In condiţiile in care toate celelalte parghii economice erau, practic, imposibil de utilizat, politica monetară s-a dovedit a fi singura in măsură să ducă la indeplinirea măsurilor de stabilizare, chiar dacă aceasta, la inceput, s-a făcut cu destul de multe eforturi.

Politica monetară constituie un demers complex şi subtil. In această lume cunoştinţele solide alespecialiştilor bancari se asociază cu fineţea unor observaţii sociologice şi psihologice. Toate, dublate de experienţă şi de spirit creator. Din nefericire, insă, adeseori bancherii sunt judecaţi cu „argumentele” populismului. Se inţelege greu adevărul că dacă se impuţinează munca, inclusiv sub raportul eficienţei, trebuie, desigur, să se impuţineze şi banii. Altfel, fiecare leu in plus aflat pe piaţă se duce…in preţuri. Ne confruntăm de prea multe ori cu un fenomen pe care economiştii il numesc „iluzie monetară”: convingerea că sporurile caştigurilor salariale sunt benefice, chiar dacă preţurile cresc”.

A vorbi despre macroeconomie inseamnă a analiza realitatea economică in complexitatea ei, avand in vedere toate elementele ce o compun. Prin acţiunea generată de forţele care o conduc, această realitate economică işi modifică starea – de echilibru sau dezechilibru – de la moment la altul. Analiza macroeconomică impune a lua in considerare mediul economic ca un intreg, cu perioadele sale de avant sau de recesiune, cu nivelul total al producţiei şi al serviciilor oferite pe piaţă, fără a putea să se facă abstracţie de nivelul preţurilor şi de ciclicitatea cu care acestea se modifică – generand de cele mai multe ori inflaţie şi, din păcate, destul de rar deflaţie, de nivelul forţei de muncă care să asigure realizarea unui anumit nivel al producţiei şi, implicit, de gradul efectiv de ocupare.

O problemă de cea mai mare actualitate, care prezintă interes, pentru cunoaşterea situaţiei actuale şi a perspectivelor deschiderii economiilor naţionale este aceea a schimbărilor profunde din economia mondială, în fluxurile economice internaţionale din ultimii 10 ani. Pentru că în acest deceniu au avut loc mutaţii - economice şi politice - de o profunzime fără precedent, fapt care l-a făcut pe cunoscutul economist american Peter F. Drucker să afirme că "

Economia de piaţă naţională a unei ţări, nu poate exista şi nu poate fi viabilă decât în cadrul şi în legătură cu economiile de piaţă din celelalte ţări. Totodată, trebuie să se ţină seama de faptul că economia mondială contemporană cuprinde o mare varietate de economii naţionale, aflate în stadii diferite ale evoluţiei lor: unele sunt ţări puternic dezvoltate din punct de vedere economic şi deţin o pondere importantă în PIB-ul mondial (SUA, Germania, Japonia, Anglia, Franţa, Italia, Canada etc.), altele sunt ţări în curs de dezvoltare şi numeroase alte ţări sunt slab dezvoltate. Situaţia lor într-un grup de ţări sau altul depinde de numeroşi factori, concretizaţi în indicatori economici de bază. Ca urmare, gradul deschiderii economiilor naţionale spre economia mondială depinde de un complex de factori dintre care cei mai importanţi sunt:

Piaţa naţională a factorului muncă este de o importanţă deosebită, întrucât munca este factorul de producţie determinat. De nivelul cererii şi ofertei de muncă, precum şi de structura acestora depinde în mare măsură calitatea procesului productiv şi nivelul rezultatelor acestuia.

Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în general se grupează în două categorii, după cum este vorba de piaţa internă şi piaţa internaţională a forţei de muncă. Astfel, piaţa internă a forţei de muncă este condiţionată, în principal, de următorii factori:

Page 1 of 4

Back to Top