursul a 6 luni societatea nu s-a reorganizat şi nici nu şi-a suplimentat componenţa cu categoria de asociaţi care lipsea.

Hotărârea judecătorească

Societatea comercială se dizolvă în baza hotărârii judecătoreşti, atunci când dizolvarea nu se poate realiza prin hotărârea adunării generale. Conform art. 87, Cod civil al R.M., instanţa de judecată dizolvă persoana juridică, dacă:

  • Constituirea ei este viciată;

  • Actul de constituire nu corespunde prevederilor legii;

  • Nu se încadrează în prevederile legale referitoare la forma ei juridică de organizare;

  • Activitatea ei contravine ordinii publice.

Efectele dizolvării

Indiferent de modul în care se realizează, dizolvarea societăţii produce anumite efecte. Aceste efecte privesc deschiderea procedurii lichidării şi interdicţia unor operaţiuni comerciale noi, conform art. 86, Cod civil al R.M. Prin dizolvare societatea nu se desfiinţează, ea îşi continuă existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunile de lichidare.

Lichidarea s ocietăţilor comerciale

Noul Cod civil al R.M. acordă o atenţie deosebită perioadei ce succede dizolvării societăţilor comerciale, adică lichidării. Această preocupare este explicabilă de interesul pe care asociaţii îl au pentru împărţirea avutului social, la constituirea căruia au contribuit. În aceeaşi măsură sunt interesaţi şi creditorii societăţii dizolvate, precum şi creditorii asociaţilor, ca împărţirea avutului social să se facă fără prejudicierea drepturilor lor.

În doctrina juridică sunt date mai multe definiţii ale instituţiei lichidării societăţilor comerciale.

Lichidarea societăţilor comerciale constituie un ansamblu de operaţiuni, având ca scop încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare, la data dizolvării societăţii, transformarea activului şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani rămase după efectuarea plăţilor. Prin lichidare se înţeleg toate operaţiunile, care au drept scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării, astfel încât să se poată obţine realizarea activă, plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaţi.

Totuşi, caracterele generale ale lichidării sunt subliniate de una din cele mai ample prezentări în literatura juridică.

Potrivit acesteia, lichidarea este o perioadă de durată variabilă, pe care o traversează societatea de la dizolvarea sa şi până la distribuirea către asociaţi a activului disponibil şi a clarificării definitive a conturilor, perioadă în care unul sau mai mulţi lichidatori vor definitiva operaţiile anterioare ale societăţii, vor face în măsura necesităţii altele noi, vor plăti debitele către creditori şi vor transforma activul social în numerar. Pentru efectuarea acestui şir de operaţii, pe întreaga perioadă a lichidării societatea, deşi dizolvată, va continua să-şi păstreze personalitatea juridică. În acest scop este înscrisă obligaţia pentru lichidatori ca în toate actele ce vor urma dizolvării să se facă menţiunea, după indicarea numelui societăţii, a sintagmei „în lichidare”.

Procedura de lichidare este guvernată de următoarele principii:

Lichidarea este prevăzută în favoarea asociaţilor

Prin contract (per a contrario) lichidarea nu poate interveni la cererea creditorilor (nici sociali, nici personali ai asociaţilor). Aceasta nu înseamnă că drepturile creditorilor sociali nu sunt ocrotite de lege. Astfel, asociaţii nu pot obţine repartizarea nici unei sume cuvenite lor prin lichidare mai înainte de achitarea creditorilor sociali. Faptul că lichidarea este o procedură organizată de lege în favoarea asociaţilor se poate argumenta şi prin aceea că asociaţii au dreptul de a numi pe lichidatori prin actele constitutive.

Personali tatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile lichidării

Societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru necesităţile lichidării până la terminarea acesteia, ceea ce înseamnă că societatea are în continuare un patrimoniu propriu separat de cel al asociaţilor, patrimoniu cu care garantează executarea obligaţiilor sociale cu o responsabilitate juridică proprie, o reprezentare proprie (administratori, până la numirea lichidatorilor şi lichidării după acest moment). Personalitatea juridică dispare doar după terminarea lichidării, odată cu radierea societăţii din registru.

Lichidarea societăţii este obligatorie

Lichidarea societăţii după ce aceasta a fost dizolvată este un principiu obligatoriu. Lichidarea poate fi evitată în cazul în care societatea a fost dizolvată prin hotărârea adunării generale a asociaţilor dacă aceştia revin asupra hotărârii de dizolvare în condiţiile cerute pentru modificarea actelor constitutive. Dizolvarea are loc fără lichidare în cazurile fuziunii ori divizării totale ale societăţii (în aceste cazuri societatea dispare ca urmare a absorbţiei sau contopirii şi nu ca urmare a lichidării).

Dizolvarea este o fază pregătitoare a lichidării, în decursul căreia, deşi nu-şi pierde personalitatea juridică, societatea suferă restrângeri serioase ale obiectului de activitate, în fapt, restrângeri ale capacităţii sale de folosinţă. Administratorii societăţii nu mai pot întreprinde operaţiuni noi, în caz contrar ei fiind personal şi solidar răspunzători pentru actele încheiate cu depăşirea acestei interdicţii.

Societatea suferă, după ce a fost dizolvată, şi unele modificări de esenţă ale structurii sale organizatorice (administratorii urmează a fi înlocuiţi cu lichidatorii, adunarea generală restrângându-şi atribuţiile).

Lichidatorul

Lichidatorul poate fi persoana desemnată de către adunarea generală a societăţii sau de către instanţa de judecată în vederea efectuării operaţiunilor de lichidare a societăţii comerciale.

Conform Codului civil al R.M., lichidatorul poate fi orice persoană fizică majoră cu capacitate deplină de exerciţiu, care are cetăţenia R.Moldova şi domiciliază pe teritoriul ei. Prin dispoziţiile Legii R.M., nr. 845/1992 faţă de lichidatori mai sunt înaintate următoarele cerinţe suplimentare: să aibă studii superioare; să posede cunoştinţe în domeniu şi să fie înregistraţi în calitate de întreprinzător individual.

Cadrul normativ a Republica Moldova permite desemnarea mai multor lichidatori. Aceştia vor reprezenta persoana juridică în comun, dacă actul de constituire sau hotărârea judecătorească prin care au fost desemnaţi nu prevede altfel. Din momentul în care lichidatorul a fost numit în funcţie, el urmează să informeze Camera Înregistrării de Stat despre desemnarea sa, prezentând hotărârea respectivă şi comunicând datele de identitate, cu prezentarea modelului de semnătură. Din momentul intrării în funcţie a lichidatorului nici o acţiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor. Îndată după preluarea funcţiei, lichidatorul împreună cu administratorul face şi semnează inventarul şi bilanţul în care constată situaţia exactă a activului şi pasivului. Intrarea în funcţie a lichidatorului desemnează momentul preluării responsabilităţii de la administrator. Lichidatorul are aceleaşi împuterniciri, obligaţii şi responsabilităţi ca şi administratorul.

Lichidatorul, ca şi administratorul, este considerat mandatar al societăţii cu consecinţele care decurg din această calitate.

Lichidatorul îşi îndeplineşte mandatul sub controlul cenzorilor societăţii, iar dacă aceştia nu există, sub controlul asociaţilor.

Drepturile şi obligaţiile lichidatorului

În desfăşurarea operaţiunii de lichidare, lichidatorii au următoarele drepturi:

  • Valorifică creanţele;

  • Transformă în bani bunurile societăţi;

  • Execută şi termină operaţiunile de comerţ;

Lichidatorii au următoarele obligaţii:

  • Să facă un inventar şi să încheie un bilanţ care să constate situaţia exactă a activului şi pasivului societăţii;

  • Să păstreze patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de administratori;

  • Să întocmească un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea lor cronologică;

  • Să satisfacă cerinţele creditorilor.

Procedura de lichidare

Procedura lichidării este instituită în favoarea asociaţilor. Ea cuprinde următoarele operaţiuni principale:

  • înlocuirea organelor de administrare curentă şi predarea gestiunii;

  • informarea creditorilor;

  • elaborarea proiectului de lichidare;

  • lichidarea activului şi pasivului ;

  • radierea societăţii comerciale din Registrul de Stat.

Ca rezultat al dizolvării societăţii, administratorii trebuie să fie înlocuiţi prin lichidatori sau pot fi numite persoane terţe în calitate de lichidatori. Numirea lichidatorilor se face de către adunarea generală sau de către instanţa de judecată printr-o hotărâre. Hotărârea dată urmează a fi depusă la Camera Înregistrării de Stat. Apoi se trece la preluarea de către lichidatori a administraţiei. Predarea gestiunii se efectuează prin actul de predare-primire şi se realizează în temeiul inventarului şi bilanţului. Documentele date trebuie să constate situaţia exactă a activului, precum şi a pasivului societăţii. Îndată după intrarea în funcţie lichidatorii împreună cu administratorii au datoria să întocmească inventarul şi bilanţul societăţii, pe care le semnează. Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze patrimoniul, registrele şi actele societăţii. Ei trebuie să ţină un registru cu toate operaţiunile lichidării în ordinea lor cronologică, cum ar fi satisfacerea cerinţelor creditorilor, împărţirea activelor; să facă tranzacţii în numele societăţii, să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii.

Informarea creditorilor

După desemnarea înregistrării sale, lichidatorul este obligat să publice în Monitorul Oficial, în două ediţii consecutive, un aviz despre lichidarea persoanei juridice. Obligaţia dată contribuie la apărarea drepturilor creditorilor. De asemenea, lichidatorul este obligat în mod personal să informeze toţi creditorii cunoscuţi din actele contabile ale debitorului, precum şi cei ale căror acţiuni în judecată nu au fost soluţionate. Exemplu de creditori ar putea fi: organele fiscale, Casa Naţională a Asigurărilor Sociale, băncile pentru creditele acordate, precum şi alţi creditori. Termenul de înaintare a creanţelor este 6 luni de zile de la data ultimei publicaţii a avizului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Termenul dat poate fi prelungit prin hotărâre de lichidare. Creditorii care au înaintat pretenţii faţă de lichidatori şi pretenţiile lor au fost respinse, sunt în drept, în termen de 30 zile de la data informării lor despre respingere, să se adreseze cu o cerere în instanţa de judecată. Dacă termenul de 30 zile a fost depăşit creditorii decad din drepturile lor şi creanţa se stinge.

Elaborarea proiectului de lichidare

Lichidatorul, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor, este obligat să întocmească un proiect al bilanţului de lichidare, care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor, inclusiv creanţele, datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află pe rol în instanţa judecătorească .Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau instanţei care a desemnat lichidatorul. Dacă din proiectul de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active, lichidatorul este obligat să declare starea de insolvabilitate. Însă, cu acordul tuturor creditorilor, lichidatorul poate continua procedura de lichidare fără a intenta acţiunea de insolvabilitate care, de regulă, este mai costisitore şi de o durată îndelungată.

Lichidarea activului şi pasivului

Lichidarea activului societăţii desemnează totalitatea operaţiunilor având ca obiect transformarea în bani a bunurilor societăţii – a bunurilor mobile şi imobile, corporale şi incorporale şi încasarea creanţelor societăţii. Sunt supuse operaţiunilor de lichidare atât bunurile aduse ca aport în natură la momentul constituirii societăţii, cât şi cele dobândite ulterior acestui moment. Transformarea în bani a bunurilor societăţii se va realiza ca urmare a vânzării lor. În cazul în care actul de constituire prevede că unele bunuri, transmise societăţii ca aport la formarea sau la majorarea capitalului ei social, urmează să fie restituite asociatului care a făcut contribuţia, bunurile vor fi vândute numai atunci când există alte bunuri şi societatea nu a satisfăcut cerinţele tuturor creditorilor săi. Dacă, după satisfacerea creanţelor, rămân bunuri, ele vor fi împărţite între asociaţi.

Lichidarea pasivă a societăţii cuprinde plata datoriilor societăţii către creditorii săi. Această operaţiune se îndeplineşte de lichidatori în condiţiile prevăzute de lege. Plata creditorilor sociali se face la scadenţă şi integral, lichidarea societăţii neavând ca efect decăderea din beneficiul termenului.

Dacă plata nu a fost făcută la timp, creditorul trebuie despăgubit atât pentru prejudiciul efectiv, cât şi pentru venitul ratat. Satisfacerea cerinţelor creditorilor de către societatea care se lichidează se face în locul stabilit de lege, şi anume: la domiciliul sau sediul creditorului la momentul apariţiei obligaţiei – în cazul obligaţiei pecuniare; la locul aflării bunului în momentul apariţiei obligaţiei – în cazul obligaţiilor de predare a unui bun individual determinat; la locul unde debitorul îşi desfăşoară activitatea legată de obligaţie, iar în lipsa acestuia – la locul unde debitorul îşi are domiciliu sau sediul – în cazul unor alte obligaţii.

După ce au fost satisfăcute cerinţele creditorilor societăţii ce se lichidează şi-au mai rămas active, lichidatorul elaborează un proiect de împărţire a activelor şi-l prezintă adunării generale a asociaţilor sau instanţei de judecată care a desemnat lichidatorul. Adunarea generală, potrivit art. 86, Cod civil al R.M., este în drept să revină asupra hotărârii de lichidare, dacă patrimoniul încă nu a fost împărţit între asociaţi. În acest caz, adunarea poate să decidă continuarea activităţii societăţii existente sau reorganizarea ei cu votul majorităţii. Conform art. 96, Cod civil al R.M., activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate, care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor, sunt transmise de lichidator participanţilor proporţional participării lor la capitalul social.

Activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor îndreptăţite decât după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din momentul aprobării bilanţului lichidării şi a planului repartizării activelor, dacă aceste documente nu au fost contestate în instanţa de judecată sau dacă cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Mărimea activelor rămase şi principiile de repartizare a lor sunt reflectate în raportul lichidatorului. După aprobarea planului de repartiţie şi expirarea termenului stabilit de la data aprobării, lichidatorul trece la realizarea lui. Luând în considerare voinţa participanţilor, lichidatorul planifică împărţirea activelor în natură sau le lichidează (le vinde, transformând bunurile în bani şi împarte banii. Dacă activele se împart în natură, repartizarea lor se face după următoarele reguli:

  • Bunurile se împart proporţional dreptului fiecărui participant;

  • Bunurile se atribuie unui sau mai multor participanţi, de la care se reţine suma ce depăşeşte valoarea bunului;

  • Dacă nu pot fi împărţite în natură, bunurile se vând şi se împart banii.

Transmiterea bunurilor, precum şi a banilor se efectuează sub semnătura privată, dacă în actul de constituire nu este prevăzută o altă modalitate.

Radierea societăţii comerciale .

După repartizarea activelor, lichidatorul trebuie să depună la organul înregistrării de stat o cerere de radiere a persoanei juridice din registru. Cererea de radiere se depune numai după repartizarea activelor nete între asociaţii societăţii în proces de lichidare în termen de 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare. La cerere se anexează: actele de constituire; certificatul de înregistrare; actul ce confirmă onorarea tuturor obligaţiilor la bugetul de stat, eliberat de Inspectoratul Fiscal; actul care dovedeşte închiderea conturilor bancare eliberate de banca în care societatea comercială a avut conturi; extrasul din Registrul de stat ce confirmă că societatea nu este fondator al unei alte întreprinderi ori nu are filiale şi reprezentanţi; actul de predare spre nimicirea ştampilelor eliberat de comisariatul de poliţie; numerele Monitorului Oficial al R.M. în care au fost publicate avizele privind lichidarea societăţii; actul eliberat de Arhiva de stat privind predarea spre păstrare a documentelor ce fac parte din fondul arhivistic al R.Moldova.

Camera Înregistrării de Stat, în termen de 3 zile de la primirea actelor, emite o decizie de radiere a persoanei juridice dizolvate, dacă au fost prezentate toate actele necesare. Iar în cazul în care au fost lezate drepturile şi interesele creditorilor sau ale altor participanţi, decizia de radiere a persoanei juridice poate fi atacată în instanţa de judecată.

Conform art. 100 al Codului civil al R.M., dacă, după radierea persoanei juridice, mai apare un creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul sau dacă se atestă existenţa unor active, instanţa de judecată poate, la cererea oricărei persoane interesate, să redeschidă procedura lichidării şi, dacă este necesar, să desemneze un lichidator. În acest caz, persoana juridică este considerată ca existentă, dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise. Lichidatorul este împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite restituirea surplusului primit peste partea din active la care aveau dreptul.

Back to Top