Normarea proceselor manuale

Calculul normei de producţie.

Norma de producţie poate fi stabilită prin metoda analitică.

 

Nprod =(Top*q)/top, unde

Top – durata timpului operativ pe parcursul schimbului obţinut din rezultatele fotografierii timpului de muncă;

top durata unei operaţii sau lucrări obţinută din rezultatele cronometrării;

q – cantitatea de producţie în expresie naturală obţinută într-o operaţie sau lucrare.

Norma de muncă reprezintă sarcina de muncă ce se stabileşte unui angajat care are calificarea corespunzătoare şi lucrează în ritm normal şi cu intensitate normală pentru efectuarea unor operaţii sau lucrări în condiţii tehnico-organizatorice precizate.

Norma de muncă cuprinde acţiunile utile ale executantului, precum şi acele întreruperi reglementate, fără de care nu este posibilă realizarea sarcinii de muncă prescrisă. Munca neproductivă şi întreruperile nereglementate nu se includ în structura normei.

Elementele procesului de muncă

Procesul de muncă este acea latură a procesului de producţie care reprezintă activitatea executantului în cadrul producţiei materiale sau în îndeplinirea unei funcţii în sfera neproductivă.

În cadrul fiecărui proces de producţie întîlnim o serie de operaţii (tehnologice, de control şi de transport).

Operaţia de muncă este acea parte a procesului de muncă de a cărei efectuare răspunde un executant pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu anumite utilaje şi unelte de muncă, acţionînd asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii în cadrul aceleiaşi tehnologii.

Operaţiile formează, de obicei, obiectul determinării duratei de muncă. Astfel că în vederea determinării duratei de muncă a unui proces de muncă, este necesar să se măsoare durata fiecărei operaţii iar, uneori, chiar durata elementelor sale componente: faze, treceri, mînuiri şi mişcări.

Faza este acea parte a operaţiei de muncă care se caracterizează prin utilizarea aceleiaşi unelte de muncă şi aplicarea aceluiaşi regim tehnologic, obiectul muncii suferind o singură transformare tehnologică.


Capacitatea de muncă şi bolile profesionale 

Capacitatea de muncă este disponibilitatea organismului de a presta la nivel maxim anumite lucrări, care pot fi apreciate prin efortul depus.

Capacitatea de muncă este efectul acţiunii simultane a mai multor factori la un moment dat, ce se concretizează în potenţialul funcţional al organismului de a presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere social.

Factorii, care influenţează asupra capacităţii de muncă, sunt:

  • Factori biologici – determină capacitatea de muncă din interior (vârsta, conţinutul şi organizarea alimentaţiei, starea de sănătate, etc.).

  • Factori psihologici – determină capacitatea de muncă sub raportul laturii personalităţii umane (aptitudini, temperament, caracter).

Obiectul de studiu al organizării ergonomice a locurilor de muncă

Ergonomia muncii se formează ca ştiinţă aparte în anii `50 şi prezintă o treaptă superioară a organizării ştiinţifice a muncii.

Fondatorul este F.Taylor, care a studiat principiile organizării locurilor de muncă din punct de vedere ştiinţific. Noţiunea de ergonomie se traduce din limba greacă ca „ergos” – muncă şi „nomos” – legea naturală.

Subcategories

Back to Top