Eficienţa activităţii comerciale este evaluată şi prin mărimea costurilor sau a cheltuielilor determinate de circulaţia mărfurilor de la producător la consumator. În acest indicator se reflectă condiţiile proprii de desfăşurare a activităţii de către fiecare agent economic şi modul de folosire a factorilor de producţie.

Aspectele variate sub care se manifestă obiectivele economice din comerţ, eforturile făcute pentru îndeplinirea lor şi rezultatele obţinute conduc la concluzia că pentru exprimarea eficienţei economice trebuie folosit un complex de indicatori, care să evidenţieze aceste raporturi la nivelul ramurii comerţului şi al fiecărei societăţi, pentru ansamblul activităţii comerciale şi pentru diverse laturi ale acesteia.

Mărimea şi calitatea activităţii precum şi modul de utilizare a resurselor economice de către agenţii comerciali se concretizează într-un ansamblu de rezultate economico-financiare care definesc eficienţa activităţii comerciale. Ea constituie principiul fundamental al existenţei şi prosperităţii oricărei firme comerciale şi, pe un plan mai larg, condiţia integrării comerţului în cerinţele unei economii moderne.

Resursele financiare ale comerţului se află într-un raport de interdependenţă cu volumul activităţii comerciale; pe de o parte, mărimea şi structura lor depind de amploarea relaţiilor de schimb bani-marfă-bani pe care le mijlocesc, iar, pe de altă parte, prin numărul de rotaţii pe care îl realizează într-o perioadă de timp ele determină mărimea activităţii comerciale.

Dimensionarea resurselor financiare, concretizată în mărimea capitalului bănesc utilizat de societăţile comerciale, este organic legat de politica financiară a fiecărei societăţi, adică de obiectivele pe care şi le propune, şi anume:

Subcategories

Back to Top