În condiţiile cînd legătura între semnele valorice şi aur practic nu există, devine inevitabilă apariţia dereglărilor în funcţionarea legilor circulaţiei monetare. Devalorizarea banilor de hîrtie, datorată unei emisii băneşti excesive (drept urmare a ignorării legităţilor circulaţiei monetare), poartă denumirea de inflaţie. Provenienţa latină – inflaţio (umflare).

Instituţiile financiar-creditare internaţionale au fost create şi activează pe baza convenţiilor interstatale. Ele sunt menite să regleze relaţiile economice internaţionale. Ele urmăresc scopurile lor, rezolvă diferite probleme şi activează pe scară globală sau regională.

Termenul de „bancă comercială” a apărut în primele etape de dezvoltare ale activităţii Bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerţul, schimbul de mărfuri şi plăţile. Principalii clienţi ai acestor bănci erau „comercianţii” – de aici se trage şi noţiunea de „bancă comercială”.

Apariţia băncilor centrale. În prima perioadă a dezvoltării capitalismului nu exista o deosebire clară între băncile centrale (de emisiune) şi băncile comerciale. Băncile comerciale practicau pe larg emiterea bancnotelor ca sursă de mobilizare a mijloacelor băneşti. Pe măsură ce se dezvolta sistemul creditar, evolua procesul de concentrare a emisiunii biletelor de bancă într-un număr restrîns de bănci comerciale mari, pentru ca, în consecinţă, dreptul de monopol asupra emiterii bancnotelor să se atribuie doar unei singure bănci.

Relaţiile de credit au existat încă în economiile premonetare, cînd au apărut şi s-au dezvoltat raporturile marfă-bani. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri. Apariţia creditului se leagă de un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului, cînd vînzătorul preda valori de întrebuinţare în schimbul unor promisiuni că va primi cîndva o valoare.

Subcategories

Back to Top