In cadrul Economiei mondiale, la fel ca şi pe plan naţional, are loc un amplu proces de comunicare in legătură cu dimensiunea valorică a activităţii economice. Mijlocirea acestei comunicări, aspect firesc in cazul comunităţii umane, se realizează cu ajutorul monedei, a banilor, in sensul cel mai larg. Pentru a inţelege acest proces, va trebui să parcurgem componentele principale ale modelului semiotic de comunicare in general şi, apoi, particularităţile modelului de comunicare prin bani. Sintetizat de ştiinţa comunicării prin semne, Semiotica, modelul comunicării are in vedere mai multe elemente şi conexiuni.

Conform Semioticii, un proces de comunicare cuprinde ca elemente: Fenomenul semnificat; Subiectul cunoscător, S1; Semnul vehicul pentru sensul desprins de subiectul S1; Subiectul receptor sau decodificător, S2; Semnul vehicul pentru comunicarea reacţiei de răspuns din partea lui S2 către S1 şi ca legături: Relaţiile dintre elementele procesului, relaţii directe şi inverse.

Scopul unui asemenea proces de comunicare este reprezentat de următoarele:

  • cunoaşterea fenomenului semnificat şi desprinderea sensului referitor la conţinutul, dimensiunea, insuşirile fenomenului in cauză;

  • conservarea sensului pe un suport in vedereaobţinerii semnului-vehicul al informaţiei referitoare la sens;

  • transmiterea semnului către subiectul receptor in vederea decodificării sensului transmis prin semnul respectiv;

  • recepţionarea mesajului de răspuns al subiectuluireceptor in vederea aprecierii modului de inţelegere decătre acesta a sensului transmis anterior şi pentru reglarea intregului proces de comunicare (vezi fig. nr.4.1).

Adaptand modelul propus de Cornel Popa in lucrarea “Teoria cunoaşterii” la Procesul comunicării prin bani (lucru pe care l-am realizat in premieră in lucrarea Mecanismul monetar actual, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984), elementele şi legăturile unui astfel de proces apar sub forma relaţiei 4.1.

E = df (R, S1, S2, v, v’, b, v’’, b’, v’’’),

unde:

R = relaţiile directe şi inverse dintre elementele modelului;

S1 = subiectul cunoscător al fenomenului semnificat;

S2 = subiectul receptor sau decodificător;

v = fenomenul semnificat (in cazul nostru, fenomenul valorii pe piaţa internă şi internaţională);

v’ = sensul (informaţia) despre mărimea valorii (preţ);

b = semnul vehicul pentru sensul v’, reprezentat de semnul bănesc;

v’’ = imaginea decodificată de subiectul receptor la primirea mesajului prin semnul bănesc;

b’ = semnul bănesc utilizat de subiectul receptor pentru a transmite către subiectul S1 mesajul privind modul de

inţelegere a mesajului iniţial;

v’’’ = imaginea decodificată de subiectul S1 despre modul in care subiectul S2 a inţeles mesajul iniţial.

Modelul procesului de comunicare

Fig. nr. 4.1. Modelul procesului de comunicare

Procesul comunicării prin bani, atat pe plan intern cat şi pe plan internaţional, este un şir de cunoaşteri directe şi mijlocite, precum şi un şir de transferuri de informaţii intre partenerii procesului de comunicare.

Procesul de comunicare prin bani

Fig. nr. 4.2. Procesul de comunicare prin bani

Fenomenul semnificat (referentul). Pentru procesul de comunicare prin bani, fenomenul respectiv este reprezentat de mecanismul obţinerii şi dimensionării valorii; pe plan naţional se includ, in acest mecanism, procesele economice de producţie şi de consum, procesele din societate şi procesele din mediul natural, toate acestea contribuind la obţinerea şi dimensionarea valorii. Pe plan internaţional, partenerii la obţinerea şi dimensionarea valorii se modifică, unii dintre ei aparţinand altor economii decat economia in care s-a realizat un produs sau serviciu destinat schimbului internaţional. Forţa partenerului extern, corelată cu cea a firmei exportatoare / importatoare naţională, poate da dimensiunii sociale a valorii un alt nivel decat cel de pe plan intern: vom avea o dimensiune internaţională a valorii. In acest caz, fenomenul semnificat va fi redat de simbolul V, faţă de situaţia de pe piaţa internă cand fenomenul respectiv este notat cu v (vezi relaţia 4.1).

Subiectul cunoscător . In cazul procesului de comunicare prin bani, acest element este deosebit de complex.

In cadrul său sunt incluse toate persoanele fizice sau juridice care au misiunea de a defini şi utiliza, pentru măsurarea valorii, etalonul monetar. Prin intermediul acestui etalon se desprinde, din fenomenul semnificat, sensul, sub forma informaţiei despre valoare, sub denumirea de preţ .

Această acţiune este un proces de cunoaştere mediată de etalonul monetar şi duce la obţinerea informaţiei v’, pe plan intern, şi la obţinerea informaţiei V’, pe plan internaţional (unde se măsoară valoarea V cu ajutorul unui etalon monetar internaţional sau naţional, dar recunoscut pe plan internaţional).

In mod practic, subiectul S1 este format din partenerii la negocierea preţului, de serviciile lor financiare şi de marketing, de instituţiile care urmăresc conjunctura de pe piaţă, de instituţiile cu activitate statistică in domeniul preţurilor, de instituţiile guvernamentale care au atribuţii in domeniul preţurilor, precum şi de instituţiile bancare şi economice care definesc şi, respectiv, realizează efectiv etalonul monetar.

Tot in componenţa subiectului S1 intră instituţiile care realizează repartiţia financiară, structurand informaţia despre valoare propusă de producător, V'1 şi recunoscută de piaţă, V'2, pe fonduri financiare cu destinaţie precisă, V'r.

Informaţia despre valoare, astfel structurată, se transmite, ca sens bănesc, către emitentul de suporturi monetare, banca. Din unirea sens + suport rezultă banul semn, b, semn vehicul care duce mesajul valoric către subiectul S2.

Semnul vehicul, b . Elementul care joacă rolul de suport şi vehicul pentru informaţia despre valoare este, in procesul de comunicare economic, semnul bănesc sau banul-semn, una din componentele obligatorii ale categoriei de ban. Confecţionarea şi punerea sa in mişcare sunt atribuţii in care se angajează sistemul bancar naţional sau internaţional, partenerii la relaţiile economice care emit instrumente de credit (cambii, cecuri etc.), instituţiile de pe piaţa valutară, instituţii de comunicare şi vehiculare de bani, tipografii şi monetării, instituţii de pază şi protecţie etc.

In practica actuală, pe plan intern sau internaţional, semnul bănesc cuprinde, ca suport, hartia, metalul, impulsul electromagnetic din sistemele informaţionale şi de comunicare (pentru banii electronici). In privinţa sensului, semnul bănesc care circulă pe plan intern va vehicula informaţia v’, iar cel care circulă pe plan internaţional, informaţia V’.

Pentru a-i asigura securitatea, suportul cuprinde, pe langă o serie de elemente constructive greu de confecţionat (hartie specială, fir metalic, cerneală magnetică etc.) şi o serie de informaţii specifice (desene, imagini, semnături, coduri etc.) care ii atestă valabilitatea şi ii asigură specificitatea naţională sau internaţională.

Subiectul receptor sau decodificător , S2. In cadrul comunicării economice prin bani, subiectul respectiv este reprezentat de participanţii la actele economice de repartiţie şi schimb. Subiecţii respectivi sunt beneficiarii unei părţi din valoarea obţinută şi recunoscută pe plan naţional şi internaţional, valoare pe care o primesc sub forma mesajului adus de semnele băneşti.

Pentru a participa la activitatea economică (in calitate de cumpărător sau de vanzător), persoana fizică sau cea juridică ce intră in posesia unei sume de bani va trebui să decodifice corect mesajul primit, formandu-şi o imagine proprie, v’’. In acest proces de cunoaştere, mijlocit de semnul bănesc, contează foarte mult modelele de decodificare de care dispune subiectul S2. Aceste modele se referă atat la recunoaşterea suportului (are clar modelul semnelor băneşti aflate in circulaţie şi poate depista semnele false), cat şi la inţelegerea semnificaţiei privind mărimea valorii cuprinse in etalonul care dă sens informaţiei v’ sau V’ inscrisă pe suportul bănesc. In mare parte aceste modele se formează prin educaţia economică şi financiar-monetară a agenţilor economici şi a specialiştilor, precum şi prin experienţa participării la comunicarea prin bani, pe plan naţional şi internaţional. Un rol important in acest domeniu il au instituţiile financiar-bancare naţionale şi internaţionale - care aduc la cunoştinţă publicului informaţiile utile decodificării- presa, instituţiile de ordine (poliţia, Interpolul) - care prezintă cazurile de falsificare a semnelor băneşti - instituţiile de statistică, literatura economică etc.

Imaginea v’’ sau V’’ are un rol hotărator in derularea activităţilor economice pe plan intern sau internaţional. De modul in care subiectul S2 decodifică mesajul depind realizarea schimbului şi derularea normală a circuitului valorii in economia naţională sau mondială, precum şi infăptuirea acestui schimb in condiţii de echitate, eliminandu-se cat mai mult posibil redistribuirea incorectă de valoare prin fenomenele redondante ce pot să apară in circuitele comunicării prin bani (inflaţie, supra sau subevaluarea etalonului, falsificarea semnelor băneşti etc.). Reacţia de răspuns . In virtutea imaginii decodificate, subiectul S2 din procesul de comunicare prin bani reacţionează faţă de procesele economice de pe piaţă. In acest scop, semnul bănesc este utilizat din nou ca un semn vehicul, funcţiile sale fiind influenţate direct de calitatea imaginii decodificate anterior.

Astfel, semnul bănesc devenit b’ va indeplini diferite funcţii, după cum subiectul S2 a inţeles mesajul transmis de S1. Dacă decodificarea s-a făcut corect, ca mărime a valorii şi ca perioadă de timp in care dimensiunea decodificată este reală, atunci semnele băneşti odată primite se vor utiliza ca mijloace de plată pentru a stinge datorii şi a plăti bunurile cumpărate de subiectul S2 (bunuri care cuprind o valoare v sau V echivalentă cu informaţia decodificată din semnele băneşti, v’’ sau V’’). In cazul in care subiectul beneficiar al semnelor băneşti decodifică corect dimensiunea valorii asupra căreia are o creanţă asigurată de semnele respective, dar nu găseşte o echivalenţă in bunurile de pe piaţă in perioada curentă, atunci va da semnelor băneşti funcţia de mijloc de economisire şi ii va depune la bancă sau la casele de economii sau ii va plasa pe piaţa de capital, pentru a atenua modificarea in timp a dimensiunii etalonului care a măsurat valoarea (prin incasarea de dobanzi, dividende).

Mai există şi a treia direcţie de utilizare, cea prin care beneficiarul de semne băneşti le asigură o funcţie de mijloc de tezaurizare in depozite personale, riscand o pierdere efectivă prin deteriorarea semnelor şi prin scăderea in timp a etalonului monetar.

Mesajul de răspuns, sub cele trei forme, este inţeles de subiectul S1 in ansamblul său, inclusiv cu concursul sistemului bancar, sub forma imaginii v’’’ sau V’’’, comportandu-se ca atare . In primul caz, subiectul respectiv va trebui să cedeze subiectului S2 bunul evaluat in schimbul semnelor băneşti, b’1, procesul de comunicare prin bani incheindu-se. Semnele băneşti ajung la bancă pentru a fi folosite la un nou proces decomunicare.

In celelalte două cazuri, procesul de comunicare nu se incheie, imaginea v’’’ sau V’’’ arătand că subiectul S2 nu a inţeles corect mesajul iniţial. Pentru banii economisiţi sau tezaurizaţi nu se realizează schimbul, in circuitele naţionale sau internaţionale valoarea rămanand blocată.

In aceste situaţii are loc o reglare a comunicării, sistemul bancar recurgand la mecanismul creditului; pentru sumele de bani-semn economisite sau tezaurizate (b'2 şi b'3), se comunică altor persoane dreptul de a procura valoarea din stocurile blocate, prin acordarea de credite . In cazul tezaurizării semnelor băneşti, sistemul bancar va suporta un cost mai ridicat in privinţa creditării, el trebuind să emită alte semne băneşti in locul celor păstrate in tezaurele personale.

Pentru a permite o desfăşurare cat mai eficace a comunicării economice pe plan internaţional, Sistemul mondofinanciar şi monetar realizează, prin componentele sale (pieţele monetară, financiară şi de credit), elementele şi activităţile specifice procesului comunicării prin bani. Pentru inceput vom detalia contribuţia pieţei monetare la comunicarea economică prin bani, urmand ca in capitolul 10 să avem in vedere contribuţia pieţei financiare şi de credit.

Contribuţia pieţei monetare internaţionale la procesul de comunicare

Din prezentarea rolului pe care Sistemul mondofinanciar şi monetar il are in sistemul Economiei mondiale, dar şi din interpretarea activităţii financiar-monetare internaţionale ca un proces de comunicare rezultă că misiunea Pieţei monetare internaţionale, ca parte componentă a sistemului (vezi fig. 2.3), este deosebit de importantă şi, totodată, complexă.

Pentru procesul de comunicare economică internaţională Piaţa monetară trebuie să asigure:

  • dimensionarea valorică a etaloanelor monetare cu ajutorul cărora se obţine sensul (informaţia bănească asupravalorii) sub forma V’, precum şi decodificarea mesajului economic cuprins in semnele băneşti (imaginea V’’);

  • masa de semne băneşti necesare vehiculării informaţiilor despre valoarea repartizată, schimbată sau transferată in context internaţional;

  • mişcarea internaţională a mesajelor prin intermediul unor metode şi procedee de vehiculare a semnelor băneşti in condiţii de siguranţă şi intr-o perioadă de timp cat mai scurtă;

  • reglarea operaţiunilor monetare in funcţie de necesităţile Economiei mondiale, ale procesului de comunicare economică, in special.

Aceste "produse finite" ale pieţei monetare sunt rezultatul activităţii unui aparat numeros, localizat in economiile

naţionale sau in context regional şi internaţional: bănci, instituţii financiare, instituţii guvernamentale, agenţi economici, firme de comunicaţii, pază, transport, securitate, instituţii financiarmonetare internaţionale. Toate aceste instituţii formează structura instituţională a pieţei, structură care ajută la realizarea efectivă a fenomenului monetar internaţional, a operaţiunilor specifice activităţii monetare. In cadrul Pieţei monetare internaţionale, privită ca un subsistem cibernetic (vezi fig. nr. 4.3), se realizează patrucategorii de operaţiuni, fiecare avand rolul său in obţinerea mijloacelor necesare comunicării economice prin bani.

Operaţiunile de pe piaţa monetară internaţională

Fig. nr. 4.3. Operaţiunile de pe piaţa monetară internaţională

Dimensionarea valorică a etaloanelor monetare

In această primă categorie de operaţiuni, piaţa monetară include acţiunile prin intermediul cărora pune la dispoziţia procesului de comunicare mijlocul de cunoaştere a valorii prin măsurare, etalonul monetar internaţional sau cu recunoaştere internaţională.

Operaţiunea 1 . Prin această operaţiune sunt atrase in context internaţional informaţiile economice, monetare, politice, sociale etc. care contribuie la dimensionarea valorică a etaloanelor monetare naţionale (En) sau internaţionale (Ei), etaloane ce vor fi acceptate in circuitul mondial.

Operaţiunea 2 . Informaţiile atrase prin operaţiuneaanterioară se supun unor operaţiuni de interpretare, prelucrare şi transformare in forma internaţionalizată a etaloanelor monetare folosite pentru evaluare in context extern. Aici, in cadrul unui mecanism de cunoaştere complex, numit şi mecanismul cursului valutar, se obţine forma informaţională a etalonului sau direct raportul valoric dintre două etaloane sub forma cursului valutar.

Operaţiunea 3 . Prin această operaţiune, piaţa monetară pune la dispoziţia activităţilor internaţionale etalonul monetar, etalon necesar pentru evaluare (obţinerea informaţiei V’) şi pentru decodificarea corectă a informaţiei cuprinse in semnele băneşti (imaginile V’’ şi V’’’).

Formarea masei de semne băneşti cu circulaţie internaţională

Al doilea circuit important prin aparatul pieţei monetare are ca scop să asigure, prin atragere sau emisiune proprie,

cantitatea de semne băneşti care să vehiculeze informaţia despre valoare, atat in faza de repartiţie financiară, de credit şi economică (cand semnul bănesc cuprinde informaţia V’’), cat şi in faza reacţiei de răspuns, cand semnul bănesc indeplineşte funcţiile de mijloc de plată, mijloc de economisire şi mijloc de tezaurizare (cand semnul bănesc cuprinde informaţia V’’’).

Operaţiunea 4. Pentru a constitui masa de semne băneşti necesară, Piaţa monetară recurge la operaţiuni de "scoatere" de mijloace şi instrumente de plată din economiile naţionale saudin rezervele valutare ale acestora; aceste cantităţi de semne băneşti sunt trecute prin "vama" convertibilităţii şi intră incircuitul internaţional prin intermediul instituţiilor bancare naţionale sau a instituţiilor financiar-bancare internaţionale. Toate aceste semne băneşti au in conţinutul lor informaţia despre valoarea dimensionată şi măsurată in context naţional (v’); de aceea, la intrarea pe piaţa monetară internaţională, semnele băneşti vor fi simbolizate sub forma Bs(v’).

Operaţiunea 5. Piaţa monetară internaţională, prin aparatul bancar propriu sau prin filialele din străinătate ale băncilor naţionale, procedează la emisiunea de semne băneşti pentru a completa cantitatea de monedă atrasă din economiile naţionale. Apar, astfel, monedele internaţionale sau regionale (D.S.T., EURO), precum şi monedele naţionale emise in context internaţional (eurovalutele). De asemenea, este posibilă "emisiunea" de instrumente de credit ce pot indeplini rolul de mijloace internaţionale de plată (cambii, cecuri, bilete la ordin), prin contribuţia agenţilor economici şi a băncilor ce acţionează pe plan mondial. Şi in acest caz, semnele băneşti vor cuprinde dimensiunea naţională a informaţiei despre valoare, Bs(v’).

Operaţiunea 6. Prin operaţiunea respectivă, piaţa monetară "transformă" informaţia v’ cuprinsă in semnele băneşti in informaţie V’; acest lucru este posibil prin utilizarea etalonului monetar internaţional produs de piaţa respectivă. Acest etalon va actualiza dimensiunile etaloanelor naţionale şi internaţionale in funcţie de acţiunea factorilor economici, monetari, politici etc. pe plan internaţional in momentul folosirii efective a semnelor băneşti, sub forma cursului valutar. După această operaţiune, semnele băneşti vehiculează informaţia V’, devenind Bs(V’), circuitul lor internaţional fiind complet asigurat.

Operaţiunea 7. Masa de semne băneşti de care dispune piaţa monetară va fi dirijată pe destinaţii in funcţie de "comanda" pe care o dau repartiţiile de natură economică, financiară sau de credit, precum şi schimbul internaţional. Această comandă (simbolizată cu r) se adaugă, prinoperaţiunea de faţă, la sumele de bani şi la informaţia internaţională despre valoare, semnul bănesc conţinand acum o informaţie mai amplă: Bs(V’r) sau Bs(V’’r), in funcţie de destinaţia semnelor băneşti respective . In primul caz se rezolvă comunicarea privind repartizarea de valoare (mişcarea fondurilor); in al doilea caz, semnele băneşti se utilizează camijloace de plată, mijloace de economisire sau tezaurizare.

Operaţiunea 8. După "incărcarea" cu noile informaţii, semnele băneşti cu circulaţie internaţională sunt puse in mişcare de către aparatul pieţei monetare pentru a vehicula fondurile repartizate, sub forma Bs(V’r), pentru a indeplini funcţia de mijloc de plată şi a vehicula fonduri sau pentru a intra in reserve valutare, Bs(V’’r).

Formarea fondului de informaţii financiare, monetare şi economice internaţionale

Piaţa monetară are misiunea de a asigura un fond informativ important sub formă de tehnologie de lucru, modalităţi de organizare a activităţii, informaţii despre fenomene economice şi financiar-monetare pe plan naţional, regional şi mondial, manuale şi indrumare pentru folosirea instrumentelor monetare etc. In acest scop piaţa monetară şi-a format un aparat specializat de culegere, prelucrare şi publicare de informaţii.

Acest aparat aparţine băncilor naţionale, instituţiilor financiar monetare internaţionale, instituţiilor de cercetare şi invăţămant, el publicand numeroase reviste, broşuri, anuare statistice, buletine informative, cărţi, programe de calculator, programe video, filme.

Operaţiunea 9. Prin această operaţiune are loc culegerea de date din economiile naţionale angajate in circuitul economicşi financiar-monetar internaţional. Se folosesc publicaţiile oficiale din ţările respective, fondul de informaţii pe care băncile centrale şi guvernele au obligaţia să le transmită forurilor financiare internaţionale, precum şi alte surse. Aceste informaţii formează banca de date organizată la instituţiile internaţionale, dar şi la fiecare bancă centrală şi, in parte, şi la fiecare bancă comercială. La randul lor, agenţiile de presă sau sistemele informaţionale internaţionale (vezi S.W.I.F.T., Reuters) işi constituie propriile bănci de date pe care le pun la dispoziţia solicitatorilor pe bază de abonament.

Operaţiunea 10. In cadrul unor instituţii, departamente sau compartimente specializate in prelucrarea datelor sau in cercetarea şi sinteza unor metode, procedee şi modalităţi de lucru are loc transformarea informaţiilor atrase in informaţii, modalităţi şi procedee valabile pentrupiaţa monetară internaţională. Această operaţiune se realizează in cadrul instituţiilor financiar-monetare internaţionale ( F.M.I., Banca Mondială), băncile centrale naţionale, Camera Internaţională de Comerţ de la Paris etc.

Operaţiunea 11. Rezultatul prelucrărilor de date din operaţiunea precedentă sunt cuprinse in cărţi, instrucţiuni, recomandări, studii etc. Un astfel de exemplu este Manualul de operaţiuni documentare in comerţul exterior care cuprinde reguli şi uzanţe uniforme privind acreditivele documentare şiincaso-urile emise de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris (C.I.C.). F.M.I. publică International Financial Statistics - Yearbook, Rapoarte anuale, Buletine lunare etc. Toate aceste publicaţii sau manuale privind modul de lucru pe piaţa monetară internaţională sunt puse la dispoziţia economiilor naţionale, instituţiilor regionale şi internaţionale,persoanelor fizice sau juridice care apelează la piaţa monetară.

Reglarea activităţilor monetare

Subsistemul pieţei monetare internaţionale beneficiază de conexiunea inversă a autoreglării prezentă in modelul general al sistemului financiar-monetar. Prin intermediul aparatului bancar naţional sau şi al instituţiilor financiar-monetare internaţionale are loc corectarea operativă, cantitativă şicalitativă, a activităţilor de pe piaţa monetară.

Operaţiunea 12. Piaţa monetară realizează o observare permanentă a modului in care produsele sale (etalon, mijloace, informaţii) corespund calitativ şi calitativ economiei mondiale şi economiilor naţionale. Observarea va concentra criticile, sugestiile şi propunerile beneficiarilor "produselor finite" ale pieţei monetare, precum şi semnalele privind blocajele, distorsiunile, anomaliile ce apar in procesul mai amplu al comunicării economice prin bani pe plan internaţional.

Operaţiunea 13 . In cadrul aparatului de coordonare a pieţei monetare (instituţii naţionale, regionale sau internaţionale) are loc analizarea observaţiilor aduse de operaţiunea anterioară. Au loc conferinţe, dezbateri, reuniuni anuale, şedinţe de lucru etc. in care se stabileşte necesitatea corectării activităţilor de pe piaţa monetară (suplimentarea intrărilor, sinteza unor noi mijloace de plată, perfecţionarea activităţilor monetare şi informaţionale etc.).

Operaţiunea 14. Pe baza hotărarilor adoptate in cadrul organelor de coordonare, se adoptă comanda de reglare; ea va avea misiunea de a corecta, cantitativ şi calitativ, intrările (+/- ΔX), precum şi structura de transformare (+/- ΔA). Aceste grupe de operaţiuni vor forma cuprinsul următoarelor capitole ale lucrării, prezentandu-se tehnologia şi principiile de lucru necesare obţinerii instrumentarului necesarcomunicării economice prin bani pe plan internaţional . In privinţa operaţiunilor de reglare, ele vor fi tratate impreună cu operaţiunile de reglare a intregului Sistem financiar-monetar internaţional, in ultima parte a manualului.

Back to Top