Toxine din icre.

Icrele unor pesti din marile Japoniei si Chinei cum ar fi: Fugu niphobles, poecilonotum, vermiculare-vermiculare pardale, vermiculare, porphyreum, ocellatus, obscurum con~in o toxina numi,ta tetrodotoxina (TTX). Toxina se poate concentra in ficat si foarte puţin in musculatura. Tetrodotoxina este produsa de unele specii de bacterii marine, inclusiv de bacteriile intestinale ale unor vieţuitoare marine.

Bacterii care produc toxina

  • Vibro alginoltytucus

  • Vibro damsela TTX

  • Staphylococcus

  • Specii de Bacillus

  • Specii de Pseudomonas

TTXabsorbita silsau depozitata în plancton parazitism sau simbioza

Toxinâ TTX dizolvatâ in apa mârii (oceane)

  • viermi laţi

  • Viermi cilindrici Pesti tropicali

  • iermi tip sageata

  • Crabi

Toxina TTX acumulatâ in sediment Gastropode mici Gastropode mari

Fig. 5.1. Mecanismul de toxificare al diferitelor vieţuitoare marine.

Semnele de intoxicatie la om apar dupa 30-60 min si simptomele sunt: paralizarea buzelor, limbii si adesea si a degetelor, nausea si vomismente, paralizia extremitaţilor, instalarea ataxiei si moartea. TTX acţioneaza prin inhibarea trans­miterii impulsului nervos (blocarea selectiva a membranei faţa de ionii de potasiu) prin blocarea fibrelor muschilor scheletali. Doza mortala este de 1-2 mg TTX cristalizata.

Icrele unor pesti marini apartinând ordinului Periformes, familia Cottidae (Scorpaenichtys marmoratus), conţin o lipoproteina toxica, ce produce intoxicatii la om, care se manifesta prin febra ondulatorie, vomismente, diaree, stare de uscaciune a gurii, sete, iar in cazuri grave tulburari respiratorii, dureri de piept, convulsii etc.

Icrele pestelui Sichaeus grigorjewi Hertzenstein (Marea Japoniei) coniin o &-lipostichaerina, o lipoproteina care produce la animale de experienţa (sobolani) zbârlirea parului, fotofobie, paralizie, convulsii si moartea, în final.

Icrele unor Ciprinide (Barbus barbus, Tinca tinca) sunt considerate relativ toxice, intrucât produc tulburari gastrointestinale.

Toxine din musculatura de peste si moluste. Circa 300 de specii de peste si moluste din apele recifilor coralieri conţin ciquatoxina, sursa fiind dinoflagelatul Gambierdiscus toxicus, care se ataseaza de algele Schizothnix calcicola, acestea din urma fiind consumate de pestii ierbivori care, la rândul lor, sunt consuma~i de pestii rapitori. Ciquatoxina este o lipida hidroxilata care produce la om disfuncţii neurologice, incluzând reversarea senzaţiei de cald si rece precum si nausea, crampe abdominale, diaree, tulburari de vedere, dureri de cap si dureri musculare. Se instaleaza slabiciune progresiva care, în cazuri severe, conduce la paralizie musculara, convulsii si moarte.

Toxine paralitice conţinute de moluste. Acestea sunt consecinţa dinofla­gelatelor consumate de moluste. Toxina denumita saxitoxina are acţiune inhibitoare asupra respiraţiei si inimii.

Scombrotoxina este gasita in pestii din familia Scombridae (macrou de Atlantic si Pacific, Scomber scombrus, Scomber Japonica etc.) care, dupa pescuire, nu sunt raciţi în mod corect, deci prezinta semne de alterare datoritâ dezvoltarii microorganismelor cu acţiune histidin-decarboxilazica (Proteus morgani, vulgaris, mirabilis). Se formeaza, deci, histamina din histidina care devine toxica la un nivel mai mare de 100 mg/100 g ţesut muscular. Simptomele intoxicajiei cu histamina apar în intervalul de câteva minute - 3 ore, cu dureri de cap, zvâcniri ale vaselor de sînge în regiunea gâtului, tulburari gastrointestinale. Faza acuta dureaza circa 8-12 ore.

Clupeotoxina este o toxina ce se gaseste în unii pesti din familia Clupeide care traiesc in apele tropicale (sardine, heringi). Toxina produce la om uscarea gurii, nausea, vomismente, diaree, dureri abdominale si slabiciune generala.

Ihtioalieinotoxina este o toxina care se gaseste in musculatura unor pesti din familia Mugilidae si Mulidae, pescuiii în Pacific. Aceasta toxina produce halucinatii la om.

Toxina botulinica este produsa în peste de Clostridium botulinum tip E, care este psihrofilic si neproteolitic si se dezvolta în pestele marin si de apa dulce. Problema intoxicaţiei se pune la consumul de peste care nu a fost pregatit culinar (peste afumat).

Gastroenteritele sunt produse de Vibrioparahaemolyticus ce se dezvoltâ în pestele pastrat la temperaturi mai mari de 10°C, dupa 4-48 ore de la consumul acestuia.

Infestare cu paraziti datorita consumului de peste

În peste pot exista paraziţi din grupa trematodelor, cestodelor si nematodelor. Dintre trematode, parazitul mai important este Opsothorchis sinensis, a carui ultima forma larvara închistata (metacercaria) se gaseste in peste, prin consumul caruia ajunge in tractul gastrointestinal al omului, acolo chistul este digerat de enzimele digestive, astfel incât larva eliberata trece in canalele biliare in care ajunge la maturitate. Sararea, uscarea, marinarea si refrigerarea pestelui nu afecteaza metacercaria, care este, însa, distrusa prin incalzirea pestelui la >50°C. Alte nematode care au habitaturi si cicluri de viaţa similare sunt Opisthorchis felineus si Opisthorchis viverini. Dintre nematode, paraziţi cei mai raspandiţi sunt Anisakidae (Phocanema decipens si Anisakis simplex). Paraziţii sunt gasiţi in musculatura si în viscerele pestilor. La om, consumul de peste parazitat cu Anisakidae provoaca inflamaţii ale stomacului si intestinului. Paraziţii sunt distrusi la congelarea si depozitarea in stare congelata a pestelui la -20°C.

Back to Top