Activitatea economică a întreprinderii se finalizează în efecte utile concretizate într-o serie de bunuri şi servicii apte să satisfacă nevoia socială după parcurgerea fazei schimbului prin monedă.Sub aspect valoric efectul util al activităţii agentului economic este egal cu diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile băneşti dintr-o anumită perioadă.

Necesitatea deţinerii de numerar

Desfăşurarea proceselor economico-financiare din întreprinedere presupune existenţa a două categorii de fluxuri: f luxuri reale şi fluxuri financiare.

Fluxurile reale se referă la transformările materiale pe care capitalul sub formă de cative fizice le înregistrează în procesul utilizării lui, de la stocurile de materie primă pînă la cele de produse finite. Fluxurile financiare se referă la utilizarea mijloacelor băneşti în cadrul procesului economic, inclusiv în derularea schimburilor prin intermediul banilor. Deci, circulaţia bănească apare din momentul în care un bun se impune servit de monedă.

Sursele de finanţare a mijloacelor fixe

Sursele de finanţare ale mijloacelor fixe:

  1. mijloace proprii şi anume:

  • sursele din fondul statutar cea mai mare parte a căruia se întrebuinţează pentru procurarea mijloacelor fixe. La fel în aceste scopuri în continuare, se întrebuinţează acumulările ce sunt formate la întreprinderi în procesul de producţie.

    mijloace împrumutate şi anume:

  • credite bancare

  • credite ale altor creditori care se furnizează sub forma cambiilor şi alte creanţe.

  • mijloace primite de la realizarea împrumuturilor obligatoare.

  1. mijloace atrase, adică mijloace primite de la vînzarea acţiunilor, a cotizaţiilor de la membrii colectivului, etc.

  2. subvenţii din buget

  3. investiţii străine

  4. mijloace întrebuinţate de grupuri de întreprinderi

Rolul şi destinaţia amortizării

Amortizarea poate fi privită sub următoarele aspecte:

  • ca proces - care înseamnă o detaşare şi transmitere de valoare din activele fixe asupra producţiei;

  • ca cheltuială - care urmează a se include în costuri;

  • ca fond sau resurse financiare - care trebuie să asigure recuperarea valorii activelor fixe şi finanţarea înlocuirii acestora.

Constatarea activelor materiale pe termen lung

Unitatea (obiectul) activelor materiale se constată ca activ în cazul în care:

  1. există o certitudine întemeiată că în urma utilizării acestuia întreprinderea va obţine un avantaj (profit) economic;

  2. valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine. Dacă aceste două condiţii nu pot fi satisfăcute, activul se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune.

Subcategories

Back to Top