Management – proces prin care se acţionează împreună, cu şi prin alţii pentru a realiza obiectivele organizaţiei într-un mediu în continuă schimbare.

Management - este cuvânt american care nu poate fi tradus în alte limbi dar este preluat şi utilizat.

La origine – cuvântul latin “manus” – mână, adică mânuirea hăţurilor la cailor ce trag o căruţă. În limbaj modern ar fi manevrare sau pilotare.

In engleza „to manage’’- a ţine un cal de frâu, a administra, a duce ceva la bun sfârşit.

In franceza „manager’’- a dirija, a organiza o afacere sau un serviciu.

Read More

Managementul a apărut iniţial in sfera afacerilor, dar în prezent el şi-a lărgit sfera de cuprindere şi se utilizează în toate sferele de activitate; cultura, medicina, sport etc. reprezentând activitatea de conducere, de administrare.

Se definesc câteva sensuri a noţiunii management:

1.Managementul este un proces (activitate).

2. Managementul este un grup de persoane

3. Managementul este o ştiinţă şi o arta.

Managementul ca activitate – este procesul de conducere nemijlocită a organizaţiei în scopul atingerii obiectivelor ei.

Conducerea – tip de interacţiune, existent între două părţi, una dintre care se află în poziţia de subiect de gestiune, alta – obiect de gestiune. Subiectul generează comenzi. Obiectul primeşte comenzile şi activează în corespundere cu ele.

Funcţiile conducerii sunt ansamblul de acţiuni independente care se succed într-o anumită consecutivitate şi sunt efectuate de orice subiect conducător ce exercită o influenţă raţională asupra obiectului condus în vederea stabilirii obiectivelor şi realizării lor. Procesul de management e exercitat de manager (conductor) care este subiectul procesului de management.

MG (conducerea) ca proces reprezintă ansamblul integral al acţiunii de planificare, organizare, motivare şi control exercitate de sistemul conducător . Deci ca proces managementul are 4 funcţii:

1.Planificarea-stabilirea obiectivelor şi a căilor de realizare a lor.

2.Organizarea-repartizarea responsabilităţilor pentru realizarea sarcinilor, crearea sistemului de conducere.

3.Motivarea-iniţierea angajaţilor in activitate, crearea imboldurilor pentru o activitate productivă.

4.Control-evaluarea şi compararea rezultatelor cu cele preconizate.

Managementul ca proces operează cu câteva elemente fundamentale:

1.Resurse umane. 3.Resurse financiare.

2.Resurse materiale. 4.Resurse informaţionale

Ca proces Mg are o serie de trasaturi:

  1. Este unitar –adică funcţiile sunt corelate şi constituie ceva întreg

  2. Este tipic –adică funcţiile Mg sunt exercitate în toate tipurile de organizaţii şi toate nivelele

  3. Este contextual – adică se adaptează la situaţia concretă

  4. Este orientat spre conducerea oamenilor

  5. Este continuu

Ca grup de persoane Managementul este organul de conducere, care gestionează activitatea unei organizaţii, firme, întreprinderi, deci totalitatea celor care exercită procese de management dar nu de execuţie.

Managementul ca ştiinţa - ansamblul organizat de cunoştinţe, concepte, principii, metode şi tehnici prin care se explica in mod sistematic fenomenele şi procesele ce au loc în conducerea organizaţiilor. Managementul ca ştiinţă studiază fenomenul de conducere, astfel conducerea este un proces de influenta a subiectului asupra obiectului cu un anumit scop după o anumita schema(algoritm) şi se produce cu ajutorul unor mijloace speciale. Elementele principale ale ştiinţei management sunt:

Teoria-este o forma de reflectare a realităţii in gândire, o forma de cunoaştere abstracta generalizată într-un sistem de noţiuni ştiinţifice, legi, categorii, principii.

Metodologia-este sistemul de metode, moduri de cercetare folosite atât in teorie cît şi in practica cu ajutorul cărora pot fi înţelese fenomenele şi optimizate rezultatele.

Metodele sunt:

- economice - statistice - administrative

- matematice - organizatorice - social psihologice

Tehnologia-poate fi reprezentata prin algoritmul de realizare a deciziilor.

Practica – setul de cunoştinţe şi deprinderi acumulate în activitatea de conducere şi terenul pe care sunt aplicate realizările teoretice.

Ca artă managementul este măiestria managerului de a aplica la realităţile diferitor situaţii în condiţii de maximă eficienţă cunoştinţele teoretice.

Arta

    Bazat pe calităţi personale, intuiţie, talent, capacităţi de reacţionare, măiestrie, bun simţ.

    Observarea evenimentelor şi acumularea experienţei

    Folosirea în mod exclusiv a experienţei

    Rezolvarea problemei după metoda încercărilor şi erorilor

    Orientarea prioritara pe termen scurt

    Informaţie limitata şi unilate

Ştiinţa

Bazat pe calităţi personale şi cunoaşterea realităţii cu mijloace ştiinţifice.

Analiza proceselor, identificarea principiilor şi legităţilor.

Corelarea experienţei cu cercetarea

Analizarea completa a acţiunilor diverşilor factori de influenta.

Informaţie completa şi complexa


Managementul este o ştiinţă interdisciplinară care se bazează pe o serie de ştiinţe cum ar fi:

psihologia- studierea şi prognozarea comportamentului indivizilor, determină factorii ce contribuie sau împedică comportamentul raţional

sociologia- lărgeşte baza metodologică a conducerii prin studierea sistemelor sociale în care indivizii intră în relaţii reciproce, studiază comportamentul uman in grupe.

Noţiunea şi tipologia organizaţiilor.

Pentru ca un oarecare grup sa fie definit ca organizaţie el trebuie să corespundă cerinţelor:

1 Existenta a cel puţin 2 persoane care se considera parte a grupului.

2 Existenta măcar a unui scop comun pentru aceste persoane.

3 Persoanele activează împreuna, au un sistem comun de dirijare şi tind la atingerea scopului.

Organizaţia - grup de oameni activitatea cărora este coordonată conştient pentru a atinge scopuri comune. Definiţia este valabilă pentru organizaţiile formale

Organizaţile pot fi :

a)formale c)legale e)statale

b)neformale d)ilegale f) neguvernamentale

In dependenta de scop avem organizaţii comerciale şi necomerciale.

Daca sunt privite ca sisteme, atunci organizaţiile sunt sisteme deschise.

Trasaturile organizaţiilor:

- existenţa scopurilor la care tind membrii.

- delimitarea organizaţiei şi existenta frontierelor vizibile şi invizibile.

- existenţa legaturilor intre elementele componente.

- autoreglarea, existenta unui centru organizatoric.

- complexitatea, este compusă din mai multe subdiviziuni

- existenţa unei culturi interne

Orice organizaţie are o structura, care poate fi:

1.Tehnica-ansamblul de obiecte materiale şi procese.

2.Sociala-determinata de componenta personalului şi legăturile dintre ele.

3.Socio-tehnica-sistemul de locuri de munca ce-i uneşte pe lucratori in relaţii de serviciu.

Activitatea unei organizări se supune unor legi organizaţionale:

a)Legea sinergiei. 2+2 = 5                     c)Legea autoapărării

b)Legea păstrării proporţionalităţii.         d)Legea autogenezei (entropiei) - fiecare organizaţie are ciclul său de viaţă

e) Legea compoziţiei- toate subdiviziunile sunt subordonate unui scop

Ciclul de viata a organizaţiei:

1.Aparitia organizaţiei-faza de apariţie.         3.Diversificarea pe domenii.                        5.Degradarea.

2.Cresterea rapida in domeniul creat. 4.Faza de consolidare.

Organizaţii pot fi simple şi complexe.

Organizaţii complexe - Organizaţii care au un set de scopuri interdependente.

Fiecare întreprindere trebuie privita ca o organizaţie complexa deoarece fiecare componenta a ei are scopul sau, încât rezultatul final este in funcţie de atingere a scopurilor parţiale.

Organizaţii simple - organizaţii care au un singur scop.

Organizaţiile complexe au următoarele caracteristici comune:

1.Toate organizaţiile utilizează resurse. Natura şi structura resurselor depinde de specificul de activitate al organizaţiei. Resursele sunt necesare atât organizaţiilor de producere, cât şi celor prestatoare de servicii sau necomerciale.

2.Dependenta de mediul exterior atât prin intrări cit şi prin ieşiri. Organizaţia nu poate fi analizată separat de mediul extern, care o influenţează atât prin resurse, cât şi prin beneficiarii rezultatelor ei.

3.Diviziunea orizontala a muncii-diviziunea lucrului pe componente este necesara pentru creşterea productivităţii muncii.

4 Existenţa subdiviziunilor. Diviziunea orizontală a muncii se efectuează în baza formării subdiviziunilor, ce execută sarcini concrete specifice şi sunt formate pentru atingerea unor obiective specifice. Deci, organizaţia, în ansamblu, este formată din mai multe „organizaţii mici".

5 Diviziunea verticală a muncii – separă activităţile de coordonare de cele operaţionale şi presupune necesitatea coordonării activităţii subdiviziunilor în scopul asigurării succesului lor.

.3 Niveluri şi arii de management.

Obiectivul general al unui sistem al de producţie nu se poate propaga până la elementele primare fără a suferi transformări specifice. In primul rând are loc o descompunere pe obiective specifice care la rândul lor devin sarcini pentru diverse compartimente productive sau funcţionale fiind in continuare descompuse in comenzi de producţie. Aceste descompuneri succesiva a obiectivului global generează o ierarhie de subobiective in paralel cu care in care este şi o ierarhie de niveluri de conducere. Intr-o organizaţie deosebim 3 mari niveluri ale procesului de Management.

Nivel strategic (instituţional)

Nivel tactic (funcţional)

Nivel operaţional (tehnic)

La nivel strategic - amploarea obiectelor vizează organizaţia in întregime, iar perioada de acţiune este definita pe un termen lung.

La nivel funcţional-se urmăreşte realizarea obiectivelor derivate de obiectivul global. Se realizează sarcini specifice şi se iau decizii de corectare a abaterilor ce pot apărea in subsistemele conduse şi coordonate. Au caracter periodic.

La nivel operativ-are loc conducerea nemijlocita a proceselor şi activităţilor direct specifice pentru respectivul sistem de producţie. Are loc urmărirea realizării obiectivelor proprii şi corectarea abaterilor ce au un caracter curent.

Corespunzător acestor trei nivele de conducere avem trei tipuri de manageri

Managerii superiori (top manageri)

Managerii medii (midlle manageri)

Manageri inferiori (lower manageri)

Top managerii - sunt formaţi din preşedinţi, vicepreşedinţii companiilor, directori executivi, sunt grupuri relativi mici de persoane care controlează organizaţia in întregime şi care stabilesc obiectivele organizaţiei, strategia generala, ei conduc cu organizaţia in general.

Middle Managerii - managerii funcţionali includ şefi de departamente, de diviziuni, de servicii. Acestea sunt primii responsabili de implementarea politicilor şi planurilor de dezvoltare cit şi pentru supravegherea conducerea managerilor de la nivel ierarhic inferior fiind necesar pentru a face legătura intre nivelul top şi nivelul operaţional.

First (lower) Managerii- duc răspunderea de producţia mărfurilor şi serviciilor, sunt reprezentate prin sefii de echipa, maiştri, supraveghetori, ofice-manageri. Aceşti manageri supraveghează şi coordonează activitatea lucratorilor operativi.

Pentru aşi îndeplini atribuţiile sale managerii trebuie sa posede o serie de cunoştinţe şi capacităţi care pot fi divizate in 3 categorii distincte:

1.Cunostinte şi capacităţi conceptuale( cognitive)- ceea ce se refera la capacitatea in înţelegerea complexităţii organizaţiei ca sistem.

2.Cunostinte şi capacităţi privind resursele umane - raţionamentul de a lucra cu oamenii incluzând înţelegerea procesului de motivaţie şi de conducere cu oamenii.

3.Cunostinte şi capacităţi tehnice –profesionale - referitor la capacitatea de a folosi cunoştinţele, metode şi echipamente pentru realizarea sarcinilor specifice de producţie, se obţine prin instruire şi prin experienţa.

Cu cît creste nivelul ierarhic cu atât creste necesitatea cunoştinţelor conceptuale şi scade necesitatea cunoştinţelor tehnice – profesionale.

Managerii de la diferite niveluri organizatorice şi de conducere pot lucra in diverse domenii (arii de management) ale organizaţiei din care ei fac parte. Pentru o întreprindere de producţie principalele arii de mg. sunt domenii funcţionale care există la întreprindere:

1.productia                               3.financiar-contabil                       5.personal

2.cercetare şi dezvoltare         4.comercial

Caracterologia şi rolurile managerului.

Managerul este persoana implicata in administrarea organizaţiei cu autoritate in folosirea şi coordonarea resurselor umane, financiare, materiale, informaţionale in scopul atingerii obiectivelor organizaţiei. Managerul este persoana care executa activitatea de conducere. Indiferent de sferele de activitate, munca managerului este foarte asemănătoare. Astfel conţinutul lucrului managerului are comun pentru toţi rolurile conducătorului.

După Mintzberg rolul conducătorului reprezintă un set de reguli de conduita care corespunde unei anumite instituţii. Managerul ocupând un anumit post in calitate de conducător îndeplineşte unele roluri care nu depind de personalitatea lui, dar de funcţiile postului. El influenţând doar modul de executare al acestor roluri, dar nu şi conţinutul.

Sunt evidenţiate 10 roluri ale managerului care sunt grupate in 3 categorii:

interpersonale:

a) reprezentare -  Managmentul participa la ceremonii, are obligaţii juridice de legalizare a documentelor oficiale. Este un simbol al organizaţiei.

b) lider - Este responsabil de motivarea şi activitatea subalternilor, selectare, aprecierea şi remunerarea lor.

c) agent de legătura - Asigura legătura informaţională în interiorul şi exteriorul organizaţiei, prelucrează informaţia, participa la consfătuire, şedinţe, consilii.

informationale:

a) observator - Culegerea şi relevarea informaţiei interne şi externe.

b)deseminator - Transmiterea informaţiilor subdiviziunilor.

c)purtător de cuvânt - Informarea subiecţilor din afara organizaţiei, declaraţii, raporturi, dări de seama.

decizorii:

a)Rolul de întreprinzător -  Managerul caută, elaborează noi idei, noi proiecte, noi metode şi strategii.

b)De pompier - Acţiuni de corectare, lichidare a greşelilor, a crizelor şi conflictelor.

c) Repartizator al resurselor- Adoptarea deciziilor privitor la alocarea resurselor, elaborarea graficelor, schemelor şi algoritmilor de activitate.

d)Negociator - Participa la tratative, negocieri, încheierea contractelor, reprezentarea intereselor subdiviziunii sale.

Caracterologia managerului cuprinde calităţile, însuşirile, aptitudinile şi cunoştinţele care însumate determina capacitatea şi profilul managerului.

Drept trasaturi manageriale putem enumera:

- Inteligenta(capacitatea de a analiza şi sinteza).

- Stabilitatea emoţionala - Bunăvoinţa - Autoîncrederea

- Pasiunea - Sinceritatea - Tactul

- Receptivitatea - Spiritul de dreptate - Amabilitatea

- Toleranta - Flexibilitatea

- Responsabilitatea - Autorespect

O parte din însuşirile omului depind de temperamentul sau.

Aptitudini-nişte complexe de însuşiri psihice. A avea aptitudini înseamnă a putea efectua o acţiune, a pune in practica anumite cunoştinţe şi de a le valorifica. Aptitudini sunt:

1.Adaptabilitatea-spiritul organizatoric.                                3.De a fixa priorităţile.

2.De conducere.                                                                  4.De a comunica .

Atitudini-nişte însuşiri psihice exprimate in conduita persoanei.

Ele sunt nişte poziţii fata de diferite fenomene şi prezintă nişte reacţii şi gesturi.

Prin atitudini se înţelege modalitatea de raportare a individului fata de anumite laturi ale vieţii sociale şi fata de propria persoana. Atitudini sunt:

1.Responsabilitatea 3.sinceritatea

2.Bunavointa 4.Toleranta

Termenii manager şi antreprenor nu sunt sinonime.

Termenul “antreprenor” – de economistul francez R. Cantilon – persoana care îşi asumă riscul legat cu organizarea noii întreprinderi sau elaborarea unei idei, tip de producţie sau servicii noi propuse societăţii. Deoarece antreprenorul activ participă la formularea obiectivelor întreprinderii şi o gestionează la etapa iniţială el poate fi considerat manager.

Însă aşa caracteristici ca riscul personal, dorinţa a lucra intensiv, reacţia rapidă la posibilităţile financiare – calităţile unui bun antreprenor, nu obligatoriu demonstrează capacitatea persoanei respective a conduce efectiv pe măsura creşterii organizaţiei – pot lipsi înclinaţiile şi capacităţile execuţiei eficiente a funcţiilor manageriale – e necesară atragerea managerilor.

Însă organizaţia ce activează într-un mediu dinamic nu poate aştepta schimbările şi apoi a reacţiona la ele. Managerii ei trebuie să posede un spirit antreprenorial.

Back to Top