Conspecte.com

Conspecte | Referate | Cursuri

Share

Rolul şi destinaţia amortizării

Amortizarea poate fi privită sub următoarele aspecte:

  • ca proces - care înseamnă o detaşare şi transmitere de valoare din activele fixe asupra producţiei;

  • ca cheltuială - care urmează a se include în costuri;

  • ca fond sau resurse financiare - care trebuie să asigure recuperarea valorii activelor fixe şi finanţarea înlocuirii acestora.

În baza acestor aspecte amortizarea se poate defini ca expresie bănească a uzurii. Amortizarea ca fond poate fi definită ca o sumă de bani ce se detaşează din activele fixe şi permite întreprinderii:

  • menţinerea constantă a a.f., atunci cînd a utilizat resurse financiare proprii pentru obţinerea a.f.;

  • rambursarea la timp a creditelor, atunci cînd a utilizat resurse financiare împrumutate pentru procurarea a.f.

Prin procesul de amortizare se recuperează valoarea a.f. constituindu-se fondul de amortizare. El este destinat reparaţiei şi înlocuirii a.f. Pentru ca fondul de amortizare să-şi poată îndeplini funcţia pentru care se constituie este necesar să se evalueze corect a.f., iar normele de amortizare să reflecte atât uzura fizică cât şi cea morală, iar volumul său să asigure reparaţia şi înlocuirea a.f.

Regimul de amortizare trebuie de constituit astfel încît să facă din amortizare o adevărată pîrghie financiară care să răspundă mai multor cerinţe şi anume:

  • stabilirea exactă a cheltuielilor cu amortizarea în costurile de producţie;

  • recuperarea valorii a.f. într-o perioadă de timp corespunzătoare, ţinînd cont de uzura fizică şi morală;

  • impulsionarea întreprinderilor în folosirea completă şi eficientă a a.f.;

  • stimularea întreprinderilor în întreţinerea şi repararea instrumentelor de muncă;

  • respectarea principiilor de fiscalitate.

Amortizarea ca proces mai are rolul de a elibera resursele de finanţare pentru reînnoirea a.f., fapt ce se realizează prin prelevarea din rezultatele globale a unei părţi corespunzătoare. Pentru stabilirea fondului de amortizare este necesar să se cunoască normele de uzură care sunt exprimate în %, au un caracter mediu şi pot fi stabilite pe fiecare fel de grupe omogene, pe categorii mari şi pe total a.f.

Stabilirea normelor de amortizare trebuie să ţină seama de crearea bazei financiare, pentru înlocuirea a.f. într-un număr corespunzător de ani ce se realizează prin luarea în considerare a uzurii fizice şi morale.

Prin norma de amortizare se înţelege mărimea procentuală care exprimă intensitatea cu care se amortizează un mijloc fix în decurs de 1 an.

În RM normele de amortizare sunt clasificate după categorii de a.f. Normele de amortizare pentru categoriile:

  1. - 5% III - 10% V - 30%

  2. - 8% IV - 20%

După modul în care acţionează asupra nivelului fondului de amortizare în practica financiară mondială se folosesc următoarele categorii de norme:

Norme proporţionale - au mai multe variante şi anume:

în timp - cu caracter uniform, constant şi egal dînd naştere unui fond de amortizare egal în fiece an la aceleaşi a.f., astfel încît şi costurile şi rezultatele financiare vor fi afectate egal în fiece an. Folosirea acestor norme nu ţin cont de variabilitatea în timp a uzurii, iar aplicarea acestor norme este cunoscută ca metoda liniară de amortizare.

Na = Vi / Dn / Vi * 100% sau 100/Dn, unde:

Na - norma de amortizare

Vi - valoarea de inventar a a.f.

Dn - durata normată de serviciu

pe unitate de produs - se aplică la întreprinderi cu un sortiment limitat de produse şi numai la unele a.f. ca de ex: la clădiri, construcţii speciale, cum ar fi minele de cărbuni ale căror durată de folosire este limitată, iar norma de amortizare se calculează:

Na = Vi sau Vr / Re , unde:

Vr - valoarea rămasă

Re - rezerva exploatabilă (t sau m3)

pe km sau 1000 km - se utilizează pentru mijloacele de transport auto. Ele asigură amortizarea integrală a a.f. odată cu realizarea parcursului stabilit şi se calculează:

Na = Vi/Np / Vi * 100 sau 100/Np, unde:

Np - norma de parcurs a autovehiculului pînă la casare

Norme regresive sau accelerate - se caracterizează prin descreşterea nivelului de amortizare de la un an la altul, aplicarea lor dînd naştere la fonduri de amortizare mai mari în primii ani de funcţionare şi mai mici la sfîrşitul duratei de funcţionare a a.f. Normele regresive sau accelerate cunosc 2 variante principale:

1) constante:

Na = (1 - Vr/Vi)*100, unde:

n - durata de serviciu

Vr - valoarea reziduală la sfîrşitul duratei de serviciu

Vi - valoarea de inventar a a.f.

2) descrescătoare

Na = Dr / £Nu * 100, unde:

Dr - durata rămasă de serviciu

Nu - suma numărătorilor utilizaţi în calcul.

Aceste norme de amortizare se micşorează de la un an la altul dînd naştere la fonduri de amortizare din ce în ce mai mici.

III Norme progresive - se caracterizează prin creşterea în fiece an ducînd la obţinerea de fonduri de amortizare din ce în ce mai mari şi se calculează: Na = Dc / £Nu * 100, unde: Dc - durata consumată a a.f.

Metode de calcul a uzurii

În vederea conducerii în condiţii optime a activităţii financiare este necesar să se cunoască fondul de amortizare care se va include în costuri şi va fi folosit pentru înlocuirea a.f. De stabilirea corectă a fondului de amortizare depinde caracterul realist al programului costurilor de producţie şi a bugetului de venituri şi cheltuieli precum şi a celui de investiţii.

În conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung" se recomandă următoarele metode de calculare a uzurii:

  • liniară

  • în raport cu volumul produselor fabricate

  • degresivă cu rată descrescătoare

  • soldului degresiv

Ultimele două metode reprezintă metode accelerate.

Metoda liniară presupune repartizarea uniformă a valorii uzurabile pe parcursul duratei de funcţionare utilă (adică în fiecare perioadă uzura este aceeaşi - constantă). Pentru a calcula uzura după această metodă se determină norma uzurii (Nu), care ne arată cu cît se uzează mijlocul fix în fiecare an.

Nu=VU/DFU unde

VU - valoare uzurabilă;

DFU - durata de funcţionare utilă.

Exemplu : Unitatea economică a pus în funcţiune un mijloc fix cu următoarele caracteristici'

Valoarea iniţială (VI)= 60 000 lei, DFU=5 ani, valoarea rămasă (VR)=3000 lei.

Calculaţi uzura anuală şi cea acumulată după metoda liniară.

Uzura anuală = VU/DFU, VU= VI - VR

VU= 60 000 - 3000 = 57 000

Uzura anuală= 57 000 lei : 5 ani = 11 400lei/anual

Calculul uzurii prin metoda liniară

Anii

Valoarea de intrare

Uzura anuală

Uzura acumulată

Valoarea de bilanţ

începutul primului an

60 000

-

-

60 000

Sfîrşitul I an

60 000

11 400

11 400

48 600

Sfîrşitul II an

60 000

11 400

22 800

37 200

Sfîrşitul III an

60 000

11 400

34 200

25 800

Sfîrşitul IV an

60 000

11 400

45 600

14 400

Sfîrşitul V an

60 000

11 400

57 000

3 000

Metoda în raport cu volumul produselor fabricate ia în consideraţie numărul de produse fabricate în fiecare an, respectiv suma uzurii anuale depinde de volumul producţiei marfă fabricat în anul respectiv. Pentru a calcula uzura anuală se ia numărul de piese fabricat în acest an şi se înmulţeşte la uzura mijlocului fix pentru o piesă. Uzura pentru o piesă se determină după următoarea formulă:

Uumtate = VU/Nr. unitati

Uanuală = Nr. de unităţi anuale * Uzura pentru o unitate

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei

VPM (volumul producţiei marfă) pentru 5 ani = 500 000 unităţi, respectiv:

  1. an - 80 000 unităti

  2. an - 90 000 unităti

  3. an - 110 000 unităti

  4. an - 120 000 unităti

  5. an - 100 000 unităti

Uzura pentru o piesă = VU : VPM = (60 000 - 3000) : 500 000 = 0,114 lei

Calculul uzurii rin metoda în raport cu volumul produselor fabricate

Anii

Valoarea de intrare

VPM

Uzura anuală

Uzura acumulată

Valoarea de bilant

începutul

60 000

-

-

-

60 000

primului

an

Sfîrşitul I

60 000

80 000

80 000*0,114=9120

9120

50880

an

Sfîrşitul II

60 000

90 000

90000*0,114=10260

19380

40620

an

Sfîrşitul

60 000

110

12540

31920

28080

III an

000

Sfîrşitul

60 000

120

13680

45600

14400

IV an

000

Sfîrşitul V

60 000

100

11400

57000

3000

an

000

Metoda degresivă cu rată descrescătoare ca şi metoda soldului degresiv sunt metode accelerate de calcul a uzurii şi sunt folosite în cazul întreprinderilor care utilizează mai intensiv mijloacele fixe. La aceste metode uzura anuală în primii ani este mai mare ca în următorii ani şi se determină după următoarea formulă:

Uanuală = VU * coeficient

Acest coeficient se determină ca raport între nr. anilor în ordine descrescătoare la suma anilor.

Exemplu: VI = 60 000 lei, DFU 0 5 ani, VR = 3000 lei

VU - ? , Uanuală - ?

1) Determinăm suma anilor: 1+2+3+4+5=15 VU = VI - VR = 60 000 - 3000 = 57 000

Uanuala={{{Nr. anilor-ordine descrescatoare}/{sum {}{}{ani}}}*{VU}}

Calculul uzurii prin metoda degresivă cu rata descrescatoare

Anii

Valoarea de

Uzura anuală

Uzura

Valoarea de

intrare

acumulată

bilanţ

începutul

60 000

-

-

60 000

primului an

Sfîrşitul I an

60 000

(5:15)*57000 = 19 000

19 000

41 000

Sfîrşitul II an

60 000

(4:15)*57000 = 15 120

34 120

25 880

Sfîrşitul III

60 000

(3:15)*57000=11

45 520

14 480

an

400

Sfîrşitul IV an

60 000

(2:15)*57000 = 7600

53 120

6 880

Sfîrşitul V an

60 000

(1:15)*57000=3800

57 000

3 000

Metoda soldului degresiv

U anuală = Valoarea de bilanţ (pentru anul respectiv)* % Nu (mărit nu mai mult de 2 ori)

Nu=(100/DFU)*2

Nu = 100% : 5 ani * 2 = 40%

Calculul uzurii prin metoda soldului degresiv

Anii

Valoarea de intrare

Uzura anuală

Uzura acumulată

Valoarea de bilanţ

începutul primului an

60 000

-

-

60 000

Sfîrşitul I an

60 000

60 000*40% = 24 000

24 000

36 000

Sfîrşitul II an

60 000

36 000*40% = 14

38 400

21 600

Sfîrşitul III an

60 000

21 600*40% = 8 640

47 040

12 960

Sfîrşitul IV an

60 000

12 960*40% = 5 184

52 224

7 776

Sfîrşitul V an

60 000

7 776 - 3000 = 4 776

57 000

3 000

Mai Vezi:

Contabilitatea amortizării activelor nemateriale

Contabilitatea uzurii mijloacelor fixe

google +