Caracteristica şi trăsăturile societăţilor în nume colectiv

Societăţile comerciale se prezintă sub forme variate. Codul civil al Republicii Moldova, art. 106, alin. (2) reglementează următoarele patru forme de societăţi comerciale: societatea în nume colectiv, societatea în comandită, societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni.

Noţiunea societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv este cea mai veche, mai simplă, mai cunoscută şi mai personală formă de societate comercială. Într-o formă embrionară, se găseşte în societatea civilă romană, apoi în evul mediu, în societăţile-lombard, sub denumirea compagnia: ea era formată din membrii unei familii. Din dreptul feudal a fost preluată, prin Ordonanţa lui Colbert (1673), care o reglementează sub numele de societate generală. Ulterior, este consacrată în Codul comercial francez (1807), care o denumeşte societate în nume colectiv şi de legislaţia celorlaltor state europene, între care şi Republica Moldova.

Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor afaceri mici, în care asociaţii realizează activitatea şi îşi asumă toate riscurile. Datorită structurii sale, societatea în nume colectiv este considerată forma tipică a societăţilor de persoane.

Definiţie. Codul civil al R.M., art. 121, defineşte societatea în nume colectiv drept societate comercială ai cărei membri practică, în conformitate cu actul de constituire, activitatea de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia.

În doctrina română societatea în nume colectiv este definită ca o societate constituită prin asocierea, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane, care pun în comun mai multe bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.

Din definiţia dată rezultă caracterele acestei societăţi:

  • asocierea are la bază încrederea deplină a asociaţilor , societatea fiind constituită intuitu personae, adică asociaţii, înfiinţând societatea, au în vedere persoana coasociaţilor. În caz de deces, retragere, declarare a incapacităţii sau a dispariţiei fără veste a unui membru-persoană fizică, de insolvabilitate, deschidere a procedurii de reorganizare, de lichidare a membrului-persoană juridică, societatea poate să-şi continue activitatea, dacă este prevăzut de actul de constituire sau dacă hotărârea privind continuarea activităţii se adoptă în unanimitate de către membrii rămaşi. În cazul în care actul constitutiv nu prevede nimic, iar membrii societăţii nu iau nici o decizie în acest sens, atunci, chiar dacă Codul civil expres nu menţionează acest fapt, ea se dizolvă.

Referitor la problema calităţii de întreprinzător individual (comerciant) al membrilor societăţii în nume colectiv, trebuie menţionat că aceştia exercită activitatea de întreprinzător în numele societăţii (art. 121, Cod civil al RM), iar nu în numele propriu. Beneficiind de personalitate juridică, societatea în nume colectiv singură are calitatea de întreprinzător. Astfel, prin participarea la constituirea unei societăţi în nume colectiv, asociaţii nu dobândesc calitatea de întreprinzător individual;

  • capitalul social este divizat în participaţiuni , care nu sunt reprezentate prin titluri (certificate);

  • obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor membrilor.

Societatea în nume colectiv poate fi examinată în trei faze diferite:

  • Faza constituirii;

  • Faza funcţionării;

  • Faza dizolvării şi reorganizării societăţii.

Constituirea societăţii în nume colectiv

Societatea în nume colectiv se constituie potrivit regulilor generale stabilite de Codul civil al Republicii Moldova referitoare la constituirea societăţilor comerciale.

Întrucât regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost examinate, vom înfăţişa unele aspecte specifice constituirii societăţii în nume colectiv.

Actul de constituire al societăţii în nume colectiv se încheie în formă autentică şi, pe lângă clauzele prevăzute la art. 108 al Codului civil, trebuie să mai indice:

  • cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

  • mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social;

  • răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor;

  • procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaţi;

  • procedura de admitere a noilor asociaţi;

  • temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

Asociaţii.

Potrivit art. 121, alin. (2), Codul civil al R.M., numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. O persoană fizică sau juridică poate fi asociat numai al unei societăţi în nume colectiv.

Codul civil al R.Moldova nu conţine nici o prevedere expresă referitor la faptul dacă o societate în nume colectiv poate fi sau nu cofondator (membru asociat) al unei alte societăţi în nume colectiv sau comanditat într-o societate în comandită. Pornind de la răspunderea pe care o poartă asociaţii societăţii în nume colectiv şi comanditaţii societăţii în comandită, considerăm că societatea în nume colectiv, ca subiect de drept, nu are aceste prerogative. Ea poate avea doar calitatea de membru-comanditar într-o societate în comandită, fondator al unei societăţi cu răspundere limitată şi al unei societăţi pe acţiuni.

Firma societăţii.

Având calitatea de persoană juridică, societatea în nume colectiv are o firmă proprie ca atribut de identificare, sub care îşi exercită activitatea de întreprinzător şi sub care semnează. Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat „societate în nume colectiv” sau abrevierea „S.N.C.”, şi numele sau denumirea asociaţilor. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor asociaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre asociaţi şi sintagma în limba de stat „şi compania” sau abrevierea „şi Co”.

Capitalul social .

Actul constitutiv (contractul de societate) trebuie să indice cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii în nume colectiv şi modul depunerii aporturilor. Este de remarcat că legea nu stabileşte un plafon minim al capitalului social, ceea ce înseamnă că asociaţii sunt liberi să determine mărimea acestuia, în funcţie de nevoile pe care le reclamă realizarea obiectului societăţii.

Totodată, actul constitutiv trebuie să prevadă mărimea şi modalitatea de modificare a contribuţiei fiecărui participant la capitalul social, precum şi răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor.

Funcţionarea societăţii în nume colectiv

Conducerea societăţii şi modul de luare a hotărârilor

Având în vedere numărul mic al asociaţilor societăţii în nume colectiv, Codul civil nu instituţionalizează adunarea generală a asociaţilor acestei societăţi, deciziile fiind luate împreună de către asociaţi (art. 123 Cod civil al RM). Însă, conform aceluiaşi articol, actul constitutiv poate prevedea cazuri când hotărârea poate fi adoptată cu majoritatea voturilor membrilor. Dacă Codul civil al R.M. nu menţionează în ce cazuri deciziile se iau prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social, atunci, de exemplu, legislaţia română face această menţiune. Astfel, Legea nr. 31/1990 (România) prevede adoptarea deciziilor prin votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social în următoarele cazuri :

  • alegerea unuia sau mai multor administratori ai societăţii, numai dacă prin contractul de societate nu se dispune altfel;

  • revocarea administratorilor sau limitarea puterilor lor, cu excepţia cazului când administratorii au fost numiţi prin contractul de societate;

  • aprobarea bilanţului societăţii;

  • răspunderea administratorilor.

În doctrină s-a conturat părerea că asociaţii se vor organiza în cadrul societăţii în nume colectiv sub forma unei adunări, care va funcţiona pe baza regulilor de drept comun, respectiv cele aplicabile adunării generale a societăţii pe acţiuni, cu singura excepţie că hotărârile, în cadrul acestei adunări, se vor adopta cu unanimitatea voturilor, dacă legea sau actul constitutiv nu prevede altfel.

Administrarea societăţii în nume colectiv .

Codul civil al Republicii Moldova, art. 124, prevede că fiecare membru al societăţii în nume colectiv are dreptul de a acţiona în numele societăţii. Actul constitutiv poate, însă, să conţină unele restricţii în această privinţă, şi anume că toţi membrii administrează societatea în comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi membri sau unor terţi.

Administratorul deţine împuterniciri, limitate doar la domeniul de activitate a societăţii. În cazul în care administratorul ia iniţiativa unei operaţii ce depăşeşte limitele activităţii desfăşurate de societate, este necesar acordul tuturor asociaţilor.

Dacă administrarea societăţii se face în comun de toţi asociaţii, atunci deciziile trebuie luate în unanimitate. În cazul în care administrarea societăţii este efectuată de una sau mai multe persoane, atunci ceilalţi membri, pentru a încheia acte juridice în numele societăţii, trebuie să aibă procură de la administratori. Dacă au fost încheiate careva acte juridice de către un membru care nu are asemenea împuterniciri (de administrare şi reprezentare art. 124, alin. (3) şi art. 125, alin. (6), Codul civil al RM), atunci societatea nu poate invoca clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile membrilor, cu excepţia cazurilor când se va demonstra că terţul, în momentul încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este împuternicit să acţioneze în numele societăţii.

Chiar dacă nu este împuternicit să administreze societatea, fiecare membru al acesteia are dreptul să ia cunoştinţă, personal sau asistat de un expert, de toată documentaţia privind administrarea.

Dacă prin contractul de constituire nu s-a arătat administratorul care are puterea de reprezentare a societăţii, legea prezumă că dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea în nume colectiv îl au toţi membrii ei (art. 125 alin. (1), Codul civil al RM). Actul constitutiv poate să prevadă că dreptul de a reprezenta societatea îl are unul sau câţiva membri, celorlalţi fiindu-le interzis să reprezinte societatea. Dacă societatea este reprezentată de mai mulţi membri şi dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze în comun, atunci fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător.

Dacă a fost numită administrator o persoană terţă, atunci dreptul de a reprezenta societatea poate fi stipulat în actul de constituire.

La cererea oricărui membru instanţa de judecată, dacă există motive întemeiate (încălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor), poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea.

Drepturile şi obligaţiile asociaţilor .

Membrii societăţii în nume colectiv au anumite drepturi şi obligaţii care derivă din calitatea de asociat dobândită prin participarea la constituirea societăţii sau în alte condiţii prevăzute de Codul civil.

Drepturile asociaţilor:

  • dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor, ce rezultă din art. 123, Cod civil al R.M., conform căruia conducerea societăţii în nume colectiv se exercită prin acordul unanim al membrilor, cu excepţia când actul constitutiv prevede cazurile în care hotărârile se vor adopta cu majoritatea voturilor;

  • dreptul de administrare şi reprezentare;

  • dreptul la beneficii. Asociaţii au dreptul să participe la împărţirea beneficilor realizate de societate. Veniturile societăţii se repartizează între membrii societăţii proporţional participaţiunilor la capitalul social. Asociaţii pot conveni, prin actul de constituire sau printr-un acord ulterior, o împărţire a beneficiilor, chiar neproporţională cu aporturile lor, prin luarea în considerare a participării personale a fiecăruia la activitatea societăţii;

  • dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea societăţii (art. 131, Codul civil al RM).

Obligaţiile asociaţilor. Pe lângă obligaţiile prevăzute în art. 116, Codul civil al R.M., asociaţii societăţii în nume colectiv au:

  • obligaţia de efectuare a aportului promis. Asociaţii trebuie să aducă în societate bunurile care formează obiectul aporturilor lor. Executarea acestei obligaţii, precum şi răspunderea pentru încălcarea ei, se face în condiţiile prevăzute în contractul de societate;

  • obligaţia de participare la pierderile societăţii. Pierderile societăţii în nume colectiv se repartizează între membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social, dacă actul de constituire sau acordul părţilor nu prevede altfel.

Răspunderea pentru obligaţiile societăţii .

Societatea în nume colectiv dobândeşte drepturi şi îşi asumă obligaţii prin actele încheiate de asociaţi sau, dacă sunt numiţi, de către administratorul sau administratorii împuterniciţi să reprezinte societatea.

Răspunderea societăţii . Reieşind din concepţia Codului civil al Republicii Moldova că societatea în nume colectiv beneficiază de personalitate juridică, fiind subiect de drept distinct, ea are posibilitatea să-şi asume obligaţii în raporturile cu terţii şi răspunde cu patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaţiilor în cauză.

Răspunderea asociaţilor. Conform art. 128 al Codului civil al R.M., membrii societăţii în nume colectiv poartă răspundere subsidiară solidară şi nelimitată pentru obligaţiile societăţii.

O clauză a actului constitutiv care limitează, divide sau exclude răspunderea asociaţilor este considerată ca nescrisă, deoarece ceea ce distinge societatea în nume colectiv de alte societăţi comerciale este tocmai răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor. O asemenea clauză este nulă de drept, deoarece regulile privitoare la răspunderea asociaţilor trebuie considerate de ordine publică, având drept scop ocrotirea terţilor contractanţi.

Responsabilitatea asociaţilor pentru obligaţiile societăţii are un caracter subsidiar, în sensul că creditorii societăţii trebuie să urmărească mai întâi societatea şi numai dacă nu au fost satisfăcute creanţele din patrimoniul ei, atunci va apărea răspunderea asociaţilor.

Fiind obligat solidar, asociatul urmărit va răspunde pentru întreaga creanţă a creditorului, iar creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori executarea. Debitorul solidar care a executat obligaţia are dreptul să intenteze o acţiune de regres împotriva celorlalţi debitori solidari pentru părţile acestora din obligaţie (art. 544, Codul civil al RM).

Având o răspundere nelimitată, asociatul urmărit va răspunde pentru creanţa creditorului cu toată averea sa personală, cu excepţia bunurilor debitorului care nu pot fi urmărite, prevăzute în art. 85, Codul de executare al R.M.

Participaţiunea din capitalul social al membrului societăţii în nume colectiv poate fi urmărită pentru datoriile lui personale, nelegate de participarea la societate, numai în cazul insuficienţei unui alt patrimoniu al acestuia pentru onorarea datoriilor.

Transmiterea participaţiunii la capitalul social.

Membrul societăţii în nume colectiv poate transmite, cu acordul celorlaltor membri, participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt membru sau unui terţ. Cesiunea aportului de capital social şi a calităţii de asociat nu se poate face decât cu acordul unanim al asociaţilor, care sunt foarte interesaţi să cunoască şi să evalueze calităţile personale ale noului asociat. Odată cu participaţiunea trec, integral sau proporţional părţii transmise, drepturile membrului care a transmis aportul (art. 129, alin. (4), Codul civil al RM). Cu toate că Codul civil nu menţionează, în acest caz, în privinţa obligaţiilor nimic, considerăm că odată cu drepturile trec şi obligaţiile pe care le implică această calitate. Pentru protejarea intereselor societăţii şi ale terţilor, asociatul care a transmis participaţiunea să rămâne răspunzător faţă de terţi pentru operaţiile făcute de societate anterior transmiterii, în egală măsură cu membrii rămaşi, în termen de doi ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate, acestea reieşind din art. 128, alin. (3), Codul civil al R.M.

Retragerea asociatului din societatea în nume colectiv

Membrul societăţii are dreptul să se retragă din ea cu condiţia informării celorlaltor membri cu cel puţin şase luni până la data retragerii. Asociatului retras din societate i se achită valoarea părţii din patrimoniu proporţional participaţiunii lui în capitalul social (sau transmiterea lui în natură, prin înţelegerea dintre asociaţi şi cel care se retrage), dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Asociatul retras rămâne răspunzător faţă de terţi pentru operaţiile făcute de societate anterior retragerii, în egală măsură cu membrii rămaşi, în termen de doi ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate, acestea reieşind din art. 128, alin. (3), Codul civil al R.M.

Excluderea asociatului din societate .

Conform art. 129, alin. (2) al Codului civil al R.M., membrul societăţii poate fi exclus din societate dacă ceilalţi membri cer, din motive întemeiate prin unanimitate de voturi, instanţei de judecată excluderea lui.

Din păcate, Codul civil nu prevede expres care sunt consecinţele excluderii asociatului din societate (are dreptul la contravaloarea participaţiunii sale, poartă răspundere conform art. 128, alin. (3) Cod civil al RM), cauzele excluderii fiind prevăzute în actul constitutiv. Considerăm că legislatorul în art. 128, alin. (3) Cod civil al R.M. prin îmbinarea de cuvinte “membrul care a ieşit din societate” a avut în vedere atât asociatul retras, cât şi cel exclus şi cel care a transmis participaţiunea sa la capitalul social.

Decesul sau reorganizarea membrului societăţii în nume colectiv

În cazul decesului sau reorganizării asociatului, succesorii acestuia pot deveni asociaţi cu acordul tuturor membrilor, dacă actul de constituire nu interzice.

Dacă succesorii nu sunt acceptaţi în calitate de asociaţi, societatea este obligată să le plătească partea din activele nete, determinată la data decesului sau reorganizării, proporţională părţii din capitalul social, deţinute de asociatul decedat sau reorganizat. Succesorul asociatului poartă răspundere, în limitele patrimoniului care a trecut la el, de obligaţiile pentru care, în conformitate cu art. 128, alin. (2) şi (3) ale Codului civil al R.M., e responsabil membrul decedat sau reorganizat.

În caz de retragere a unui membru al societăţii în nume colectiv, de deces, de declarare a dispariţiei fără veste sau a incapacităţii unui membru-persoană fizică, de insolvabilitate, deschidere a procedurii de reorganizare în temeiul unei hotărâri judecătoreşti, de lichidare a membrului-persoană juridică a societăţii sau de urmărire de către un creditor a participaţiunii membrului în capitalul social, societatea poate să-şi continue activitatea, dacă este prevăzut de actul de constituire a societăţii sau dacă hotărârea privind continuarea activităţii se adoptă în unanimitate de către membrii rămaşi.

Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în nume colectiv

În afară de dreptul comun privind dizolvarea (art. 86, alin. (1) Codul civil al RM), societatea în nume colectiv se dizolvă dacă în ea rămâne un singur membru (art. 134, Codul civil al RM). Ultimul membru rămas al societăţii are dreptul ca, în termen de 6 luni, să reorganizeze societatea, în modul prevăzut de Codul civil al R.Moldova.

În cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă, asociaţii continuă, în termen de trei ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile apărute până la reorganizare. Asociatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care, până la expirarea termenului de trei ani, înstrăinează dreptul de participaţiune la capitalul social.

Caracteristica şi trăsăturile societăţilor în comandită

Noţiunea societăţii în comandită

Istoric . Societatea în comandită îşi are originea într-un contract care se încheia în Evul Mediu, în comerţul maritim. Acel contract purta numele de commenda, provenind din cuvântul italian accomendare, care înseamnă a încredinţa cuiva. Prin contractul de commenda, o persoană numită commendator încredinţa o cantitate de mărfuri sau o sumă de bani unui negustor sau proprietarului unei corăbii denumite tractator, pentru a face comerţ cu ţări străine. Această finanţare nu avea caracterul unui împrumut, deoarece părţile conveneau ca beneficiile şi riscurile să se împartă în proporţia stabilită. Comerţul se făcea de către şi în numele exclusiv al negustorului, căruia i se mai dădea şi denumirea de comanditat. El cumpăra, transporta, fixa preţul şi vindea. Capitalistul sau comanditarul nu avea nici un amestec în afacerile întreprinderii. Contribuţia lui se mărginea la cumpărarea capitalului, iar contribuţia lui pasivă se limita la suportarea riscului, în măsura aportului său material. Contractul de commenda se utiliza de către persoanele care nu puteau să exercite, în mod direct, acte de comerţ – nobilii, clericii şi militarii: datorită unor interdicţii din dreptul acelor timpuri. Aceştia aveau, astfel, prilejul de a participa la afacerile comerciale. Mai târziu, contractul s-a extins şi asupra comerţului terestru.

Această formă de întreprindere, care antrena competenţe tehnice şi capitaluri din ce în ce mai mari, prezentând un interes tot mai larg, i-a determinat pe comanditaţi şi comanditari să se grupeze, formând societăţi. Contractanţii au creat o entitate cu un patrimoniu distinct, compusă din două categorii de asociaţi:

  • Grupa primară, a negustorilor comanditaţi care erau răspunzători nelimitat, ca orice debitor, iar când s-au grupat mai mulţi, şi solidari;

  • Grupa secundară, a capitaliştilor comanditari, răspunzători numai cu suma angajată în întreprindere.

Comanditaţii, care aveau cea mai mare răspundere personală, aveau şi conducerea efectivă a societăţii. Comanditarii, a căror răspundere era redusă la o garanţie reală, nu puteau depăşi limita controlului necesar obţinerii beneficiilor cuvenite.

Sistemul de organizare şi funcţionare a societăţii în comandită permitea micilor capitalişti să-şi plaseze economiile la întreprinderile industriale şi comerciale, iar micilor industriaşi le oferă posibilitatea de a-şi pune în aplicare planul lor de întreprindere.

Definiţie . Potrivit art. 136 al Codului civil al R.M., societatea în comandită este societatea comercială în care, de rând cu membrii care practică în numele societăţii activitate de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi), există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă, în limita aportului depus, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea acesteia.

În doctrina română, societatea în comandită este definită ca o societate constituită prin asociere, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate comercială, în scopul împărţirii beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale, după caz, nelimitat şi solidar (asociaţii comanditaţi), sau în limita aportului lor (asociaţii comanditari).

Din definiţie rezultă următoarele caractere ale societăţii în comandită:

  • Asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaţilor comanditaţi şi comanditari. Societatea în comandită este o societate intuitu personae;

  • Societatea în comandită este compusă din două categorii de asociaţi, a căror răspundere pentru obligaţiile sociale este diferită: asociaţii comanditaţi răspund nelimitat şi solidar, asociaţii comanditari răspund în limita aportului lor;

  • Capitalul social este divizat în participaţiuni care nu sunt reprezentate prin titluri (certificate).

Constituirea societăţii în comandită

Societatea în comandită se constituie potrivit regulilor generale stabilite de Codul civil al Republicii Moldova referitoare la constituirea societăţilor comerciale.

Întrucât regulile generale privind constituirea societăţilor comerciale au fost deja examinate, vom prezenta unele aspecte specifice creării societăţii în comandită.

Actul de constituire al societăţii în comandită, pe lângă clauzele indicate în art. 108, alin. 1 al Codului civil al Republicii Moldova, trebuie să prevadă:

  • cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor;

  • mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui comanditat în capitalul social;

  • răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aportului;

  • volumul comun al aporturilor depuse de comanditaţi;

  • procedura de adoptare a hotărârilor de către asociaţi;

  • procedura de admitere a noilor asociaţi;

  • temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

Conform legislaţiei în vigoare, asociaţi ai societăţii în comandită pot fi atât persoanele fizice, cât şi cele juridice. Codul civil al R.M. nu prevede nemijlocit un număr minim de asociaţi, dar reieşind din art. 143, Cod civil al R.M. este absolut obligatoriu să existe, cel puţin, un asociat comanditat şi un asociat comanditar. În ceea ce priveşte numărul maxim de asociaţi, considerăm că societatea în comandită poate avea un număr nelimitat de asociaţi comanditari şi maximum 20 de asociaţi comanditaţi. Bazându-ne pe coroborarea articolelor 136 şi 121, Cod civil, considerăm că prevederile Codului civil referitor la numărul maxim de asociaţi din societatea în nume colectiv se referă numai la numărul maxim al comanditaţilor, la bază fiind răspunderea pe care o poartă aceşti asociaţi.

În legătură cu răspunderea purtată de comanditaţi pentru obligaţiile societăţii, legislaţia stabileşte careva restricţii pentru dobândirea acestei calităţi. Astfel, conform art. 136 al Codului civil al R.M., persoana poate fi comanditat doar într-o singură societate în comandită. Membrul societăţii în nume colectiv nu poate fi comanditat în societatea în comandită, iar comanditatul din societatea în comandită nu poate fi membru al societăţii în nume colectiv.

Firma societăţii în comandită trebuie să includă numele sau denumirea comanditaţilor şi sintagma în limba română „societate în comandită” sau abrevierea „S.C.”. Dacă nu sunt incluse numele sau denumirea tuturor comanditaţilor, în denumirea societăţii trebuie să se includă numele sau denumirea a cel puţin unuia dintre comanditaţi şi sintagma „şi compania” sau abrevierea „şi Co”. Dacă în denumirea societăţii este inclus numele sau denumirea comanditarului, acesta poartă răspundere solidară nelimitată împreună cu comanditaţii.

Codul civil prevede că dispoziţiile cu privire la societatea în nume colectiv sunt aplicabile societăţii în comandită în măsura în care codul nu conţine norme exprese cu privire la societatea în comandită.

Funcţionarea societăţii în comandită

Conducerea societăţii în comandită se exercită de către comanditaţi, comanditarii neavând dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii în comandită, să o reprezinte fără procură, să conteste acţiunile comanditaţilor în legătură cu administrarea sau reprezentarea societăţii exercitate în limitele activităţii ei obişnuite. În cazul în care acţiunile depăşesc limitele activităţii obişnuite, este necesar acordul tuturor asociaţilor.

Excluderea asociaţilor comanditari de la administrarea societăţii este menită să apere interesele terţilor. Actele care angajează societatea nu pot fi încheiate de asociaţii comanditari, care au o răspundere limitată, ci numai de asociaţii comanditaţi, care răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale.

Modul de conducere, de administrare şi de reprezentare a societăţii de către comanditaţi este stabilit de către aceştia în actul de constituire, în conformitate cu prevederile Codului civil referitoare la societatea în nume colectiv.

Astfel, reieşind din art. 124, Codul civil al Republicii Moldova, fiecare comanditat are dreptul de a acţiona în numele societăţii. Actul constitutiv poate, însă, să conţină unele restricţii în această privinţă, şi anume că toţi membrii (comanditaţii) administrează societatea în comun sau că administrarea este delegată unor anumiţi comanditaţi.

Administratorul deţine împuterniciri limitate doar la domeniul de activitate a societăţii. În cazul în care administratorul ia iniţiativa unei operaţii ce depăşeşte limitele activităţii desfăşurate de societate, este necesar acordul tuturor asociaţilor.

Dacă administrarea societăţii se face în comun de toţi comanditaţii, atunci deciziile trebuie luate în unanimitate. În cazul în care administrarea societăţii este efectuată de una sau mai multe persoane, atunci ceilalţi membri, pentru a încheia acte juridice în numele societăţii, trebuie să aibă procură de la administratori. Dacă au fost încheiate careva acte juridice de către un membru care nu are asemenea împuterniciri (de administrare şi reprezentare – art. 124, alin. (3) şi art. 125, alin. (6), Codul civil al Republicii Moldova), atunci societatea nu poate invoca clauzele actului de constituire prin care se limitează împuternicirile membrilor, cu excepţia cazurilor când se va demonstra că terţul, în momentul încheierii actului juridic, cunoştea sau trebuia să cunoască faptul că membrul nu este împuternicit să acţioneze în numele societăţii.

Chiar dacă nu este împuternicit să administreze societatea, fiecare asociat al acesteia are dreptul să ia cunoştinţă, personal sau asistat de un expert, de toată documentaţia privind administrarea.

Dacă prin contractul de constituire nu s-a arătat administratorul care are puterea de reprezentare a societăţii, legea prezumă că dreptul şi obligaţia de a reprezenta societatea în comandită îl au toţi membrii ei (art. 125, alin. (1) Codul civil al Republicii Moldova). Actul constitutiv poate să prevadă că dreptul de a reprezenta societatea îl are unul sau câţiva comanditaţi, celorlalţi fiindu-le interzis să reprezinte societatea. Dacă societatea este reprezentată de mai mulţi membri şi dacă actul de constituire nu prevede că ei trebuie să acţioneze în comun, atunci fiecare are dreptul să acţioneze de sine stătător.

În ceea ce priveşte posibilitatea desemnării unui terţ în funcţia de administrator, se consideră că acest lucru nu este posibil la o societate în comandită; prevederile art. 138 alin. (1) având un caracter imperativ.

La cererea oricărui membru, instanţa de judecată, dacă există motive întemeiate (încălcarea gravă a obligaţiilor şi imposibilitatea exercitării atribuţiilor), poate priva persoana de dreptul de a administra şi a reprezenta societatea.

Drepturile şi obligaţiile asociaţilor. Comanditaţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi membrii societăţii în nume colectiv.

Drepturile comanditaţilor:

  • Dreptul de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor, ce rezultă din art. 123, Cod civil al R.M., conform căruia conducerea societăţii în comandită se exercită prin acordul unanim al membrilor, cu excepţia când actul constitutiv prevede cazurile în care hotărârile se vor adopta cu majoritatea voturilor;

  • Dreptul de administrare şi reprezentare;

  • Dreptul la beneficii. Asociaţii au dreptul să participe la împărţirea beneficilor realizate de societate. Veniturile societăţii se repartizează între membrii societăţii proporţional participaţiunilor la capitalul social. Asociaţii pot conveni, prin actul de constituire sau printr-un acord ulterior, o împărţire a beneficiilor chiar neproporţională cu aporturile lor, prin luarea în considerare a participării personale a fiecăruia la activitatea societăţii;

  • Dreptul la restituirea valorii aporturilor la dizolvarea şi lichidarea societăţii (art. 131, Codul civil al RM).

Obligaţiile comanditaţilor. Pe lângă obligaţiile prevăzute în art. 116, Codul civil al Republicii Moldova, asociaţii societăţii în comandită au:

  • obligaţia de efectuare a aportului promis. Asociaţii trebuie să aducă în societate bunurile care formează obiectul aporturilor lor. Executarea acestei obligaţii, precum şi răspunderea pentru încălcarea ei, se face în condiţiile prevăzute în contractul de societate;

  • obligaţia de participare la pierderile societăţii. Pierderile societăţii în comandită se repartizează între membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social, dacă actul de constituire sau acordul părţilor nu prevede altfel.

Comanditarul are dreptul:

  • să primească partea ce i se cuvine din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social, în modul prevăzut de actul constitutiv;

  • să ia cunoştinţă de dările de seamă şi de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative;

  • să se retragă din societate la sfârşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social, în modul prevăzut de actul constitutiv;

  • să transmită participaţiunea sa la capitalul social sau o parte din ea unui alt comanditar sau, dacă este stipulat de actul constitutiv, unui terţ;

  • actul de constituire poate prevedea şi alte drepturi.

Comanditarul este obligat:

  • în momentul înregistrării societăţii în comandită, să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care s-a obligat, diferenţa urmând să fie vărsată în termenul stabilit de actul de constituire. Depunerea aportului se confirmă prin certificatul de participare eliberat de societate;

  • să nu facă concurenţă societăţii. Aceasta nu se aplică comanditarului, dacă actul de constituire nu prevede altfel;

  • actul de constituire poate prevedea şi alte obligaţii.

Răspunderea pentru obligaţiile societăţii

Obligaţiile societăţii în comandită sunt garantate cu patrimoniul social şi răspunderea nelimitată, solidară şi subsidiară a comanditaţilor. Comanditarii suportă, în limita aportului depus, riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Regulile referitoare la răspunderea comanditaţilor pentru obligaţiile societăţii sunt aceleaşi ca şi cele referitoare la responsabilitatea membrilor societăţii în nume colectiv. Comanditatul nu este absolvit de răspundere nici în cazul în care înstrăinează, până la expirarea termenului de 3 ani, dreptul de participaţiune la capitalul social.

Înstrăinarea participaţiunii comanditarului

Participaţiunea comanditarului poate fi înstrăinată unor terţi şi poate trece succesorilor fără acordul asociaţilor, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Regulile privind înstrăinarea participaţiunii în societatea cu răspundere limitată se aplică societăţii în comandită în mod corespunzător.

Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în comandită

În afară de cazurile generale de dizolvare a societăţii comerciale, prevăzute în art. 86, alin. 1, Codul civil al R.M., societatea în comandită se dizolvă, dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar şi dacă, în decursul a şase luni de la retragerea ultimului comanditar sau ultimului comanditat, nu s-a reorganizat sau n-a acceptat un alt comanditat sau comanditar.

În cazul dizolvării societăţii în comandită, inclusiv ca urmare a insolvabilităţii, comanditarii au dreptul preferenţial faţă de comanditaţi la recuperarea aporturilor din patrimoniul societăţii, rămas după satisfacerea tuturor pretenţiilor creditorilor. Societatea în comandită poate fi reorganizată în societate pe acţiuni, în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă. În cazul reorganizării, comanditaţii continuă, în termen de trei ani, să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile apărute până la reorganizare.

Back to Top