În anul 1997, cercetatorii în domeniul cancerului au fost entuziasmati la culme cand Judah Folkman si colaboratorii de la Universitatea Harvard, SUA, au comunicat descoperirea unei substante care putea face sa dispara tumorile la soareci.

În calitatea sa de chirurg la spitalul de copii din Boston, Folkman a lucrat mult în domeniul combaterii cancerului, folosind metoda diminuarii fluxului de sange care ajunge la tumora, evitand astfel intoxicarea pacientilor cu citostatice. Se urmarea atrofierea vaselor de sange care hranesc tumora. Folosind o substanta numita endostatin, grupul de cercetatori de la Harvard a obtinut rezultate spectaculoase, urmate de experimentari clinice.

Însa alti cercetatori care au încercat sa foloseasca metoda lui Folkman n-au reusit sa observe proprietatile miraculoase ale endostatinului. Recent, doua studii publicate în numarul din aprilie 2002 al revistei Molecular Therapy arata ca endostatinul nu are nici un efect asupra tumorilor la soareci. Mai mult, endostatinul a fost testat pe aproape 200 de bolnavi, fara a obtine nici o singura vindecare.

Cand, în 1997, Michael O’Reilly si Folkman au descris pentru prima data endostatinul, parea ca e o arma anticanceroasa ideala. Substanta netoxica facea sa dispara, în mod selectiv, vasele de sange ale tumorilor, producand atrofierea lor pana la dimensiuni microscopice.

Vazand rezultatele publicate, James Watson, laureat al premiului Nobel, declara entuziasmat ca „în doi ani, Folkman va vindeca tumorile maligne”. Dr. Folkman a devenit eroul unei carti publicate în anul 2001. Substanta care promitea oprirea dezvoltarii vaselor de sange ce iriga tumorile a devenit obiectul a nenumarate cercetari, care, din nefericire, nu au putut confirma rezultatele publicate cu cinci ani mai înainte.

Se pare ca si acum, cu toata tehnica avansata, cea mai eficace arma împotriva cancerului ramane prevenirea sau profilaxia , prin stilul de viata pentru care ne decidem.

Este adevarat ca, în momentul de fata, în majoritatea tarilor industriale, dar si în Romania, bolile cardiovasculare ocupa primul loc printre cauzele de deces, vinovatul principal fiind infarctul miocardic. În unele tari însa, datorita scaderii numarului fumatorilor si diminuarii consumului de grasimi animale, bolile cardiovasculare sunt în scadere. Nu acelasi lucru se poate spune si despre bolile canceroase. În Anglia, de exemplu, numarul de decese prin cancer a ajuns sa-l depaseasca pe acela de infarct miocardic. Jumatate din mortalitatea prin neoplazii se datoreaza urmatoarelor patru localizari: plaman, intestin gros, glanda mamara si prostata. Interesant este ca, în mod virtual, aceste neoplazii sunt absente în multe tari din lumea a treia, însa frecventa lor creste vertiginos în cursul primei sau celei de a doua generatii, prin cei emigrati din regiunile cu un risc mic de neoplazii, în regiunile cu un risc mare.

Multe dintre tumorile maligne frecvente în emisfera apuseana se datoreaza factorilor de mediu, si acestea se pot preveni. Alimentatia constituie cel mai important factor de stil de viata. Modul de nutritie raspunde de 80% din cancerele de intestin gros , de glanda mamara si de prostata. Chiar si cancerul pulmonar poate avea o componenta alimentara în aparitia lui, desi fumatul constituie factorul principal. Fumatorii trebuie sa stie ca tutunul contribuie si la aparitia tumorilor maligne din cavitatea bucala, faringe, laringe, esofag, stomac, pancreas si vezica urinara.

Cancerul survine , de obicei, în urma uneia sau a mai multor mutatii în acidul dezoxiribonucleic, din care sunt alcatuite genele. Aceste mutatii pot fi mostenite sau dobandite în cursul vietii. De exemplu, în cancerul de san, mutatiile în genele BrCa: si BrCa2 confera un risc crescut pentru neoplasmul mamar si pentru cel ova­rian, însa, în mod practic, aceste gene nu raspund decat de 2-3% din cazurile acestor neoplazii.

Majoritatea cancerelor sunt sporadice , cu mutatii ce survin la sediul tumorii, fara a fi mostenite. Atunci, care e rolul alimentatiei? Cum poate dieta sa produca sau sa previna aceste mutatii si consecintele lor? Datele existente arata, de pilda, ca aminele heterociclice din carnea fripta sunt cancerigene, favorizand neoplasmul de colon si de san; consumul crescut de grasimi, nu numai de origine animala, ci si al uleiului de floarea-soarelui, de germene de porumb sau de soia, favorizeaza aparitia cancerului mamar.

Însa diferite componente din alimentatie au o actiune protectoare, inducand apoptoza, adica moartea celulara, suprimand mutatiile spontane prin actiunea antioxidanta sau influentand proliferarea celulara si metilarea acidului dezoxiribonucleic.

si ce rol are soia în prevenirea bolilor canceroase?

În cadrul unui simpozion organizat de Institutul National de Cancer din SUA, tinut în anul 1990, s-a recunoscut ca soia contine o serie de substante anticancerigene.

Femeile care consuma cantitati mari de produse de soia, bo­gate în izoflavone, si care au concentratii mai mari de izoflavone în urina prezinta un risc mai mic si o rata mai mica de cancer mamar.

Studii anterioare au aratat ca inhibitoarele proteazelor si acidul fitic, pentru care unii, din lipsa de informare, n-au decat cuvinte rele, precum si beta-sitosterolul constituie componente cu actiune anticancerigena.

Izoflavonele, în special genisteina si daizdeina, au urmatoarele actiuni utile împotriva dezvoltarii tumorilor:

  • înlatura radicalii liberi, care determina mutatii;

  • sunt antioxidanti, ferind deci acidul dezoxiribonucleic de oxidari;

  • au efect antiestrogenic, atat de util în prevenirea cancerului de san si de ovar;

  • combat sau împiedica mutatiile, ce pot fi punctul de pornire al unei tumori;

  • împiedica proliferarea celulara, atunci cand e cazul;

  • inhiba formarea vaselor de sange necesare tumorilor, ceea ce endostatinul preconizat de Folkman nu reuseste.

Frecventa cancerului de san si a numarului de tumori a scazut la soarecii nou-nascuti, carora li s-au aplicat doar trei doze de genisteina. Aceasta sugereaza o activitate anticancerigena puternica, într-o faza initiala si foarte critica a vietii, prin efectele directe ale izoflavinei asupra tesutului în care, ulterior, pot aparea celule canceroase.

În studiul publicat în revista Clinical Chemistry (vol. 42, p. 955­964, 1996), de catre Centrul de Studiu al Cancerului din Hawaii , se arata ca genisteina si daidzeina joaca un rol major si în reducerea riscului aparitiei neoplaziilor, deoarece populatiile expuse în mare masura la izoflavone, prin consumul regulat de soia, au o incidenta mai mica de cancer.

1 kg de boabe de soia contine 2 g de genisteina si daidzeina.

Autorii din Hawaii au studiat efectul produselor din soia admi­nistrate mamelor ce alaptau la san. Se stie ca alaptarea la san e utila nu numai mamei, limitand fertilitatea si protejand împotrivacancerului ovarian si mamar, ci mai ales copilului. Prin laptele de mama, nou-nascutii sunt protejati de o serie de boli, cum ar fi diabetul zaharat, scleroza multipla si diferite infectii. În plus, hranirii la san i se atribuie o incidenta mai mica de moarte subita la copil si o dezvoltare intelectuala mai buna.

Studiul autorilor la care ne referim adauga înca un avantaj al alaptarii, si anume o frecventa mai mica a cancerului si a severitatii lui, ambele reduse semnificativ cand animalele nou-nascute sunt tratate cu trei doze izolate de genisteina.

Autorii cred ca rata redusa de cancer în randurile populatiilor din Asia se datoreaza consumului crescut de soia, dar nu neaparat prin soia folosita în viata de adult, ci datorita expunerii la izoflavone imediat dupa nastere, într-o perioada critica a vietii, prin laptele de mama care contine aceste substante. Izoflavonele din laptele de mama sunt mai usor utilizabile pentru nou-nascuti decat cele din alimentele ce contin soia. Numeroase alte cercetari confirma faptul ca, în profilaxia bolilor canceroase, soia joaca un rol important .

Back to Top