Capacitatea de muncă şi bolile profesionale 

Capacitatea de muncă este disponibilitatea organismului de a presta la nivel maxim anumite lucrări, care pot fi apreciate prin efortul depus.

Capacitatea de muncă este efectul acţiunii simultane a mai multor factori la un moment dat, ce se concretizează în potenţialul funcţional al organismului de a presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere social.

Factorii, care influenţează asupra capacităţii de muncă, sunt:

  • Factori biologici – determină capacitatea de muncă din interior (vârsta, conţinutul şi organizarea alimentaţiei, starea de sănătate, etc.).

  • Factori psihologici – determină capacitatea de muncă sub raportul laturii personalităţii umane (aptitudini, temperament, caracter).

  • Factori economico-sociali – influenţează capacitatea de muncă din exterior, ei reprezentând condiţiile în care se valorifică posibilităţile organismului.

Evoluţia capacităţii de muncă este următoarea:

  • Capacitate de muncă crescândă (faza de adaptare/acomodare).

  • Capacitate de muncă optimă (nivel relativ constant al performanţelor).

  • Scăderea treptată a capacităţii de muncă (apariţia oboselei).

Capacitatea de muncă poate fi evaluată prin următoarele metode:

  • Analitică sau statistică – cu o anumită periodicitate se stabilesc consumurile de timp pentru fabricarea unei unităţi de produs.

  • Fiziologică – aprecierea schimbărilor fiziologice în organism pe parcursul schimbului (temperatura, tensiunea).

  • Energetică – evaluarea modificărilor metabolice în organism.

  • Subiectivă – metodă combinată.

Capacitatea de muncă nu se menţine pe întreaga durată a desfăşurării activităţii la aceeaşi parametri. Una din cauzele care duce la reducerea capacităţii de muncă sunt îmbolnăvirile profesionale – afecţiuni produse ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, afecţiuni cauzate de factori nocivi, fizici, chimici, biologici, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman în procesul muncii. Natura bolilor profesionale şi a noxelor care le provoacă sunt stabilite prin norme legale:

  • Intoxicaţii

  • Boli infecţioase

  • Cancer pulmonar

  • Nevroze de coordonare

  • Boli datorate vibraţiilor

  • Hipoacuzie (zgomot)

  • Cataractă

  • Boli de iradiaţie.

Oboseala: cauzele şi metode de evaluare


În urma solicitărilor organismului de către activitatea umană apare o stare de oboseală. Starea de oboseală are o bază obiectivă determinată de consumul de energie în timpul activităţii, urmând ca aceasta să fie compensată prin alimentaţie şi odihnă. Ea îndeplineşte o funcţie de protecţie a organismului semnalând individului respectiv că au fost atinse limitele de solicitare pe care organismul nu le poate depăşi.

Cauzele care determină oboseala sunt:

  1. Legate de factorul uman (deficienţe de ordin fiziologic, la nivelul proceselor şi calităţilor psihice, stări afective negative).

  2. Legate de maşină (caracteristicile funcţionale ale utilajului, starea utilajului, câmpul semnalelor de control şi reglare, gradul de automatizare).

  3. Legate de caracteristicile mediului (temperatura, zgomot, umiditate, mediul social).

  4. Legate de sarcina de muncă (regimul de muncă, monotonia muncii, suprasolicitarea, responsabilitate înaltă).

Formele oboselii:

  • Oboseala musculară

  • Oboseala senzorială

  • Oboseala vizuală

  • Oboseala auditivă

  • Oboseala generală

  • Oboseala nervoasă

  • Oboseala mintală

  • Oboseala cronică.

Deci, oboseala se reduce la 2 forme: musculară şi nervoasă. Depistarea factorilor generatori ai oboselii presupun o studiere atentă a muncii, iar înlăturarea cauzelor oboselii impune cunoaşterea riguroasă a modului în care diferiţi factori de natură fizică, psihică sau nervoasă se recuperează asupra potenţialului de muncă al omului.

Metodele de investigare şi evaluare a oboselii se împart în metode directe şi indirecte. Metodele directe se folosesc pentru determinarea oboselii musculare cu ajutorul unor aparate speciale.

Dintre metodele indirecte amintim măsurarea producţiei, deoarece aceasta depinde de un număr important de alţi factori ca de exemplu, interesul pentru câştig, condiţiile sociale şi elementul psihologic de muncă.

Apariţia oboselii poate fi amânată în anumite limite, iar după ce a apărut poate fi atenuată prin:

  • Reglementarea duratei zilei de muncă, a duratei săptămânii şi a concediilor de odihnă

  • Organizarea corectă a regimului de muncă, a pauzelor de odihnă şi prin organizarea muncii.

Stresul este situaţia în care buna stare a organismului sau integritatea sa fizică şi psihică este ameninţată, persoana neavînd la dispoziţie răspunsuri gata fabricate pentru a reduce ameninţarea.

O situaţie devine stresantă în următoarele condiţii:

  • Solicitări numeroase

  • Subiectul se simte ameninţat

  • Subiectul este izolat

  • Subiectul este împiedicat să-şi desfăşoare activitatea.

Evaluarea condiţiilor de muncă şi de mediu

Factorii ce provoacă oboseala sunt:

  • Condiţiile de muncă

  • Condiţiile de mediu

Condiţii de muncă sunt:

  • Durata zilei de muncă – conform legislaţiei nu va depăşi 8 ore în cazul de 40 ore pe săptămână.

  • Regimul de muncă – presupune organizarea activităţilor în mai multe schimburi, pentru întreprinderile de prelucrare se practică activităţi în 2-3 schimburi în perioadă de sezon.

  • Gradul de intensificare al muncii – se reglementează de normele de producţie sau de timp în vigoare şi vor corespunde nivelului organizatoric, tipului producţiei, etc.

  • Experienţa în muncă şi cerinţele tehnice vor determina categoria din care face parte executantul, categoria activităţilor va corespunde categoriei tarifare a muncitorului.

  • Nivelul organizatoric al procesului de muncă.

Principalele condiţii de mediu sunt: microclimatul, iluminatul, mediu sonor, vibraţiile, caracteristicile acustice, condiţii de design industrial şi aspect estetic, etc.

Microclimatul se caracterizează prin temperatura, umiditatea relativă a aerului, viteza aerului. Condiţiile optime se vor specifica pe tipuri de încăperi şi pe perioade ale anului

Condiţii de microclimat

Tipul încăperii

Perioada rece

Perioada caldă

temperatura

umiditatea %

viteza m/s

temperatura

umiditatea %

viteza m/s

Clădiri administra

tive

19-21

35-60

0,15

22-25

35-60

Clădiri industriale

18-20

35-60

0,25

20-23

35-60



Pentru a crea condiţii confortabile în ce priveşte microclimatul, încăperile industriale şi administrative se vor condiţiona cu aer.

Iluminatul va avea valori optime 300 fluxi, după caz se va combina iluminatul general cu cel local. Va fi un factor determinant pentru activităţile de inspectare, sortare, control vizual la ecranul luminos.

Zgomotul în producţie se caracterizează prin intensitatea zgomotului în decibele şi frecvenţa herţi. Frecvenţa este considerată joasă până la 350 Hz, medie 350-800 Hz, înaltă – peste 800 Hz.

Back to Top