Obiectivele alimentatiei sanatoase

Copiii cu varste între 2 si 11 ani sunt vulnerabili la problemele de alimentatie deoarece sunt dependenti de adulti, de stilul lor de viata, dar si pentru ca au necesitati specifice fiecarei varste.

Acestea rezulta din faptul ca un copil are nevoie de mai multa energie pentru crestere si dezvoltare, alaturi de toate substantele nutritive din alimente (în special proteine, grasimi, vitamine si minerale).

Principalele probleme legate de alimentatie sunt cele de obezitate (prin exces de greutate), respectiv cele de subnutritie prin deficit vitaminic (vitamina D si C cu crestere deficitara) sau de minerale (anemia si lipsa de calciu).

Obiectivele pentru asigurarea unei alimentatii de calitate în timpul copilariei includ asigurarea nutrimentelor si a energiei suficiente din alimente pentru o crestere adecvata. Alimentatia de calitate este esentiala pentru reducerea îmbolnavirilor din perioada copilariei, promovarea unei sanatati optime si prevenirea bolilor cronice la viitorul adult.

Obiceiurile alimentare se formeaza în copilarie si vor dura toata viata, de aceea este important sa intervenim cat mai repede în comunitate. De exemplu, în cazul copiilor care se deprind sa exploreze si sa se bucure de o gama larga de gusturi si texturi, probabilitatea de a avea ca adulti o dieta variata, conform ghidurilor dietetice, este mai mare, iar copiii care se deprind sa bea apa pentru a-si potoli setea este mai putin probabil sa devina obezi prin consumul de bauturi îndulcite.

Ghidurile dietetice recomanda ca orice copil sa consume zilnic legume si fructe, alaturi de cereale (inclusiv paine, orez, paste si taitei) preferabil integrale, carne slaba, peste sau pasare, lapte, iaurt si branza proaspata; sa aleaga apa ca bautura; sa aleaga în meniu alimente cu continut redus de sare, de zahar si de aditivi; sa faca exercitii fizice zilnice în aer liber. Astfel o dieta sanatoasa si activitatea fizica reduc riscul obezitatii în viata adulta, asigurand, de asemenea, o dezvoltare armonioasa la copil (1-5).

Metode de evaluare a starii nutritionale la copii

Masurarea greutatii corporale si a altor parametri antropometrici ramane în centrul evaluarii nutritionale a copiilor si este modul optim de evaluare a subnutritiei sau a obezitatii.

Masuratorile antropometrice se numara printre cele mai vechi metode de apreciere a starii nutritionale. Se folosesc greutatea corporala, înaltimea, diverse pliuri cutanate si circumferinte, precum si alte dimensiuni lineare pentru a caracteriza masa grasa si statusul nutritional ale unei persoane.

Castigul în greutate si cresterea dimensiunii corpului în timpul copilariei si al adolescentei sunt parti integrante ale procesului de crestere si dezvoltare.

În timpul copilariei timpurii, rata cresterii în greutate fata de cea a cresterii în înaltime este practic liniara, rata cresterii în greutate în general tine pasul cu rata de crestere în înaltime.

Termenul referinte de crestere se refera la setul de date folosite la alcatuirea unui grafic al cresterii. Graficul cresterii se foloseste ca referinta pentru a schita (reprezenta) cresterea individuala a copilului si nu ca un standard absolut care trebuie atins de fiecare copil. În general, tendintele în crestere sunt mai importante decat pozitia absoluta pe grafic.

Greutatea corporala a copilului este un parametru în continua evolutie, odata cu cresterea. Exista notiunea de normal atat pentru greutatea corporala la un moment dat, cat si pentru evolutia greutatii corporale (greutatea corporala într-un anumit moment comparativ cu greutatea corporala în alt moment). Acesta este motivul pentru care, în cazul varstelor sub 14 ani nu exista formule ca în cazul adultilor, ci grafice si curbe de crestere. Aceste grafice sunt disponibile pe internet si este recomandat ca parintii sa urmareasca evolutia în timp a copilului lor. Greutatea în timp se înscrie, în mod normal, de-a lungul sau între liniile de percentila initiale pentru o greutate normala. Modificarile de greutate (vizibile prin traversarea liniilor, mai precis prin trecerea dintr-o categorie de percentila în alta) pot semnala o crestere necorespunzatoare.

Curbele de crestere si tabelele de crestere sunt utilizate în primul rand în pediatrie pentru a evalua daca indicii antropometrici urmariti (greutate coroporala, înaltime, indice de masa corporala etc.) pentru un anumit copil se încadreaza sau nu în normal.

Pe site-ul Organizatiei Mondiale a Sanatatii exista, din anul 2008, grafice, care pot fi imprimate, în cadrul sectiunii „Childgrowth Standards - Standards”, sub forma de tabel sau grafic, percentila sau scor Z etc. (6, 7).

Trebuie precizat ca în Romania nu sunt disponibile curbe de crestere oficiale bazate pe studiul populatiei Romaniei, asa încat în practica se lucreaza cu curbe de crestere folosite în alte tari din Europa.

Exemplu: daca un copil are 9 ani si un IMC de 16, intersectand orizontala care trece în dreptul cifrei 16 pentru IMC, si verticala corespunzatoare varstei de 9 ani, acestea se intersecteaza undeva langa linia groasa, care urmarita pana la capat în dreapta indica cifra 50. În acest caz se poate spune ca indicele de masa corporala al copilului se situeaza la percentila 50 (sau este „ideal”, în acest context).

O înregistrare exacta a cresterii ramane unul dintre cele mai folositoare instrumente de evaluare atat pentru copiii sanatosi, cat si pentru cei care sufera de diferite boli.

Factorii de risc si povara bolilor netransmisibile

Copiii pot dezvolta capricii cu privire la alimente (sa fie mofturosi) si pot fi descrisi de parintii lor drept „consumatori dificili”. Prevenirea acestui lucru depinde de dieta sanatoasa a întregii familii, iar copiii în mod firesc urmeaza modelul unei alimentatii de calitate.

Folosirea hranei, a snackurilor si a dulciurilor în sistemele de recompensa si pedepsire pentru un comportament inadecvat pot conduce la obiceiuri de hra- nire nesanatoase.

Cresterea rapida a prevalentei obezitatii la copii si adolescenti în toate tarile are consecinte serioase privind sanatatea publica, inclusiv dezvoltarea diabetului zaharat si a infiltrarii grasimilor în ficat.

Obezitatea în timpul copilariei reprezinta un factor de risc semnificativ pentru afectiunile cronice (de

exemplu, boala coronariana, diabetul zaharat, HTA) din timpul vietii de adult (10,11). În multe tari, aprovizionarea cu alimente si mediul social pot fi descrise ca obezogenice.

Profilaxia si tratamentul supraponderalitatii si ale obezitatii includ interventii privind furnizarea energiei si a substantelor nutritive din dieta (proteine, grasimi, carbohidrati), dimensiunile meselor servite, tiparul (modelul) mesei, activitatea fizica si activitatile cu caracter sedentar în crestere din societatea moderna. Cresterea timpului afectat vizionarii emisiunilor TV, activitatile bazate pe utilizarea computerului, lipsa activitatii fizice si ingestia de alimente fast-food alaturi de substituirea în crestere a apei cu bauturi energizante (cu o energie mai mare), toate acestea pot conduce la obezitate.

Cauzalitatea obezitatii este multifactoriala si, ca urmare, prevenirea si tratamentul trebuie sa fie de asemenea multifactoriale, iar copiii trebuie încurajati de mici sa îsi dezvolte obiceiuri nutritionale sanatoase si sa practice exercitii fizice, deoarece interventiile sunt cele mai eficiente în perioada de formare a comportamentelor.

Copiii cei mai expusi riscului privind problemele nutritionale sunt cei care traiesc în saracie si ai caror parinti, în special mamele, nu au beneficiat de educatia moderna. În familiile din vestul Europei, grupurile expuse riscului includ copiii cu un singur parinte, cei ai caror parinti lucreaza în schimburi si cei aflati în îngrijire, pe durata zilei, în timp ce ambii parintii lucreaza. Centrele de îngrijire a copiilor sunt din ce în ce mai importante. Parintii care au program prelungit e posibil sa nu aiba timp suficient pentru a pregati copiilor lor mese sanatoase la întoarcerea lor acasa. Ca urmare, centrele de îngrijire a copiilor trebuie sa preia rolul de a asigura mese nutritionale cuprinzatoare si sa le foloseasca ca baza a educarii nutritionale si a cultivarii alegerilor alimentare adecvate.

Cerintele economiei moderne au schimbat piata muncii în multe tari, astfel încat multi dintre parintii si tutorii copiilor mici sunt implicati în munci care îi tin departe de caminul familial. La generatiile anterioare, copiii erau îngrijiti de familii extinse, dar în societatile moderne, aceasta functie este transferata centrelor de îngrijire a copiilor, care functioneaza adesea prin organizatii comerciale. Pe masura ce un copil înainteaza în varsta, hrana poate fi asigurata de cantine ale scolilor sau în internatele scolilor. Gradinitele reprezinta un mijloc excelent de corelare a alimentatiei cu aspectele practice ale aprovizionarii cu alimente. Oportunitatile de a se face reclama aprovizionarii de la fast-food trebuie limitate. Programele de recompensa (premiere) folosite în scoli nu trebuie sa includa bonusuri editate, eliberate, distribuite de lanturile multinationale ce vand produse care nu respecta recomandarile ghidurilor nutritionale standard.

Diverse studii arata ca tinerii din Europa consuma des alimente fast-food, bauturi îndulcite, mananca des în afara domiciliului si consuma mai rar preparate casnice. În plus, alimentele preparate/procesate sunt mult mai accesibile decat erau în trecut si sunt servite în portii mai mari (12, 13, 14, 15). Aceste influente se apropie si de tara noastra. Toti acesti factori contribuie la dobandirea unor obiceiuri alimentare nesanatoase.

Lipsa activitatii fizice are, de asemenea, un rol important în dezvoltarea obezitatii. Activatile sedentare ca vizionarea emisiunilor TV sau jocurile pe calculator sunt populare în randul copiilor, acestea putand fi considerate factori de risc independenti pentru boala. De asemenea, unele reclame TV/internet au efect negativ asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor, fiind asociate cu un consum crescut de bauturi îndulcite cu zahar si alte produse alimentare nesanatoase.

Deprinderea unor obiceiuri sanatoase privind alimentatia si activitatea fizica la varste cat mai mici va avea efecte benefice si la varsta adulta, prevenind în mod cert obezitatea.

Consecintele excesului de greutate si ale obezitatii din copilarie sunt prezentate în tabelul nr. 1.

Tabel nr. 1. Consecintele excesului de greutate si ale obezitatii din copilarie

Consecinte imediate privind sanatatea fizica

Disconfort fizic, dificultati în a alerga si a face activitati fizice, intertrigo, probleme ortopedice, dificultate la respiratie, astm bronsic

Consecinte imediate privind sanatatea emotionala

Hartuire si intimidare, discriminare, jena, respect de sine scazut, performante scolare reduse

Consecinte tardive privind sanatatea fizica

Scaderea duratei de viata, diabet zaharat de tip 2, sindrom metabolic, probleme ortopedice, risc crescut pentru unele cancere

Consecinte tardive privind sanatatea emotionala

Respect de sine scazut, depresie

Consecinte privind bunastarea sociala

Discriminare si rezultate sub asteptari Persoanele obeze sunt defavorizate în transportul public, moda, toalete, teatre

Consecinte economice

Costuri mai mari în diferite domenii (servicii de sanatate, asigurare privata de sanatate, transport, moda, conceperea cladirilor


Prevenirea obezitatii

*

Exista numeroase modalitati de implementare a unor interventii pentru o alimentatie corespunzatoare la scolari, atat la nivel de societate (magazinul din curtea scolii, programe sanitare - de tipul „cornul si laptele”, campanii în mass-media), cat si la nivel de familie.

Educatia tintita este doar o parte a modalitatilor de influentare a scolarilor. În multe cazuri, puterea exemplului este cel mai eficient factor de influenta (parintii si educatorii).

Directoratul General pentru Sanatate si Consumatori al Comisiei Europene (The European Commission S Directorate General for Health and Consumers - DG SANCO) a subliniat de nenumarate ori ca „în Europa zilelor noastre, 6 din cei 7 factori de risc asociati cu decesul prematur - HTA, hipercolersterolemia, IMC crescut, consumul neadecvat de fructe si legume, sedentarismul si consumul de alcool - se coreleaza cu felul în care ne hranim, bem sau ne miscam” (16). Aceasta fraza se constituie într- un semnal de alarma privind necesitatea preventiei; în ciuda multitudinii si a complexitatii cauzelor ce duc la cresterea actuala a nivelului obezitatii în întreaga lume, alimentatia, aportul de lichide si activitatea fizica sunt activitati de zi cu zi prin care fiecare individ, alaturi de comunitatea din care face parte si de guverne, poate sa intervina, pentru a preveni sau a îmbunatati situatiile legate de obezitate.

Acestea se coreleaza cu cele doua aspecte ale ecuatiei balantei energetice despre care s-a discutat mai sus: dieta si activitatea fizica sustinuta. Masurile care sa previna obezitatea ar trebui sa se adreseze ambelor aspecte:

Regimul alimentar

  • cportul adecvat de calorii (ajustarea marimii portiei),

  • limitarea consumului de grasimi, a alimentelor cu o concentratie crescuta de zahar si cu un aport energetic crescut,

  • evitarea suplimentarii alimentelor cu zahar si grasimi atunci cand sunt preparate în casa,

  • promovarea consumului de fructe, legume si alimente integrale;

Activitatea fizica

  • ectivitatea fizica moderata de 60 de minute la copii pe saptamana,

  • promovarea transportului activ,

  • l imitarea timpului petrecut în activitati sedentare,

  • Implicarea în activitati sportive si joc activ.

Contributiile familiei copilului si ale învatatorului, ale asistentei medicale si ale medicului scolar, ale dieteticianului, ale medicului de familie si ale asistentului social sunt de o importanta majora pentru succesul oricarei interventii de prevenire a obezitatii.

Bolile netransmisibile precum bolile cardiovasculare, diabetul zaharat sau obezitatea sunt probleme majore de sanatate publica, iar numarul cazurilor se asteapta sa creasca în urmatorii ani. În timp ce acestea au fost considerate în mod clasic boli ale adultului, prevalenta lor a crescut si în randul copiilor, iar dintre acestea obezitatea la copil a atins cote alarmante. Dietele nesanatoase si lipsa activitatii fizice sunt factori de risc ce pot fi preveniti, însa programele de preventie adecvate trebuie sa tina cont atat de individ cat si de contextul în care acesta se afla.

Recomandari si strategii

Masurile care previn excesul de greutate si obezitatea la copii trebuie sa intervina atat asupra comportamentelor alimentare cat si asupra activitatii fizice si trebuie sa implice individul alaturi de familie, scoala sau loc de munca, zona de resedinta si comunitatea din care face parte, împreuna cu institutiile sanitare.

Pentru o alimentatie echilibrata se recomanda ca urmatoarele alimente sa faca parte din dieta scolarului:
  • cereale: paine, orez, paste fainoase, ca sursa principala de energie (calorii); alimentele integrale prezinta avantaje nutritionale care le fac de preferat sortimentelor rafinate;

  • carne, lactate, oua - surse de proteine de înalta calitate biologica; alternativ: legume în combinatii care sa asigure necesarul de aminoacizi esentiali;

  • lapte, iaurt si branzeturi; acestea reprezinta o buna sursa de calciu; în cazul în care, din diferite motive, laptele si lactatele nu sunt incluse (de exemplu, regim vegetarian), alimentele din soia (si tofu) sunt o buna alternativa din punct de vedere al aportului de calciu;

  • carne si ulei de peste, galbenus, branzeturi, ciuperci: surse naturale de vitamina D, alimentele fortificate din comert (cu adaos de vitamina D); expunerea la soare este necesara pentru metabolismul vitaminei D, care, la randul ei, este necesara pentru metabolismul calciului si dezvoltarea sistemului osos;

  • carne, ficat, peste, legume cu frunza verde si pastaioase (mazare, fasole, linte): surse alimentare adecvate de fier; fetele au deseori un aport scazut de fier;

  • legume si fructe ca surse de vitamine si minerale, inclusiv vitamina C, care contribuie, printre altele, la o buna absorbtie a fierului.

Anumite alimente trebuie limitate în meniu:
  • bauturile cu zahar, alegand ca principale lichide apa si laptele; sucurile naturale de fructe fara adaos de zahar si conservanti pot fi consumate, de preferinta la mese;

  • dulciurile si gustarile trebuie limitate atunci cand au un continut mare calorii si mic de substante nutritive, si atunci cand interfereaza cu ritmul fiziologic de alimentatie; zaharul, în plus fata de calitatile nutritionale minime, cauzeaza carii;

  • carnea: limitarea consumului de sare se face prin alegerea alimentelor mai putin sarate la gust si prin evitarea adaugarii unor cantitati mari de sare la gatit sau în timpul consumului de alimente.

Asociem consumul regulat al micului dejun, aportul adecvat de apa, asigurarea unor alimente de calitate în meniu si evitarea celor cu risc, practicarea unei activitati fizice sustinute cu un stil de viata echilibrat si fara stres (19).

Recomandari ale OMS pentru prevenirea obezitatii la copii:
  • cresterea consumului de fructe, legume si cereale integrale;

  • limitarea consumului de grasimi, favorizarea consumului de grasimi nesaturate;

  • limitarea consumului de glucide;

  • consumul de apa, în cantitate de 50-60 ml/kgcorp (cu un total de 1-2 litri/zi), în functie de greutatea corporala a copilului;

  • ctimularea activitatii fizice de minimum 60 de minute/zi (3, 20).

Recomandari privind activitatea fizica la copii

Comisia Europeana sprijina o retea pentru Activitatile Fizice de Îmbunatatire a Sanatatii (HEPA) la nivelul UE, care subliniaza faptul ca activitatea fizica este placuta si benefica atunci cand:

  • se desfasoara zilnic;

  • dureaza minim 60 de minute/zi, saptamanal;

  • este diversa si distractiva;

  • intensitate moderata;

  • se desfasoara acasa, la scoala, în timpul liber, în vacante;

  • se efectueaza cu familia, colegi, prieteni sau individual;

  • se desfasoara în sala sau în aer liber;

  • se desfasoara sub forma de joc, joc sportiv, diverse sporturi;

  • devine un obicei pentru toata viata .

Activitatea fizica determina cheltuiala energetica si asigura un control optim al greutatii corporale. Ea reduce riscul pentru boli cardiovasculare, diabet zaharat si multe alte boli. Activitatea fizica previne HTA esentiala, reduce nivelul de colesterol, previne insulinorezistenta, scade glicemia si riscul de cancer de colon si cancer de san. De asemenea, are rol important în mentinerea unei greutati corporale normale.

În general, nivelul de activitate fizica în randul copiilor a scazut, mai ales în zonele urbane sarace. La nivel mondial, mai putin de un copil din trei practica un nivel adecvat de exercitiu fizic.

Acest declin este cauzat de sedentarismul la care ne predispune viata moderna:
  • mai putini copii merg la scoala pe jos sau cu bicicleta;

  • copiii se uita prea mult la televizor;

  • copiii se joaca prea mult la calculator;

  • în scoli a scazut timpul alocat exercitiilor fizice sau activitatilor care presupun miscare.

Conform recomandarilor OMS copiii scolari trebuie sa efectueze zilnic cel putin 60 de minute de activitate fizica moderata/intensa!

Beneficiile activitatii fizice pentru copii sunt:
  • dezvoltarea oaselor, a muschilor si a articulatiilor;

  • înima si plamani sanatosi;

  • coordonarea si controlul miscarilor;

  • mentinerea unei greutati corporale adecvate;

  • îmbunatatirea autocontrolului privind anxietatea si depresia;

  • cresterea încrederii în sine, a capacitatii de a se exprima în societate, a capacitatii de integrare si interactiune sociala;

  • scaderea probabilitatii de a adopta alte comportamente nesanatoase ca: fumatul, consumul de alcool sau de droguri;

  • performante scolare mai bune.

Recomandari adresate copiilor, pentru a fi mai activi:
  • folositi scarile în loc sa folosesti liftul;

  • daca poti, mergi pe jos sau cu bicicleta pana la destinatie;

  • Ca miscare împreuna cu colegii, familia sau prietenii;

  • ia o pauza de la lectii si fa miscare sau o scurta plimbare;

  • mergi sa-ti vizitezi colegii în loc sa le dai telefon sau sa le trimiti e-mailuri;

  • alatura-te unui grup care practica un sport.

În concluzie, cresterea rapida a prevalentei obezitatii la copii în toate tarile are consecinte serioase privind sanatatea publica, inclusiv dezvoltarea diabetului zaharat si a HTA la tineri sau adulti. Cauzalitatea este multifactoriala si, ca urmare, prevenirea si interventiile comunitare trebuie sa fie, de asemenea, mul- tifactoriale si sa includa aplicatii active privind prioritatile de alimentatie în cadrul colectivitatilor noastre de copii.

Back to Top