Pentru desfăşurarea în bune condiţii a relaţiilor de schimb, oricărei ţări a cărei economie este bazată pe mecanisme de piaţă îi sunt necesare instituţii administrative, juridice, precum şi structuri organizaţionale specifice activităţii economice capabile să răspundă cerinţelor evoluţiei societăţii contemporane.

Concomitent cu preocupările privind crearea unei jurisprudenţe specifice cîmpului de acţiune a protecţiei consumatorilor şi înfiinţarea unor ministere, departamente, instituţii publice şi chiar institute sau centre de cercetare ştiinţifică de specialitate, statele occidentale s-au îngrijit şi de asigurarea unei legislaţii care să faciliteze şi organizarea unor sisteme proprii consumatorilor privind protecţia.

Cercetarea practicilor mondiale şi studierea experienţei unor ţări cu tradiţie - ca Anglia, Belgia, Germania, SUA etc. - atît în domeniul relaţiilor comerciale, cît şi în ceea ce priveşte preocupările privind asigurarea protecţiei consumatorilor conturează cîteva aspecte şi direcţii deosebit de interesante, ce ar putea sta la baza organizării procesului de protecţie a consumatorilor, cu întregul său sistem legislativ structural instituţional, din cadrul oricărei ţări care se orientează către o economie de piaţă.

Cîmpul foarte larg de acţiune, în cadrul căruia puterea publică sau diverse organisme neguvernamentale trebuie să intervină pentru a asigura o anumită protecţie socială, precum şi natura deosebit de complexă a relaţiilor dintre ofertanţi şi consumatori, au pus societatea în alertă, determinînd-o să intervină prin diverse programe de protecţie a consumatorilor, cu largi reverberaţii asupra întregului său sistem economico-social. În acelaşi timp, agresivitatea practicilor comerciale, impactul stînjenitor al unei publicităţi agresive, accentuarea artificială a calităţii produselor, lansarea neîntreruptă de noi modele, cu sau fără justificare, precum şi a altor practici specifice pieţelor monopoliste sau oligopoliste, care supun consumatorii unui adevărat asediu, au dus şi la apariţia unor mişcări de apărare a consumatorilor.

Ţinînd seama de principalele aspecte prin care sunt caracterizate relaţiile dintre agenţii economici ce acţionează într-o economie de piaţă, se apreciază că problemele care pot forma obiectul unor programe de protecţie a consumatorilor sunt extrem de complexe, ele putîndu-se referi la multiple fenomene economice, sociale şi chiar politice. Atît guvernele, cît şi diversele organizaţii care acţionează în acest domeniu îşi stabilesc structura programelor de protecţie a consumatorilor în funcţie de etapa pe care o parcurge societatea în cadrul căreia acţionează şi de priorităţile fiecărei zone.

Subcategories

Back to Top