În Europa continentala si în Anglia, cea mai întalnita forma de afectiune prionica este boala Creutzfeldt-Jakob. S-a constatat ca bolile legate de prioni se pot transmite si de la om la om. Acest fapt s-a descoperit din cercetarile efectuate asupra unei populatii din Noua Guinee, care practica mai înainte canibalismul. Pentru a-i cinsti pe cei decedati, copiii mancau creierul parintilor si multi dintre ei au contractat o boala asemanatoare cu boala Creutzfeldt-Jakob, numita kuru, care în limba bastinasilor înseamna „tremurat”. Uneori, pentru dezvoltarea bolii, treceau decenii, pana la 30 de ani.

Înainte de realizarea hormonului de crestere sintetic, persoanele deficitare în acest hormon erau tratate cu glanda epifiza, luata de la cadavre umane. Exista rapoarte care arata ca în felul acesta s-a transmis boala Creutzfeldt-Jakob.

Dar si alte tesuturi au transmis boala, de exemplu corneea, sau unele instrumente medicale, inclusiv electrozii folositi pentru a înregistra undele cerebrale.

În mod tipic, boala Creutzfeldt-Jakob este o afectiune a varstei înaintate. Totusi, în Anglia, media de varsta a celor decedati a fost de 28 de ani, ceea ce era cu totul neobisnuit. si durata bolii a fost mai lunga decat în formele uzuale de boala Creutztfeldt-Jakob. Toate acestea i-au facut pe savantii britanici sa creada ca aceasta forma clinica deosebita provine de la encefalopatia bovina spongiforma, concret, ca a fost transmisa prin consumul de carne infectata cu agentul encefalopatiei bovine.

Simptomele acestor bolnavi au fost:

  • tulburari de somn si de alimentatie;

  • dificultate în concentrare, lentoare în judecata, pierderea memoriei;

  • modificari de comportament, pierderea vederii, incoordonare, incontinenta;

  • rigiditate si spasme musculare, crize convulsive;

  • incapacitatea de a manca, de a se îmbraca, de a folosi singur toaleta, urmata apoi de deces.

Pentru eradicarea bolii, s-a propus sacrificarea tuturor animalelor infectate cu prioni. În felul acesta, s-ar preveni contaminarea oamenilor. Dar lucrurile nu sunt chiar asa de simple. Din nefericire, nu exista o modalitate sigura de a determina daca un animal a contractat boala, daca înca n-are nici un simptom. Perioada de incubatie este lunga.

O situatie asemanatoare e la oameni, în cazul infectiei cu virusul imunodeficientei umane, care produce SIDA. Din momentul infectiei si pana la manifestarea bolii, pot trece 10 sau chiar mai multi ani. Bolile cu o perioada lunga de incubatie sunt deosebit de primejdioase, deoarece o persoana sau un animal pot transmite agentul infectios, fara sa manifeste vreun semn de îmbolnavire. Mii de barbati si de femei, aparent în deplina sanatate, au transmis virusul imunodeficientei umane, înainte de a dezvolta vreun semn sau vreun simptom SIDA. Acelasi lucru se poate întampla cu encefalopatia bovina spongiforma. La vitele cornute, timpul de incubatie este între 2 si 8 ani. În momentul de fata, cel putin în tarile Uniunii Europene, se cere ca, dupa sacrificare, sa se efectueze un test care sa arate daca animalul respectiv a fost sau nu infectat.

Cercetari efectuate la Universitatea Pittsburg, SUA, asupra unor pacienti, despre care se credea ca au decedat de boala Alzheimer, au aratat ca, în realitate, unii dintre ei au suferit de encefalopatie prionica.

Pana în luna august 2002, autoritatile sanitare din SUA si din Canada erau bucuroase pentru faptul ca encefalita spongiforma bovina, sub varianta bolii Creutzfeldt-Jakob, n-a facut nici o victima pe continentul nord-american. Dar satisfactia n-a durat prea mult. Între timp, în Canada, a survenit primul deces cu aceasta afectiune, iar în Statele Unite, o femeie de 33 de ani e suspectata tot de boala Creutzfeldt-Jakob. Prin anii 1980 si la începutul anilor 1990, ambele persoane au locuit în Anglia si au consumat, fara sa stie, produse de carne provenind de la vite suferind de encefalopatie spongiforma. Oare cate victime vor mai urma?

Profesorul dr. Richard Lacey, seful Catedrei de Microbiologie din cadrul Universitatii Leeds, Anglia, spune ca multimea datelor existente pledeaza pentru a renunta la carne si la produsele din carne. Encefalopatia bovina spongiforma e doar una dintre multele boli transmise de animale si, pentru a diminua riscul îmbolnavirilor, singura masura eficace este aceea de a evita cu totul produsele animale. Se pare ca vegetarienii totali sunt de invidiat!

Dar si alte infectii pot fi transmise prin alimentele de origine animala.

Escherichia coli e unul dintre germenii bine cunoscuti de om. Fiecare dintre noi are milioane de colibacili ce traiesc în intestin. Din nefericire, unele tipuri de Escherichia coli sunt foarte primejdioase. Serotipurile O157 :H7 si O104:H21 pot produce diaree sanguinolenta, iar la copii, sindromul uremic hemolitic, cauza cea mai frecventa de insuficienta renala la copii. Îmbolnavirile cu Es­cherichia coli au survenit nu numai dupa consumul de carne de vita, ci si de lapte crud sau, uneori, pasteurizat.

Listeria monocytogenes este o bacterie care poate produce o îmbolnavire asemanatoare gripei. În SUA, ea a determinat sute de decese în fiecare an. Alimentele care prezinta riscurile cele mai mari sunt branzeturile moi si carnea de pasare insuficient prelucrata termic. Carnatii care se vand pe strada pot fi o sursa de infectii cu Listeria.

Campylobacter, un alt germen care da dureri abdominale, febra, greata si varsaturi, se gaseste adesea în carnea de pasare. În SUA, produce anual cateva sute de decese.

Salmonella enteritidis produce infectii intestinale, l0% din cazuri necesitand spitalizarea. Formele severe pot produce meningita sau septicemie. Copiii, varstnicii si cei cu sistemul imunitar slabit sunt cei mai expusi. Laptele pasteurizat, înghetata, ciocolata, ouale si produsele din oua sunt alimentele care pot transmite Salmonella la om. Chiar daca oul arata bine si are coaja intacta, Salmonella poate fi prezenta în ou, deoarece infectia a survenit în organele producatoare de oua, înainte de formarea cojii. Dar si carnea de vita si mezelurile pot vehicula Salmonella.

Infectiile cu Yersinia enterocolitica au reputatia de a fi o cauza frecventa de interventii chirurgicale inutile. Infectia cu Yersinia produce un tablou clinic care imita apendicita. Infectia se transmite prin carne de porc, lapte crud sau pasteurizat.

Tot prin carne de vita si de pasare se poate transmite siClostridium perfringens, care produce colici abdominale si varsaturi.

În ultimul timp, cercetatorii au înregistrat o legatura între boala Crohn si germenul Mycobacterium paratuberculosis.

Unii considera cancerul ca o boala numai a adultilor, ceea ce e cu totul gresit. În SUA, cancerul este a doua cauza de mortalitate la copii. Numai accidentele secera mai multe vieti tinere, iar leuce- mia este principala cauza de deces prin cancer la copii. Amintim acest fapt pentru ca virusul leucemiei bovine se întalneste la 20% din vitele cornute. Virusul trece în lapte si poate determina îmbolnavirea altor animale (oi, porci, caprioare, iepuri, sobolani) care au fost hranite cu lapte.

Istoria encefalopatiei bovine spongiforme este un exemplu elocvent despre faptul ca o boala infectioasa, considerata initial ca nu prezinta vreun risc pentru om, s-a dovedit ulterior a reprezenta totusi o primejdie.

Desigur, produsele animale nu sunt singurele care pot fi contami­nate cu microorganisme. Totusi, dupa Centrul de Control al Bolilor din SUA, marea majoritate a alimentelor infectate sunt carnea, produsele lactate, pasarile, ouale si pestele. Adoptarea regimului vegetarian total ar duce la o scadere apreciabila a acestor îmbolnaviri.

Mai mult, chiar si profesiile care cer un contact apropiat cu animalele reprezinta un risc. Crescatorii de vite, veterinarii, macelarii si muncitorii din abatoare se îmbolnavesc mai des de boala Hodgkin, mielom multiplu, boala Paget, leucemie, limfoame, melanoame, cancer gas­tric si de prostata.

Cercetarile spun ca aproape jumatate dintre cei care lucreaza în crescatoriile de porci si de pasari sufera de bronsita, de stari astmatiforme, de sinuzita si de infectii virale frecvente.

Cred ca sunteti de acord cu mine cand afirm ca cei mai multi dintre noi amana hotararea de a schimba stilul de viata pana ce sunt obligati de bolile ce au survenit. S-ar putea însa ca uneori sa fie prea tarziu. Schimbarea alimentatiei nu ne va ajuta prea mult atunci cand s-a stabilit diagnosticul de boala Creutzfeldt-Jakob. si în cazul altor infectii s-ar putea sa nu mai apucam sa supravietuim pentru a ne schimba dieta. si chiar daca supravietuim, s-ar putea sa ramanem cu unele tulburari ireversibile, pe care nu le va putea remedia nici o alimentatie. Calea cea mai sigura este ca deciziile sa fie luate cat timp suntem înca sanatosi. Iar hotararile bune nu vor fi niciodata regretate.

Back to Top