Necesitatea clasificării mărfurilor alimentare a apărut ca o consecinţă a diversificării lor explozive, îndeosebi în ultimele decenii, cît şi datorită complexităţii sistemelor de reglementări naţionale şi internaţionale. 

Scopul urmărit prin realizarea clasificărilor constă în sistematizarea (gruparea, ordonarea) mărfurilor alimentare într-un mod unitar, logic, sinoptic. 

Clasificarea merceologică clasică a mărfurilor alimentare foloseşte diverse criterii, mai frecvent întîlnite fiind cele prezentate în tabelul 1.

 

Tabelul 1 Clasificarea merceologică a produselor alimentare 

Criteriul

Grupa aferentă 

Originea produselor 

- produse vegetale 

- produse animale

- produse minerale

- produse de sinteză (chimică, biotehnologică)

Gradul de prelucrare tehnologică

- materii prime

- semifabricate ("semipreparate")

- produse finite

Modul de ambalare

- produse prezentate în vrac

- produse prezentate în semivrac

- produse preambalate

Scopul utilizării

- produse nutritive

- produse gustative (condimente, stimulente, băuturi)

- produse tehnologice (concentrate alimentare, aditivi alimentari)

Funcţia nutriţională de bază

- produse energetice (preponderent glucidice / lipidice)

- produse proteice

- produse echilibrate energo-proteic

- produse dietetice

- alimente / suplimente nutriţionale etc.

Clasificarea merceologică ştiinţifică (folosită în mare parte şi pe plan internaţional) grupează produsele alimentare în 10 categorii:

1. Cereale, leguminoase şi produse rezultate din prelucrarea lor;

2. Legume, fructe proaspete şi produse de prelucrare;

3. Produse zaharoase (materii prime şi produse de prelucrare);

4. Produse gustative: condimente, stimulente, băuturi nealcoolice şi alcoolice;

5. Grăsimi alimentare (vegetale, animale, mixte);

6. Carne şi produse rezultate din prelucrarea cărnii ;

7. Lapte şi produse rezultate din prelucrarea laptelui

8. Ouă şi produse din ouă;

9. Peşte şi alte produse acvatice (inclusiv produse derivate);

10. Concentrate alimentare.

În mod uzual în activitatea de producţie şi comercializare, clasificările sunt realizate ierarhic, pe niveluri de detaliere între care există relaţii de subordonare. Fiecare treaptă conţine un număr de trepte inferioare, purtînd diverse denumiri: sector (ex.: "carne şi produse din carne"), grupă (raion, ex.: "preparate din carne"), subgrupă (ex. "salamuri"), sortiment (ex. "salamuri crude uscate"), articol (ex. "Salam de Sibiu", "Salam Moldova", "Salam Bănăţean" etc.).

Modelele practice oficiale de clasificare a mărfurilor la nivel naţional sau internaţional poartă denumirea de "nomenclaturi".

Se apreciază că, cu cît aceste nomenclaturi sunt mai detaliate şi mai precise, cu atît sunt mai utile în practica activităţii comerciale.

În comerţul internaţional cu produse alimentare, cele mai utilizate nomenclaturi sunt nomenclaturile vamale (ex: Nomenclatura Consiliului de Cooperare Vamală - NCCV) şi cele destinate analizelor economice care sunt adaptate acestui scop (ex: Clasificarea Tip pentru Comerţul Internaţional - CTCI). Ţara noastră utilizează pentru activitatea de import, Tariful vamal de import al Romîniei, în care produsele alimentare sunt încadrate în 4 secţiuni şi 24 de capitole în volumul "Produse agricole").

Back to Top