Planul economic al întreprinderii. Cuprins si mod de elaborare

În conditiile unei planificari formale fiecare întreprindere îsi întocmeste un plan economic de ansamblu, denumit si plan agregat, care cuprinde un ansamblu de planuri elaborate pe diferite domenii de activitate (financiar, financiar-contabil) denumite potrivit practicii existente si sectiuni ale planului.

Planul economic trebuie sa reflecte prin sistemul de indicatori ceea ce-si propune întreprinderea sa realizeze pe diferite perioade de timp în domeniul activitatii productive, pe linia introducerii progresului tehnic, investitiilor în privinta resurselor umane ce vor fi folosite pentru realizarea activitatii, a vânzarilor propuse pe piata interna si externa, a nivelului costurilor de productie, a rezultatelor financiare.

În cadrul întreprinderilor cu profil industrial, planul economic, denumit plan tehnic industrial si financiar, poate cuprinde urmatoarele sectiuni de plan:

  • productia industriala

  • capacitati de productie industriala si gradul de utilizare a acestora

  • cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si introducerea progresului tehnic

  • îmbunatatirea calitatii produselor

investitii, constructii, reparatii curente

  • asigurarea, pregatirea, perfectionarea fortei de munca

  • productivitatea muncii , forta de munca si salarizarea

  • aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea produselor

  • comert exterior

  • costul de productie, eficienta utilizarii mijloacelor fixe

  • planul financiar

Aceste sectiuni au caracter indicativ putând fi extinse sau restrânse sub raportul.

continutului si al numarului, în functie de politica de folosire a planificarii la nivelul întreprinderii, de obiectul de activitate al ei si de complexitatea activitatii firmei.

Fiecare sectiune de plan cuprinde un sistem de indicatori economici specifici al caror cuprins si nivel de realizare se determina folosind metode, tehnici specifice de calcul.

Fundamentarea planului economic al unei întreprinderi, în conditiile inexistentei unui portofoliu de comenzi prealabile, întreprinderile productive îsi organizeaza activitatea dupa doua sisteme:

  • sistemul productiei pe stoc

  • sistemul productiei pe baza de comenzi

  1. Sistemul de organizare a productiei pe stoc este nerecomandabil sub raport economic deoarece creste riscul de a se executa produse pentru care nu se poate asigura desfacerea provocându-se astfel imobilizarea unor mijloace materiale, financiare ale firmei.

  2. Sistemul de organizare a productiei pe baza de comenzi este recomandabil sub raport economic.

Exista firme care dispun de un portofoliu de comenzi certe înainte de începerea anului urmator sau pot exista firme care neavând definitivat portofoliu de comenzi înainte de începerea anului sunt în situatia de estima activitatea pentru perioada urmatoare pe baza de prognoza de vânzari de marfuri.

În cazul lipsei unui portofoliu cert de comenzi elaborarea planului economic pentru perioada urmatoare are un caracter incert, flexibil, implicând mijloace si metode de calcul specifice.

În astfel de cazuri punctul de plecare în elaborarea planului îl constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vânzare, pe baza efectuarii, probabilistica, a cererii privind produsele firmei.

Pe baza rezultatelor prognozelor pe termen lung si scurt se estimeaza produsele ce s-ar putea vinde, iar în functie de ea, se determina indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata, în functie de aceasta se calculeaza resursele umane, materiale, financiare necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinând cont de capacitatea de productie si de resursele umane, materiale si financiare existente.

În functie de rezultatele prognozelor pe termen lung si scurt managementul firmei, dupa caz, adopta strategii adecvate de dezvoltare sau de mentinere a capacitatii de productie, urmarind o valorificare optima a resurselor si evitând, pe cât posibil, imobilizarea inutila a resurselor în capacitati de productie excedentare, în resurse umane si materiale.

În numeroase firme elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat în prealabil, care stabileste grupele de produse si produsele ce urmeaza a se executa, cantitatile si termenele de executie în functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de produse.

În functie de acest grafic de productie se elaboreaza schite de plan referitoare la capacitatile de productie, resursele necesare si disponibile, efectuându-se o serie de corectii si ajustari succesive în diferite variante de plan, în final definitivându-se planul economic pe an, trimestre, luni, decade, zile, asigurându-se un caracter flexibil al prevederilor de plan în raport cu evolutia cererii de produse si al vânzarilor

În conditiile unei planificari formale fiecare întreprindere îsi întocmeste un plan economic de ansamblu, denumit si plan agregat, care cuprinde un ansamblu de planuri elaborate pe diferite domenii de activitate (financiar, financiar-contabil) denumite potrivit practicii existente si sectiuni ale planului.

Planul economic trebuie sa reflecte prin sistemul de indicatori ceea ce-si propune întreprinderea sa realizeze pe diferite perioade de timp în domeniul activitatii productive, pe linia introducerii progresului tehnic, investitiilor în privinta resurselor umane ce vor fi folosite pentru realizarea activitatii, a vânzarilor propuse pe piata interna si externa, a nivelului costurilor de productie, a rezultatelor financiare.

În cadrul întreprinderilor cu profil industrial, planul economic, denumit plan tehnic industrial si financiar, poate cuprinde urmatoarele sectiuni de plan:

  • productia industriala

  • capacitati de productie industriala si gradul de utilizare a acestora

  • cercetarea stiintifica, dezvoltarea tehnologica si introducerea progresului tehnic

  • îmbunatatirea calitatii produselor

  • investitii , constructii, reparatii curente

  • asigurarea, pregatirea, perfectionarea fortei de munca

  • productivitatea muncii, forta de munca si salarizarea

  • aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea produselor

  • comert exterior

  • costul de productie, eficienta utilizarii mijloacelor fixe

  • planul financiar

Aceste sectiuni au caracter indicativ putând fi extinse sau restrânse sub raportul continutului si al numarului, în functie de politica de folosire a planificarii la nivelul întreprinderii, de obiectul de activitate al ei si de complexitatea activitatii firmei.

Fiecare sectiune de plan cuprinde un sistem de indicatori economici specifici al caror cuprins si nivel de realizare se determina folosind metode, tehnici specifice de calcul.

Fundamentarea planului economic al unei întreprinderi, în conditiile inexistentei unui portofoliu de comenzi prealabile, întreprinderile productive îsi organizeaza activitatea dupa doua sisteme:

  • sistemul productiei pe stoc

  • sistemul productiei pe baza de comenzi

  1. Sistemul de organizare a productiei pe stoc este nerecomandabil sub raport economic deoarece creste riscul de a se executa produse pentru care nu se poate asigura desfacerea provocându-se astfel imobilizarea unor mijloace materiale, financiare ale firmei.

  2. Sistemul de organizare a productiei pe baza de comenzi este recomandabil sub raport economic.

Exista firme care dispun de un portofoliu de comenzi certe înainte de începerea anului urmator sau pot exista firme care neavând definitivat portofoliu de comenzi înainte de începerea anului sunt în situatia de estima activitatea pentru perioada urmatoare pe baza de prognoza de vânzari de marfuri.

În cazul lipsei unui portofoliu cert de comenzi elaborarea planului economic pentru perioada urmatoare are un caracter incert, flexibil, implicând mijloace si metode de calcul specifice.

În astfel de cazuri punctul de plecare în elaborarea planului îl constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vânzare, pe baza efectuarii, probabilistica, a cererii privind produsele firmei.

Pe baza rezultatelor prognozelor pe termen lung si scurt se estimeaza produsele ce s-ar putea vinde, iar în functie de ea, se determina indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata, în functie de aceasta se calculeaza resursele umane, materiale, financiare necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinând cont de capacitatea de productie si de resursele umane, materiale si financiare existente.

În functie de rezultatele prognozelor pe termen lung si scurt managementul firmei, dupa caz, adopta strategii adecvate de dezvoltare sau de mentinere a capacitatii de productie, urmarind o valorificare optima a resurselor si evitând, pe cât posibil, imobilizarea inutila a resurselor în capacitati de productie excedentare, în resurse umane si materiale.

În numeroase firme elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat în prealabil, care stabileste grupele de produse si produsele ce urmeaza a se executa, cantitatile si termenele de executie în functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de produse.

În functie de acest grafic de productie se elaboreaza schite de plan referitoare la capacitatile de productie, resursele necesare si disponibile, efectuându-se o serie de corectii si ajustari succesive în diferite variante de plan, în final definitivându-se planul economic pe an, trimestre, luni, decade, zile, asigurându-se un caracter flexibil al prevederilor de plan în raport cu evolutia cererii de produse si al vânzarilor.

Planul de afaceri al întreprinderilor

Planul de afaceri este prezentarea scrisa a ceea ce se doreste sa se realizeze cu afacerea, precum si a modului în care se intentioneaza sa se foloseasca resursele pentru atingerea obiectivelor propuse.

Un plan de afaceri bun este o schema de actiune construita logic, el presupune o gândire de perspectiva asupra afacerii.

Pornind de la obiectivele stabilite, planul de afaceri cuprinde toate etapele si resursele necesare pentru atingerea obiectivelor firmei într-o etapa de timp determinata, prestabilita.

Planul de afaceri este util deoarece:

  • 1) efortul de gândire necesar elaborarii acestui document ajuta la formarea unei imagini de ansamblu asupra întregii afaceri si permite întreprinzatorului sa se concentreze numai asupra unor aspecte individuale

  • 2) ajuta la evaluarea unei noi idei de afaceri sau la elaborarea surselor de succes ale afacerii în derulare. Daca este bine întocmit, planul de afaceri poate reprezenta studiul de fezabilitate al echipei manageriale sau întreprinzatorului.

  • 3) este un instrument care-l ajuta pe întreprinzator sa conduca mai bine afacerea, îi permite întreprinzatorului sa comunice noile idei de afaceri persoanelor din afara firmei, si daca este necesar sa obtina credite pentru finantarea dezvoltarii firmei, deoarece partenerii vor dori sa stie care sunt resursele financiare necesare si când sunt solicitate; planul de afaceri trebuie sa raspunda cum vor fi restituite financiar, capabilitatea de a fi rambursate, termenul de rambursare.

Afacerile realizate pe baza unui plan si nu pe baza reactiei la evenimente au sanse mai mari de succes.

Atunci când detaliile legate de lansarea / conducerea unei afaceri sunt multiple si va coplesesc, planul va ajuta sa va mentineti directia de actiune si sa va concentrati energia pentru atingerea obiectivelor propuse.

Continutul planului de afaceri

    se elaboreaza pe capitole:

I. Afacerea –se determina cu exactitate ceea ce se realizeaza si ceea ce se doreste sa se realizeze.

I.1. Firma – prezentarea (descrierea) firmei si a afacerii

I.2. Domeniul de activitate

I.3. Obiective generale si specifice ale afacerii

II. Piata

II.1. Clientii – caror clienti se adreseaza produsele si serviciile (segmentul de piata)

II.2. Produsul / serviciul – o succinta descriere a produsului, serviciului si caracteristicile sale; caracteristicile unice (cu ce se deosebeste de altele)

II.3. Concurenta – care sunt concurentii

III. Conducerea

III.1. Organizarea

III.2. Conducerea – prezentarea echipei de conducere, metoda de conducere

III.3. Personalul – informatii despre încadrarea personala a firmei, necesarul de personal, nivelul de calificare, media de vârsta

IV. Finantele – evidentiaza daca exista posibilitatea satisfacerii cerintelor clientilor actuali, potentiali si sa obtina profit

IV.1. Venituri

IV.2. Cheltuieli

IV.3. Surse de finantare, utilizarea fondurilor

IV.4. Previziuni financiare

Back to Top