Operaţiunile RM - cunoscute anterior sub denumirea de tranzacţii la termen (fr. à terme) - se încheie la o bursă într-o anumită zi, urmînd a fi executate (lichidate) la o dată fixă în fiecare lună, numită ziua lichidării.

Dacă proprietatea asupra titlurilor trece de la vînzător la cumpărător în momentul încheierii contractului, livrarea titlurilor şi plata au loc în ziua lichidării. Ca atare, cumpărătorii pot să achiziţioneze titluri, fără a dispune la momentul încheierii contractului de lichidităţile necesare, iar vînzătorii pot să le cedeze, fără să dispună de ele atunci cînd au angajat operaiunea. Pe de altă parte, cel care a cumpărat este proprietar, din momentul în care a încheiat contractul şi dobîndeşte dreptul la dividend; totodată, el poate da în garanţie titlurile a căror livrare efectivă se face în momentul scadenţei pentru acel tip de contract.

Bursa stabileşte titlurile pentru care se pot realiza operaiunile de acest gen (RM), şi anume cele mai active titluri de pe piaţă, pentru care există o cerere şi o ofertă constant ridicate. Totodată, bursa stabileşte numărul minim de titluri pentru care se pot încheia contracte (minimum 5, 10, 15, 25, 50 sau 100 de titluri). Ca regulă generală, cu cît valoarea nominală a acţiunilor este mai mare, cu atît numărul minim de titluri (volumul standard de titluri) este mai redus. Prin aceasta tranzacţiile la termen se deosebesc de cele la vedere (au comptant), unde contractul se încheie fără stabilirea unui volum minim (standard) de titluri.

Fiind vorba de operaţiuni la termen, operatorul trebuie să depună, ca şi la tranzacţiile în marjă, o acoperire (fr. couverture), avînd de ales între următoarele variante: fonduri în numerar sau bonuri de tezaur (cele mai lichide şi mai sigure instrumente monetare, asimilate banilor), reprezentînd 20% din valoarea contractului; titluri financiare cu venit fix (obligaţiuni) sau aur, reprezentînd 25% din valoarea contractului; titluri cu venit variabil (acţiuni), caz în care garanţia constituită din acestea trebuie să reprezinte 40% din valoarea contractului. Această acoperire joacă rolul care revine, în tranzacţiile la bursele americane, marjei.

Aplicaţie: Cumpărare pe piaţa RM

Operaţiunea de cumpărare RM (fr. à la hausse) este iniţiată de un operator care estimează că la titlul cu care lucrează se va înregistra o creştere de curs între momentul încheierii contractului şi cel al lichidării.

Să presupunem că un investitor cumpără,prin intermediul unui broker, la 5.03.1993, 100 aciuni AAA la cursul 1200 FF (vezi Figura 1). Între 5.03 şi ziua lichidării, el poate fi confruntat cu trei situaţii, şi anume:

1) Cursul acţiunii continuă să crească şi la 18.03 investitorul se decide să vîndă RM cele 100 de acţiuni la 1260 FF, compensîndu-şi astfel poziţia de cumpărător, printr-o operaţiune de sens contrar. La lichidare, el va primi pentru vînzarea din 18.03 1260x100=126000 FF. În acelaşi timp, investitorul trebuie să îi plătească celui care i-a vîndut la 5.03: 1200x100=120000 FF. Cîştigul rezultat din operaţiune este de 1260000 - 120000 = 6000 FF (din care se deduc comisioanele şi taxele pentru realizarea operaţiunii).

Prin urmare, piaţa RM îi permite investitorului să benefi cieze de mişcarea ascendentă a cursului între momentul încheierii tranzacţiei şi cel al lichidării. Întreaga perioada de sporire a cursului, în raport cu 5.03, este o perioadă favorabilă pentru cel care lucrează "la creştere" (zona haşurată din Figura 1), dar investitorul nu poate şti în ce moment cursul acţiunilor AAA va fi cel mai ridicat. Dacă ar fi vîndut la 14.03, cînd cursul era de 1280 FF, cîştigul său brut ar fi fost de 8000 FF.

Figura 1

Este demn de reţinut faptul că investitorul deţine două poziţii distincte pe piaţa RM: una de cumpărător, deschisă la 5.03, şi alta de vînzător, deschisă la 18.03, cele două poziţii compensîn du-se reciproc. Ca atare, în ziua lichidărilor în numerar (31.03) el va primi de la brokerul său doar diferenţa dintre valoarea celor două contracte, adică 6000 FF (minus comisioa nele şi taxele implicate în tranzacţie).

Cu o acoperire de 24000 FF (adică 20% din valoarea contractului), investitorul a cîştigat 6000, deci a avut o rată a profitu lui de 25%.

2) Investitorul nu vinde titlurile cumpărate la 5.03 ci "ridică titlurile", adică la lichidare el îi va plăti vînzătorului suma de 120000 FF (şi nu valoarea care ar rezulta din înmulţirea cursului din ziua lichidării cu numărul titlurilor achiziţionate, întrucît preţul RM este fixat din ziua încheierii contractului). Investitorul alege această variantă atunci cînd scopul său este dobîndirea efectivă a acţiunilor AAA, fără a fi însă dispus să suporte costurile unei tranzacţii la vedere (nu are banii în 5.03, cînd încheie tranzacţia). De data aceasta, piaţa RM i-a permis clientului ca, pe baza acoperirii de 24000 FF, să obţină un angajament ferm de livrare a titlurilor la scadenţă, cînd va plăti contrava loarea integrală a acestora.

3) Să presupunem că investitorul nu doreşte să vîndă titlurile achiziţionate la 5.03 decît atunci cînd cursul lor atinge 1300 FF. El nu va vinde atîta timp cît acţiunile depăşesc cursul de 1200 FF, fără a atinge 1300 FF. Începînd cu data de 20.03 cursul titlului AAA scade sub 1200 FF. Ca atare, în ziua lichidării investitorul care nu doreşte să achiziţioneze titluri a căror vînzare au comptant i-ar aduce o pierdere, va reporta poziţia sa de cumpărător pentru următoarea zi de lichidare. În acest scop el trebuie să găsească un deţinător de fonduri care să accepte să-i cumpere titlurile la lichidare cu angajamentul de a i le revinde la următoarea lichidare (clauză de retrocedare). Este vorba de operaţiunea de report.

Practic, investitorul respectiv face un împrumut de la reportor, pe care îl garantează cu titlurile cumpărate la 5.03 (momentul încheierii contractului). Ca atare, el trebuie să plătească o dobîndă pentru creditul astfel obţinut, numită tot report, ce reprezintă remunerarea împrumutului făcut de la reportor. Prin mecanisul de report investitorul mai obţine, contra plăţii dobînzii, o scadenţă (termenul de lichidare din luna următoare).

Tranzacţia de vînzare cu clauză de retrocedare se face la un curs de compensaţie fixat de Camera Sindicală a Agenilor de Schimb şi acesta este cursul mediu al primei ore de tranzacţii la bursă în ziua lichidării. Reportatul vinde practic reportorului acţiunile la acest curs, apoi cumpără aceleaşi titluri pentru lichidarea următoare la acelaşi curs plus dobînda (reportul). Invers, reportorul cumpără titlurile la cursul de compensaţie de la lichidarea curentă şi le vinde pentru următoarea lichidare la cursul respectiv plus reportul. Din punctul de vedere al reporto rului, operaţiunea de report constă într-un plasament de fonduri pe o lună, la dobînda dată de nivelul reportului (diferit de la o lună la alta), avînd drept garanţie titlurile reportate.

În cazul în care la următoarea zi de lichidare RM cursul prezintă o creştere semnificativă, fiind mai mare decît cursul de compensaţie, investitorul care a făcut report cîştigă diferenţa.

Să remarcăm similitudinea care există între report şi cumpărările în marjă: în ambele cazuri, plata titlurilor cumpărate se face printr-un împrumut obţinut de la un terţ, creditul fiind garantat cu acţiunile cumpărate.

Aplicaţie: Vînzare RM

Vînzările RM (fr. à la baisse) sînt practicate de cei care estimează că piaţa va scădea. Să presupunem că la începutul lunii martie un client care posedă 200 de acţiuni AAA doreşte să le vîndă, dînd un ordin în acest sens agentului de bursă; la 3.03 el este anunţat că titlurile sale au fost vîndute RM la cursul de 700 FF. Ca şi în cazul cumpărării RM, situaţia poate evolua în trei moduri:

1) Să presupunem că între 3.03 şi ziua lichidării cursul titlului AAA înregistrează fluctuaţii, ajungînd la 17.03 la 650 FF. În acest moment operatorul se decide să cumpere RM cele 200 de acţiuni, compensîndu-şi astfel poziţia de vînzător prin-tr-o operaţiune de sens contrar. La ziua lichidării din martie el ar trebui să încaseze de la contractul din 3.03 suma de 700 x 200 = 140000 FF şi să plătească pentru contractul din 17.03 suma de 650x200=130000 FF, obţinînd astfel un cîştig de 10000 FF (din care va trebui să scadă impozitele şi taxele pentru realizarea operaţiunii). Practic, casa de compensaţie îi varsă prin broker suma reprezentînd diferenţa de valoare dintre cele două contracte. În Figura 2, zona haşurată reprezintă cîştiguri posibile, iar cea de deasupra abscisei pierderi potenţiale. După cum se vede, clientul a ales cel mai bun moment pentru a da ordinul de compensare a pozitiei sale de vînzător, cel în care cursul acţiunilor a ajuns la cel mai scăzut nivel.

Figura 2

2) Vînzătorul poate proceda la predarea celor 200 de acţiuni în ziua lichidării. În această opţiune clientul poate fi animat de mai multe motive: apreciază că alte firme i-ar putea asigura un plasament mai bun şi doreşte să lichideze acţiunile deţinute, nu doreşte să investească prea mult într-un singur tip de acţiuni sau, dimpotrivă, doreşte să investească mai mult în-tr-un alt sector. Ca atare, clientul cedează cele 200 de aciuni pe care le posedă, la lichidare, contra plăţii contravalorii lor. El nu este propriu-zis interesat de evoluia cursului în perioada dintre momentul încheierii contractului şi cel al lichidării, urmărind doar să facă vînzarea la scadenţă în condiţii bune (de remarcat că dacă ar fi vîndut titlurile la 12.03, preţul obţinut ar fi fost mai ridicat).

3) Să presupunem că operatorul nu a cumpărat titluri în perioada în care cursul a fost sub 700 FF, deoarece cursul nu a atins nivelul scontat, iar apoi nu a încetat să crească, situîndu-se permanent peste 700 FF. În aceste condiţii clientul încearcă să evite cumpărarea titlurilor mai scump decît le-a vîndut; dar la lichidare, el trebuie să facă livrarea titlurilor. Ca atare, operatorul va face un deport, adică va căuta un posesor de titluri care acceptă să i le vîndă la lichidarea din martie, angajîndu-se să i le răscumpere la lichidarea din aprilie. Acesta este, de fapt, un împrumut al titlurilor de la un terţ, titluri cu care operatorul va face livrarea, dînd în garanţie terţului suma pe care o obţine în ziua lichidării ca plată a titlurilor livrate (ca în vînzarea "scurtă"). Realizată la cursul de compensaţie, această operaţiune îi permite operatorului să îşi conserve poziţia de vînzător RM la lichidarea următoare. Deportul este deci făcut de client atunci cînd, în momentul lichidării, poziţia sa à la baisse este "descoperită" şi cursul pieţei este peste cursul la care a contractat.

La lichidare va avea loc confruntarea între poziţiile deportate (ale vînzătorilor de titluri care nu fac livrarea) şi ale celor reportate (ale cumpărătorilor care nu doresc să ridice titlurile). În general, numărul de titluri de reportat este superior numărului de titluri deportate, piaţa avînd nevoie de capitaluri care nu sînt disponibile decît contra plăţii unei dobînzi (report). În cazul cînd cererea de titluri de reportat este mai mare decît oferta de astfel de titluri, cel care face deportul (are nevoie de titluri) va plăti pentru dobîndirea acestora o primă, numită deport (în loc să primească el o dobîndă pentru banii puşi ca garanţie). În cazul în care există egalitate între poziţiile reportate şi cele de reportat, reportul se face fără dobîndă sau primă ("au pair").

Back to Top