Elemente componente ale comportamentului organizaţional

Comportamentul organizaţional este un termen aplicat studiului sistematic al comportamentului indivizilor în cadrul grupurilor, inclusiv analiza naturii grupurilor, dezvoltării structurilor în cadrul grupului şi între grupuri şi procesul de implementare a schimbării.

Scopul studierii comportamentului organizaţional este de a previziona şi /sau controla comportamentul individual şi de grup pentru a contribui la atingerea scopurilor manageriale, care pot fi sau nu împărtăşite în întreaga organizaţie)

Componentele comportamentului organizaţional sunt :

Psihologie

  • personalitate
  • motivaţie
  • percepţie
  • nevoi individuale
  • învăţare
  • stres
  • determinare

Sociologie

Politici organizaţionale

  • putere
  • autoritate
  • leadership
  • conflict
  • cooperare

Filozofie

  • ideologii
  • natura umană
  • competiţie

Economie

  • resurse
  • costuri

Motivaţia

Motivaţia este starea internă care determină un individ să se comporte într-un mod care duce la realizarea unor scopuri.

Teorii ale motivaţiei umane

Teoria echităţii, care explică motivaţia punând accentul pe percepţia individuală asupra corectitudinii unei situaţii şi a modului în care inechitatea cauzează anumite comportamente.

Dacă o persoană percepe că a fost tratată incorect în comparaţie cu colegii, va reacţiona într-unul din următoarele moduri:

  • va încerca să “potrivească” cantitatea de muncă cu recompensa;
  • va cere să fie recompensată după munca prestată;
  • va încerca să îşi schimbe percepţia;
  • va părăsi organizaţia.

Teoria lui Maslow

Binecunoscuta teorie a lui Maslow despre comportamentul uman porneşte de la premisa că oamenii muncesc pentru a-şi satisface nevoile neîmplinite, care sunt ierarhizate astfel (fig. 2):

  • nevoi fiziologice: mâncare, apă, sex ;
  • nevoi de securitate: protecţie personală şi economică;
  • nevoi sociale, de afiliaţie: dragoste, afecţiune, sentimentul apartenenţei, prietenie;
  • nevoi de stimă: respect, prestigiu, recunoaştere;
  • nevoi de împlinire: creştere profesională, creativitate, inovaţie.

Ierarhizarea nevoilor înseamnă că ordinea de satisfacere a acestora este de la cele de bază la cele superioare.

Teoria X şi Y lui Maslo
Fig. Teoria X şi Y lui Maslow

Teoria X şi Y este reprezentată de două seturi de afirmaţii privind motivele şi crezurile care influenţează comportamentul managerilor faţă de subordonaţi.

Teoria Y

  • Oamenilor nu le place să muncească şi evită munca.
  • Oamenilor nu le place munca, aşa că managerii trebuie să îi controleze, să îi direcţioneze şi să ia măsuri coercitive pentru a-i obliga să lucreze pentru a atinge scopurile organizaţiei.
  • Oamenii preferă să fie direcţionaţi deoarece ei evită responsabilitatea, pentru mai multă siguranţă ambiţiile lor sunt

Teoria X

  • Oamenilor nu le displace munca în mod natural, ea este parte a vieţii.
  • Oamenii sunt motivaţi intern pentru a atinge obiectivele faţă de care sunt devotaţi.
  • Oamenii sunt devotaţi ţelurilor în funcţie de modul în care sunt recompensaţi atunci când îşi ating obiectivele.
  • Oamenii caută şi acceptă responsabilităţi în anumite condiţii favorabile.
  • Oamenii au capacitatea de a fi inovativi în rezolvarea problemelor organizaţiilor.
  • Oamenii sunt strălucitori, dar în anumite condiţii organizaţionale, potenţialul lor este subutilizat.

Teoria lui Herzberg

Elementele motivatoare şi demotivatoare conform Teoriei lui Herzberg
Fig. Elementele motivatoare şi demotivatoare conform Teoriei lui Herzberg

Cultura organizaţională

O definiţie completă a culturii firmei este dată de Kroeber şi Kluckhohn: “Cultura firmei constă într-un mod determinat de gândire, de manifestare a sentimentelor şi de reacţie, care se obţine şi se transmite prin simboluri, ca elemente distinctive reprezentative ale grupurilor de oameni, incluzând exprimarea lor prin fapte; elementul esenţial al culturii constă în idei tradiţionale şi în valorile ataşate acestora.”

Foarte cunoscută este definiţia simplificată a culturii firmei, care o defineşte ca fiind “modul în care se fac lucrurile pe aici”, ceea ce este tipic organizaţiei: obiceiuri, atitudini dominante, mod de formare şi acceptare a comportamentului aşteptat.

Caracteristicile culturii organizational sunt:

  1. accentul care se pune pe grup sau pe individ - măsura în care activităţile sunt organizate în jurul unor persoane sau al unor grupuri;
  2. orientarea către oameni - focalizarea managerilor pe sarcini sau pe oameni, măsura în care managerii iau în considerare consecinţele şi influenţele deciziilor asupra oamenilor;
  3. atenţia către detalii - măsura în care se aşteaptă de la subordonaţi precizie, analiză şi atenţie la detalii
  4. toleranţa riscului şi inovaţia - gradul de acceptare a comportamentului inovativ, agresiv şi riscant al angajaţilor;
  5. agresivitatea - măsura în care angajaţii sunt agresivi şi competitivi în abordare versus dispuşi către colaborare
  6. orientarea pe scopuri sau pe mijloace - măsura în care managerii sunt focalizaţi pe rezultate sau pe tehnicile şi procesele necesare pentru a obţine aceste rezultate;
  7. stabilitatea- măsura în care deciziile şi acţiunile din cadrul organizaţiei subliniază menţinerea status quo-ul

Back to Top