fluxuri informationale în lantul de desfacere

In acest articol prezentam o extensie de ERP (Enterprise Resource Planning) intitulata SCM (Supply Chain Management).

Managementul lantului de aprovizionare (Supply Chain Management, SCM)

O definitie generala a conceptului de lant de aprovizionare (supply chain) al unei întreprinderi include toti furnizorii, capacitatile de productie, centrele de distributie, depozitele si clientii, împreuna cu materiile prime, stocul de produse semifabricate si stocul de produse finite si cu toate resursele si informatiile implicate în satisfacerea cerintelor clientilor.

Productie si Aprovizionare

Departamentul de productie și aprovizionare

Procesul de productie poate fi definit ca fiind totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei întreprinderi, îndreptate asupra materiilor prime, cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii, materialelor sau a altor componente în scopul transformarii lor în produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.

Comparativ cu situaţia care predomina în momentele apariţiei ediţiilor precedente ale cărţii de faţă, activitatea de achiziţii şi aprovizionare beneficiază în prezent de mai multă atenţie din partea managerilor de vîrf şi a teoreticienilor, în prezent, este pe larg (deşi nu unanim) recunoscut faptul că se poate obţine o contribuţie totală din partea activităţii de aprovizionare numai dacă achiziţiile şi aprovizionarea sînt suficient de dezvoltate. în acest capitol, vom examina mai detaliat ceea ce se înţelege prin „dezvoltarea şi evoluţia achiziţiilor". Vom studia un cadru teoretic general al dezvoltării achiziţiilor şi vom identifica factorii majori care ar putea afecta acest proces de dezvoltare.

A percepe o organizaţie ca pe o serie de căsuţe dintr-o organigramă ar însemna să se înţeleagă greşit conţinutul subiectului pe care îl abordăm aici. Aspectele organizaţionale sînt numeroase, şi variate şi necesită o analiză riguroasă atunci cînd se planifică o nouă structură. Nu există unanimitate în ceea ce priveşte o metodă care ar fi cea mai bună în termeni generali şi ar trebui să evidenţiem de la bun început faptul că într-adevăr nu există o structură organizatorică general aplicabilă. Structurile trebuie concepute astfel încît să corespundă cerinţelor specifice ale unei întreprinderi. Printre aceste cerinţe specifice se numără: obiectivele întreprinderii, strategiile, resursele şi sistemul informaţional, stilul managementului de vîrf, capacitatea şi înclinaţia managerilor de a delega responsabilitatea, funcţiile executate în interiorul întreprinderii şi culturile dominante.

Toate organizaţiile trebuie să-şi planifice viitorul, iar pentru a permite desfăşurarea acestui proces trebuie definit un cadru de referinţă. De îndată ce se ajunge la un acord privind obiectivele strategice, pot fi formulate strategiile. Este esenţial ca în acest proces să fie implicate toate structurile întreprinderii, inclusiv funcţia achiziţiilor. în mod tradiţional, achiziţiile au avut tendinţa de a se implica mai mult în activităţile operaţionale cotidiene şi nu au contribuit la activitatea economică a întreprinderilor pe măsura capacităţilor lor. Achiziţiile trebuie să se implice în procesul de luare a deciziilor tactice şi strategice.

Page 1 of 2

Back to Top