Geoeconomia

Ţările membre ale CSI au intrat intr-un proces de transformare sistemică incepand cu anul 1991, după destrămarea CAER. Potrivit studiilor Băncii Mondiale (Transition, The First Ten Years, Analysis and Lessons for Eastern Europe adn Formar Soviet Union, 2002) reformele economice in spaţiul CSI s-au derulat mult mai lent decat in Europa centrală.

Liberalizările şi privatizările au fost fie inconsecvente şi parţiale, fie realizate pripit, fără o logică economică responsabilă.

Teoretic, conceptul de industrializare are două inţelesuri. Pe de o parte, se poate vorbi despre industrializare in sens larg, cu referire, practic, la toate ţările lumii, iar, pe de altă parte, in sens restrans, ca despre o cale de rezolvare a problemelor subdezvoltării. In spiritul definiţiilor in sens larg, Francois Perroux considera că “industrializarea este un proces cumulativ, care structurează ansamblul social, prin utilizarea intensivă a sistemelor de maşini şi permite sporirea, cu costuri descrescătoare, a bunurilor benefice colectivităţii umane”.

Intr-o astfel de viziune, industrializarea nu reprezintă doar simpla creare a industriilor, ci include ideea unei productivităţi sporite, a scăderii efortului fizic, precum şi efectul de antrenare generat de “sistemele de maşini”.

Intre principalii „actori” ai sistemului actual de relaţii internaţionale se numără, alături de statele-naţiune şi marile corporaţii transnaţionale organizaţiile internaţionale interguvernamentale. In majoritatea cazurilor, organizaţiile internaţionale oferă nu numai cadrul in care sunt luate deciziile de a coopera, dar şi mecanismele necesare pentru transpunerea acestor decizii in acţiuni concrete.

Recurgerea tot mai frecventă in ultimii ani la Organizaţia Naţiunilor Unite , in special la principalul său organ pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale – Consiliul de Securitate – probează increderea sporită a statelor in capacitatea organizaţiilor internaţionale de a răspunde scopurilor pentru care au fost create.

Apariţia şi dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adancirea procesului de globalizare sunt două forţe dinamice şi uneori contradictorii care definesc economia mondială contemporană. Desfăşurarea concomitentă a globalizării şi regionalizării a generat o economie mondială din ce in ce mai interdependentă.

Procesul de regionalizare se desfăşoară concomitent cu procesul de globalizare a economiei. Ambele tendinţe, globalizarea şi regionalizarea, determină diversificarea relaţiilor dintre entităţi economice (in special state şi corporaţii), făcand să se atenueze, cel puţin din punct de vedere economic, rolul graniţelor naţionale.

Integrarea in America de Nord – Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade Agreement – NAFTA) Lansand la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este promotoarea unei grupări regionale care a implicat incă de la inceput limitarea la doar două aspecte economice – comerţ şi investiţii. Deşi nu s-au propus obiective la fel de ambiţioase precum sunt cele ale Uniunii Europene, anumite domenii – probleme de mediu şi condiţiile de muncă – sunt deja acoperite prin prevederile acordului.