Condimentele sunt produse fără valoare nutritivă (sau cu valoare nutritivă redusă), care se adaugă în produsele alimentare în cantităţi mici pentru a le conferi caracteristici gustative (gust, miros, aromă) superioare, stimulând astfel secreţiile gastrice, pofta de mâncare şi digestia. 

Efectul condimentelor este determinat de prezenţa în compoziţia lor a unor substanţe chimice cu proprietăţi condimentare: uleiuri eterice, aldehide, esteri, cetone, alcooli superiori, hidrocarburi terpenice, răşini etc. Acest efect gustativ nu trebuie însă folosit în scopul acoperirii unor deficienţe de fabricaţie sau care apar ca urmare a proceselor de alterare a produselor alimentare.

Condimentele se clasifică după natura, originea şi caracteristicile organoleptice în următoarele grupe:

- condimente naturale propriu-zise: flori, fructe, frunze, rizomi, seminţe, scoarţe ale unor plante condimentare. Se utilizează în stare proaspătă sau deshidratate (unele şi congelate - ex. pătrunjel, mărar, leuştean etc.) sau pot servi ca materie primă pentru extragerea unor substanţe condimentare;

- condimente acide;

- produse condimentare industriale (muştarul de masă, sosurile condimentare);

- uleiuri eterice şi oleo-rezine;

- condimente saline (sarea de bucătărie).

Condimentele naturale

Clasificarea condimentelor naturale se face în general după provenienţa lor. Principalele condimente naturale şi zonele climatice în care se cultivă sunt prezentate în tabelul 1.

Tabelul 1 Principalele condimente naturale
Indigene Tropicale Mediteraneene
Muştar Piper Capere
Coriandru Enibahar Şofranul
Chimen Cuişoare Dafin
Anason Scorţişoară
Fenicul Ghimbir
Ienupăr Curcuma
Nucşoară
Vanilie

Părţile cu valoare condimentară ale acestor plante sunt recoltate în stadiile optime de dezvoltare şi maturitate, sunt sortate, deshidratate sau conservate prin diferite procedee şi ambalate. Părţile utile scopului menţionat pot fi: flori şi muguri florali la capere, şofran, cuişoare; fructe, la anason, chimion, coriandru, enibahar, piper, ienupăr; frunze, la dafin; rizomi, la curcuma, ghimbir, obligeană; seminţe, la muştar, nucşoară; scoarţă, la scorţişoară.

Principalele caracteristici ale condimentelor naturale cu utilizare mai largă sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2 Caracteristicile şi domeniile de utilizare ale condimentelor naturale
Condimentul (denumire ştiinţifică) Partea utilizabilă Domeniul de utilizare
Anasonul
(Pimpinella anisum)
Fructe mature, uscate, lungi,
de culoare roşie verzuie
Industria de panificaţie,
aromatizarea băuturilor alcoolice
Chimenul
(Carvum carvi)
Fructe mature, uscate, lungi de 4-6
mm, de culoare cenuşiu-cafenie
Industria cărnii, de panificaţie,
aromatizarea brânzeturilor, lichiorurilor
Chimionul
(Cuminum cyminum)
Fructe mature, uscate, lungi, de 5-6
mm, de culoare neagră-cenuşie
Aromatizarea băuturilor alcoolice
si a preparatelor culinare
Coriandrul
(Coriandrum sativum)
Fructe mature, uscate, sferice, cu
diametrul de cca. 3 mm, de culoare
galben-brună
Aromatizarea preparatelor din carne,
a produselor zaharoase şi a băuturilor alcoolice
Fenicul / Anason mare
(Foeniculum vulgare)
Fructe uscate, lungi de 7-9 mm şi late
de 3-4 mm, de culoare verde- brună sau
galben-verzuie
Industria de panificaţie,
aromatizarea băuturilor alcoolice
Ienupărul
(Ienuperus comunis)
Fructe uscate, globulare, cu diametrul
de 6-8 mm, de culoare brună
Aromatizarea băuturilor alcoolice,
a preparatelor din carne
Muştarul alb
(Sinapis alba)
Seminţe mature, uscate, sferice,
cu diametrul de 2,0-2,5 mm, galbene
La prepararea marinatelor,
murăturilor şi a pastei de muştar
Muştarul negru
(Sinapis nigra)
Seminţe mature, sferice, cu diametrul
de 1,0-1,5 mm, de culoare roşie-brună
La prepararea produselor din peşte şi carne,
la fabricarea pastei de muştar
Negrilica
(Nigella sativa)
Seminţe uscate, de culoare neagră,
mici şi foarte uşoare
Condimentarea brânzei telemea,
aromatizarea produselor de panificaţie
Cuişoarele
(Caryphylus aromaticus)
Muguri florali uscaţi, greutatea a
100 cuişoare = 6-11 g
Industria panificaţiei, a conservelor,
a produselor zaharoase, a băuturilor
Enibaharul
(Pymenta officinalis)
Fructe uscate de mărimea unui bob de mazăre
(5-8 mm), de culoare brună (nuanţă roşcată)
Industria cărnii, de panificaţie,
a băuturilor alcoolice,
la fabricarea pastei de muştar
Nucşoara
(Myristica fragrans Houtt)
Seminţe uscate, decojite, cu lungimea de 15-30
mm, grosimea de 10-20 mm, de culoare galben- brună
Industria cărnii, de panificaţie,
a băuturilor alcoolice,
la fabricarea pastei de muştar
Piperul
(Piper nigrum)
Piperul negru - boabe întregi neajunse la
maturitate, uscate, încreţite, de culoare
cenuşiu-brună, cu diametrul de 4-5 mm
Industria cărnii, la fabricarea
preparatelor culinare, industria
peştelui, a conservelor sterilizate
Scorţişoara
(Cinamomum ceylonicum)
Coaja lăstarilor lungi,
fermentată, răsucită, uscată
Industria băuturilor,
în patiserie, cofetărie
Vanilia
(Vanilia plantifolia)
Fructe recoltate înainte de maturitate,
uscate, flexibile, lungi de 12-25 cm şi
cu lăţime de 10 mm, de culoare negru-brun
În cofetărie, industria prod. zaharoase,
a băuturilor alcoolice,
aromatizarea deserturilor, a îngheţatei
Caperele
(Capparis herbacea)
Muguri florali; după macerare (o lună)
sunt conservaţi în oţet
Industria conservelor de peşte,
la condimentarea preparatelor culinare
Şofranul
(Croccus sativus)
Stigmatele florii uscate Industria băuturilor alcoolice
şi cofetărie
Dafinul
(Laurus nobilis)
Frunze lungi de 5-6 cm şi late de
2-3 cm, uscate, lucioase, verzi
Industria peştelui, a cărnii,
a conser-velor, fabricarea
preparatelor culinare

Produsele condimentare şi oleo-rezinele

Produsele condimentare şi oleo-rezinele se obţin prin prelucrarea produselor ce conţin substanţe cu rol condimentar. Ele pot fi rezultatul aplicării unor biotehnologii de fabricare sau se pot obţine prin extragerea şi concentrarea substanţelor active din diferite surse precum şi prin prelucrarea industrială a condimentelor, împreună cu o serie mare de ingrediente.

Principalele produse din această grupă sunt: muştarul de masă, sosurile condimentare, concentratele aromatice şi condimentare (produse tip Vegeta, Delikat), uleiurile eterice şi oleo- rezinele.

Muştarul de masă (pasta de muştar) este un produs condimentar care se prepară din boabele de muştar (Sinapis alba sau Sinapis nigra) măcinate, cu adaos de oţet, vin, sare de bucătărie, făină de grâu, zahăr, substanţe colorante şi alte condimente conform reţetelor de fabricaţie.

Sortimentul este alcătuit din muştar extra sau superior, în variantele iute sau dulce, muştar obişnuit, muştar cu hrean şi cu adaos de alte ingrediente.

Muştarul de masă conţine apă în proporţie de 75.80%, zahăr 2,5.15%, clorură de sodiu 2%, aciditatea de 1,5.3,5% acid acetic. Conţinutul de zahăr este mai ridicat la muştarul extra dulce (15%) şi redus la muştarul superior (2,5%).

Muştarul de masă se ambalează în borcane de sticlă sau materiale plastice de capacităţi şi forme variate. Pentru promovarea produselor, producătorii folosesc ambalaje de prezentare, care după consumarea conţinutului pot fi reutilizate pentru alte cerinţe casnice.

Muştarul este conservat prin pasteurizare, cu ajutorul substanţelor antiseptice precum şi prin sterilizare. Termenul de valabilitate este cuprins între 60 şi 360 zile, în funcţie de procedeul de conservare.

Sosurile condimentare sunt obţinute în diferite variante, pe bază de bulion sau pastă de tomate, ardei, gogoşari, plante condimentare (ţelină, hrean, pătrunjel, ceapă, usturoi), morcovi, concentrate sau izolate de soia, boia de ardei, condimente naturale, ulei, oţet, zahăr, sare. Cele mai răspândite sunt sosurile tip ketchup pe bază de bulion sau paste de tomate.

Produsele tip "Vegeta", "Delikat" se obţin din pulberi de legume deshidratate (morcovi, păstârnac, pătrunjel, ardei dulce), zahăr, glucoză, sare, condimente naturale, amelioratori de aromă (glutamat monosodic, ribonucleotide, hidrolizate proteice), extracte naturale din carne.

Se utilizează pentru condimentarea şi aromatizarea supelor, ciorbelor, sosurilor concentrate, pentru condimentarea şi îmbunătăţirea aromei preparatelor culinare, de toate categoriile, inclusiv pentru intensificarea aromei de carne la fripturi.

Aceste produse se prezintă ambalate în plicuri din folii complexe, recipiente metalice iar pentru cele brichetate se folosesc ambalaje din materiale impermeabile la vapori de apă, de capacităţi mici (ex. cubuleţe Knorr, Gallina Blanca etc.).

Uleiurile eterice şi oleo-rezinele condimentare cuprind principiile active ale condimentelor naturale. Datorită capacităţii lor mari de aromatizare şi condimentare (în unele cazuri, o cantitate de 1 g este suficientă pentru câteva zeci de kg de materie primă), sunt folosite în special de întreprinderile din industria alimentară.

Condimente acide

Cele mai reprezentative condimente acide sunt: oţetul alimentar, sarea de lămâie (acid citric sau tartric) şi acidul lactic.

Oţetul alimentar poate fi: de fermentaţie sau de distilare.

Oţetul de fermentaţie se obţine prin fermentaţia acetică a vinurilor degradate, a vinului pichet (se obţine prin refermentarea tescovinei după adăugarea de zahăr şi apă), prin fermentarea acetică a borhoturilor de fructe (ex. mere) sau a altor soluţii alcoolice.

Oţetul de distilare se obţine prin diluarea cu apă a acidului acetic pur care rezultă fie prin fermentaţia acetică a unor soluţii diluate de alcool şi de distilare, fie prin distilarea uscată a lemnului.

Oţetul de fermentaţie este superior celui de distilare datorită aromei şi gustului; de asemenea, se deosebeşte şi printr-un conţinut mai ridicat de substanţe extractive.

Condimentele saline (sarea de bucătărie)

Sortimentul este alcătuit din sare iodată extrafină, sare fină, măruntă, uruială şi bulgări. Aceste produse se obţin prin îndepărtarea impurităţilor (pământ, nisip etc.) pe care le prezintă sarea extrasă din mine şi se diferenţiază între ele prin mărimea granulaţiei.

Purificarea sării se realizează prin dizolvarea în apă şi recristalizarea clorurii de sodiu prin suprasaturare. Se supun purificării sortimentele superioare cum sunt sarea iodată, fină şi extrafină; celelalte sortimente comportă numai operaţiunile de măcinare până la granulaţia specifică.

Sarea de bucătărie este alcătuită în cea mai mare parte din clorură de sodiu (97.. .99%) şi iodură de potasiu. Dintre sărurile de impurificare sunt prezente în cantităţi mai mari: sulfatul şi clorura de calciu; sulfatul şi clorura de magneziu; sulfatul de sodiu; clorura de potasiu şi sărurile ferice. Conţinutul de apă reprezintă circa 0,1.0,2%.

Impurităţile chimice din sare determină creşterea higroscopicităţii sale. Sărurile de magneziu imprimă un gust amar, sărurile de potasiu gust astringent, iar sulfatul de magneziu efect laxativ.

Ambalarea, păstrarea şi transportul trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în standarde pentru a împiedica umezirea sării şi evitarea aglomerării şi deteriorării caracteristicilor calitative ale acesteia. Se recomandă păstrarea la o umiditate relativă a aerului de maxim 75% şi evitarea contactului cu apa.

Back to Top