În decursul evoluţiei istorice a formaţiunilor sociale, înainte de apariţia capitalurilor de împrumut, au existat alte forme de credit, primare, care nu erau condiţionate nemijlocit de circuitul fondurilor producătorilor de mărfuri. Acestea deserveau cheltuielile neproductive ale nobilimii, micilor meseriaşi şi ţăranilor.

Relaţiile de credit

Un anumit tip de relaţii sociale, determinat de dinamica (circulaţia) valorii pe bază de restituire exprimă categoria economică – relaţii de credit. În cadrul sistemului economic de astăzi creditul se acordă şi se restituie sub formă bănească. Deoarece în tranzacţiile de credit nu are loc un schimb echivalent marfă-bani, ci, de fapt, se transmite o valoare în folosinţă temporară cu restituirea obligatorie a acesteia în termenul stabilit şi plata dobînzii pentru folosirea ei, rambursarea valorii împrumutate reprezintă trăsătura distinctivă proprie creditului în calitatea sa de categorie economică.

Activitatea de credit

reprezintă o sferă a iniţiativei private (antreprenoriatului), al cărei scop este atragerea şi acumularea mijloacelor temporar disponibile, apoi repartizarea acestora între anumite verigi economice în condiţii de plată, exigibilitate şi rambursabilitate. Operaţiunile de credit întră în atribuţiile celor mai diverse instituţii bancare şi parabancare. De aceea sistemul de organizare a deservirii financiare şi de credit joacă un rol important în dezvoltarea businessului subiecţilor economici şi al populaţiei, precum şi în soluţionarea problemelor sectorului cheltuieli a bugetului de Stat. De eficacitatea şi funcţionarea neîntreruptă a mecanismului financiar şi de credit, de accesul liber la resursele băneşti, de siguranţa şi gradul de garanţie a îndeplinirii obligaţiilor de către debitori şi creditori depinde în mare măsură nu numai obţinerea la timp şi în cantităţi suficiente a mijloacelor necesare de către anumite unităţi gospodăreşti, organizaţii administrativ-teritoriale şi alte structuri, ci şi ritmurile dezvoltării economiei naţionale în ansamblu.

Modificările principiilor conceptuale de bază ale teoriilor monetare sunt determinate de condiţiile social-economice şi politice din fiecare ţară, într-o etapă sau alta a dezvoltării sale. Totodată, însă, premisele metodologice fundamentale ale acestor teorii au o singură tendinţă - orientarea lor spre elaborarea recomandărilor practice privind perfecţionarea politicii economice, ce trebuie să fie adecvată situaţiilor concrete şi fazelor ciclului economic sau specificului economiei tranzitorii.

Tipuri de sisteme băneşti

Sistemul monetar , privit ca o corelaţie dialectică între formele şi funcţiile componentelor sale în cadrul procesului circulaţiei băneşti, a luat naştere istoriceşte o dată cu consolidarea statalităţii diferitelor ţări ale lumii în secolele XVI-XVII, deşi unele elemente ale acestui sistem apăruseră mult mai înainte. Pe măsură ce se consolidau modul capitalist de producţie, se formau pieţele monetare şi se cristalizau premisele obiective pentru introducerea reglementării de stat a circulaţiei băneşti, fiecare ţară a început să determine pe cale legislativă, formele, condiţiile şi mecanismul funcţionării sistemelor sale băneşti. Adoptînd o serie de legi, ce reglementau organizarea circulaţiei băneşti, statul ţinea cont de tradiţiile, condiţiile politice şi social-economice stabilite de-a lungul istoriei ţării. Fireşte, dezvoltarea relaţiilor marfă-bani, au implicat unele corective în procesul de modificare a sistemelor băneşti în diferite etape ale evoluţiei acestora.

Subcategories

Back to Top