Cum adopta indivizii decizii

Raritate Natura limitată a resurselor societăţii. Aşa cum o familie nu poate oferi fiecărui membru tot ceea ce el îşi doreşte, nici o societate (ca întreg) nu poate oferi fiecărui individ cel mai înalt standard de viaţă la care el poate să aspire.

Economia - Studiază alegerile pe care le fac oamenii şi acţiunile pe care ei le întreprind pentru a da cea mai bună utilizare resurselor rare, urmărind satisfacerea intereselor lor.

Principiile economiei se grupează în trei clase:

  • Cum decid indivizii;

  • Cum interacţionează indivizii în cadrul societăţii;

  • Cum funcţionează economia ca un întreg.

Principiul 1: Indivizii se confruntă cu renunţări („Nu există pranz gratuit”)

Un student trebuie să decidă cum să-şi împartă timpul de studiu între diferite materii. O familie trebuie să decidă cum alocă venitul gospodăriei. Indivizii grupaţi în societate se confruntă cu diferite compromisuri/renunţări (de exemplu, apărare naţională vs. bunuri de consum; reglementări pentru protecţia mediului vs. reducerea veniturilor proprietarilor firmelor, reducerea veniturilor lucrătorilor; eficienţă vs. Echitate). Cu cat o societate alocă mai multe resurse pentru apărare naţională, cu atat mai puţine resurse pot fi alocate pentru creşterea standardului de viaţă.

Legile care obligă firmele să diminueze poluarea cresc costurile de producţie pentru bunurile şi serviciile oferite de firme.

  • Eficienţă - Capacitatea unei societăţi de a obţine cat mai mult posibil din resursele rare de care dispune.

  • Echitate - Capacitatea unei societăţi de a distribui prosperitatea economică, într-un mod echitabil, între membrii ei.

Unele politici, cum sunt cele care se referă la asistenţa socială sau la ajutorul de şomaj, încearcă să ajute pe acei membri ai societăţii care au performanţe economice mai mici şi/sau nu se pot descurca singuri. Alte politici, cum sunt cele care se referă la impozitarea venitului, cer membrilor societăţii care au succes financiar să contribuie mai mult decat alţi membri ai societăţii (care au un succes financiar mai mic) la susţinerea guvernului. Deşi aceste politici au calitatea de a realiza o echitate mai mare, ele au un cost sub forma reducerii eficienţei. Cunoaşterea faptului că indivizii se confruntă cu renunţări/compromisuri nu este suficientă pentru a şti ce decizii adoptă sau ar trebui să adopte indivizii.

Totuşi, dacă oamenii iau în considerare compromisurile/renunţările pe care le presupun deciziile lor de-a lungul vieţii, creşte probabilitatea de a lua decizii bune (analizarea compromisurilor înseamnă, de fapt, analizarea opţiunilor disponibile).

Principiul 2: Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru la care se renunţă pentru a-l obţine

Adoptarea deciziilor necesită compararea costurilor şi a beneficiilor acţiunilor în desfăşurare. Totodată, costul unei acţiuni ar putea să nu fie atat de evident cum pare la o primă vedere.

Cost de oportunitate - Valoarea şanselor sacrificate ca urmare a deciziei de a folosi resursele disponibile într-un mod şi nu în altul.

Principiul 3: Indivizii raţionali decid pe baza analizei marginale

În viaţa de zi cu zi, deciziile ocolesc situaţiile extreme.

Schimbări marginale - Mici ajustări ale unui plan în curs de desfăşurare.

Indivizii şi firmele pot adopta decizii mai bune pe baza analizei marginale. Un decident raţional se angajează într-o acţiune dacă şi numai dacă beneficiul marginal generat de acţiunea respectivă este mai mare decat costul ei marginal.

Principiul 4: Indivizii răspund la stimulente

Deoarece oamenii decid comparand costurile şi beneficiile deciziilor lor, comportamentul indivizilor se poate schimba atunci cand se modifică beneficiile sau costurile. Altfel spus, indivizii răspund la stimulente.

Politicile publice afectează costurile şi beneficiile pe care le implică acţiunile indivizilor şi, de aceea, ele influenţează comportamentul oamenilor. De exemplu, impunerea unei taxe asupra benzinei încurajează oamenii să folosească maşini cu litraj mic (un consum mai mic de benzină).

De asemenea, taxele mari asupra benzinei încurajează indivizii să folosească în mai mare măsură mijloacele de transport în comun, comparativ cu folosirea autoturismelor proprii sau să se mute cu locuinţa mai aproape de locul de muncă.

Atunci cand decidenţii în politica publică ignoră sau nu reuşesc să înţeleagă modul în care politicile lor afectează stimulentele, ei obţin rezultate departe de cele dorite.

Exemplu: Legislaţia privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice obligă producătorii de autoturisme să doteze maşinile cu diferite dispozitive de siguranţă, între care centurile de siguranţă pentru pasageri. Efectul direct al acestei legislaţii este evident: în toate autoturismele există

centuri de siguranţă, mai mulţi pasageri folosesc centura de siguranţă şi astfel creşte probabilitatea de supravieţuire a lor în caz de accident. Altfel spus: Centura de siguranţă salvează vieţi.

Dar,

Oamenii îşi schimbă comportamentul ca răspuns la stimulentul care îi priveşte. Comportamentul relevant este viteza şi atenţia cu care sunt conduse autovehiculele. Conducerea autovehiculului cu viteză redusă şi cu atenţie crescută este costisitoare, deoarece consumă timpul şi energia conducătorului auto.

Atunci cand decide cat de sigur să circule, indivizii raţionali compară beneficiul marginal generat de siguranţă şi costul marginal al siguranţei. În acest fel se explică de ce oamenii circulă cu viteză mai mică atunci cand şoselele sunt acoperite cu gheaţă sau zăpadă, decat atunci cand şoselele sunt curate.

Centura de siguranţă reduce costurile accidentelor pentru şoferi, deoarece purtarea ei reduce probabilitatea decesului sau a vătămărilor grave în urma unui accident. Prin urmare, centura de siguranţă reduce beneficiul generat de conducerea autoturismului cu viteză mică şi cu atenţie ridicată. În consecinţă, rezultatul final este creşterea numărului de accidente, o scădere mică a numărului de şoferi decedaţi şi o creştere a numărului de pietoni şi biciclişti accidentaţi.

Lecţie:

Pentru analizarea oricărei politici publice trebuie luate în considerare nu numai efectele ei directe, dar şi efectele ei indirecte, care sunt generate de alterarea stimulentelor. Dacă o decizie de politică publică afectează stimulentele, oamenii îşi schimbă comportamentul.

Cum imteractioneaza indivizii

Principiul 5: În urma schimbului voluntar, fiecare participant la schimb poate să fie mai bine situat

Examplul 1: Concurenţa între firmele din Ungaria şi firmele din Romania

Este adevărat, multe firme din Ungaria oferă produse alimentare similare cu cele oferite de firmele din Romania.

Dar,

Comerţul dintre Romania şi Ungaria nu este o întrecere sportivă în care o echipă pierde şi alta caştigă. Dimpotrivă, comerţul între două ţări face ca fiecare ţară să caştige.

Examplul 2: Ce afectează liberul schimb propria voastră famile

Cand un membru al familiei tale caută un loc de muncă, el intră în competiţie cu membrii altor familii care, la randul lor, caută un loc de muncă. De asemenea, familiile intră în competiţie şi atunci cand merg la cumpărături – fiecare familie vrea să cumpere cele mai bune produse şi servicii, cu cele mai mici preţuri posibile.

Dar,

În ciuda acestei concurenţe, familia ta nu ar fi mai bine situată dacă s-ar izola de celelalte familii din societate. Dacă s-ar izola, o familie ar trebui să consume doar ceea ce produce singură – de la îmbrăcăminte, pană la locuinţă şi spectacole de divertisment sau filme.

Orice familie are mai mult de caştigat folosindu-şi abilitatea de a schimba cu alţi membri ai societăţii bunuri şi servicii. Schimbul (comerţul) permite fiecărui individ să se specializeze în activitatea pe care o poate desfăşura cel mai bine. Intrand în relaţii de schimb, oamenii pot cumpăra o varietate mai mare de bunuri şi servicii cu costuri mai mici.

Lecţii:

  • Ţările, ca şi familiile, caştigă atunci cand îşi folosesc abilitatea de a intra în relaţii de schimb;

  • Schimbul (comerţul) permite ţărilor să se specializeze în activităţile pe care le desfăşoară cel mai bine şi le permite să se bucure de o varietate mai mare de bunuri şi servicii;

  • Maghiarii, ca şi germanii sau egiptenii sunt, pentru romani, atat concurenţi, cat şi parteneri în economia mondială.

Principiul 6: Activitatea economică organizată de piaţă asigură o alocare eficientă a resurselor

Înainte de anul 1990, economia Romaniei funcţiona pe baza premisei că planificarea centralizată la nivelul guvernului poate să ghideze activitatea economică. Planificatorii centrali decideau ce bunuri şi servicii să se producă, în ce cantităţi să fie produse şi cine să le consume. Teoria din spatele planificării centralizate susţinea că doar guvernul poate organiza activitatea economică în aşa fel încat să promoveze bunăstarea economică la nivelul întregii ţări.

Astăzi, cele mai multe ţări, care înainte de anii 1990 aveau economii centralizate, au abandonat acest sistem şi încearcă să promoveze economia bazată pe legile pieţei.

Economie de piaţă - O economie care alocă resursele prin deciziile descentralizate ale unei multitudini de firme şi gospodării, care interacţionează pe pieţe pentru a dobandi bunuri şi servicii.

Într-o economie de piaţă, indivizii sunt preocupaţi în primul rand de propria bunăstare şi nimeni nu urmăreşte bunăstarea economică a societăţii ca întreg. Cu toate acestea, deşi procesul de decizie privind alocarea resurselor este descentralizat şi deşi interesul personal este dominant, economiile bazate pe piaţă au obţinut un succes remarcabil în organizarea activităţii economice în aşa fel încat aceasta să promoveze bunăstarea economică generală.

Cum de este posibil acest lucru?

Preţurile sunt instrumentul cu care „mana invizibilă” conduce activitatea economică. Preţurile reflectă atat valoarea pe care societatea o atribuie unui bun, cat şi costul producerii lui. Deoarece gospodăriile şi firmele folosesc preţurile atunci cand decid ce să cumpere şi ce să vandă, ele ţin seama, în mod implicit, şi de valoarea beneficiilor şi costurilor sociale ale acţiunilor lor. Preţurile ghidează decidenţii individuali spre atingerea unor rezultate care, în multe cazuri, maximizează bunăstarea la nivelul întregii societăţi.

Principiul 7: Uneori, guvernul poate îmbunătăţi rezultatele pieţei

Intervenţia guvernului în economie este justificată de două argumente: promovarea eficienţei şi promovarea echităţii. De aceea, cele mai multe politici guvernamentale urmăresc fie să mărească „prăjitura economică”, fie să schimbe modul în care ea se împarte în societate. Uneori, din diferite motive, mana invizibilă nu funcţionează – piaţa eşuează în alocarea eficientă a resurselor.

  • Eşec al pieţei - O situaţie în care piaţa eşuează în alocarea eficientă a resurselor.

  • Externalitate - Impactul acţiunilor unei persoane asupra bunăstării altei persoane din vecinătate.

  • Putere de piaţă - Abilitatea unui singur actor economic (sau a unui grup mic de actori) de a influenţa substanţial preţurile pieţei.

Afirmaţia conform căreia, uneori, guvernul poate să îmbunătăţească rezultatele pieţei nu presupune şi faptul că guvernul reuşeşte întotdeauna acest lucru. Politicile publice nu sunt făcute de îngeri, ci sunt rezultatul unor procese politice, care sunt departe de a fi perfecte. Uneori, sunt promovate anumite politici doar cu scopul de a îmbogăţi anumite grupuri de indivizi. Alteori, sunt promovate politici cu bune intenţii, dar cei care le promovează nu deţin suficiente informaţii pentru a decide astfel încat să genereze rezultatele dorite.

Cum finctioneaza economia ca întreg

Principiul 8: Standardul de viaţă al unei ţări depinde de capacitatea ei de a produce bunuri şi servicii

Atat diferenţele între standardele de viaţă dintre ţări, cat şi schimbările în standardele de viaţă sunt explicate de diferenţele de productivitate care există în diferite ţări. Productivitate Cantitatea de bunuri şi servicii rezultată din fiecare oră de muncă a unui lucrător. Implicaţii pentru politicile publice:

Cum afectează politicile publice abilitatea de a produce bunuri şi servicii?

Pentru a creşte standardele de viaţă, decidenţii în politicile publice trebuie să crească productivitatea în economie, prin asigurarea posibilităţii ca lucrătorii să dobandească un nivel ridicat de educaţie şi prin asigurarea accesului întreprinzătorilor la resursele necesare şi la cele mai bune tehnologii disponibile.

Dar,

Deficitul bugetului guvernamental – cheltuieli ale guvernului mai mari decat veniturile acestuia – are un impact nefavorabil asupra productivităţii în economie. Atunci cand guvernul trebuie să-şi finanţeze deficitul, se împrumută pe pieţele financiare, în acelaşi mod în care se împrumută o firmă pentru a-şi extinde activitatea sau un invidid, pentru a-şi finanţa studiile. Atunci cand guvernul se împrumută, reduce cantitatea de fonduri disponibile pentru indivizi şi pentru firme. Deficitul bugetar reduce investiţiile în capital fizic. Cum investiţii mai mici astăzi înseamnă o productivitate mai mică în viitor, deficitul bugetar împiedică ridicarea standardului de viaţă la nivelul unei societăţi.

Principiul 9: Preţurile cresc atunci cand autorităţile tipăresc prea mulţi bani

Inflaţie - O creştere a nivelului general al preţurilor în economie. Lecţii din istoria economică:

Atunci cand autorităţile pun în circulaţie mari cantităţi de bani, valoarea banilor scade (Germania, în anul 1920). Nivelul înalt al inflaţiei este asociat cu creşterea rapidă a cantităţii de bani (Romania, în anii 1992-1993), iar un nivel mai scăzut al inflaţiei este asociat cu o creştere mai mică a cantităţii de bani (Romania în prezent).

Principiul 10: Societatea are de ales, pe termen scurt, între inflaţie şi şomaj

Dacă inflaţia poate fi explicată atat de uşor, de ce decidenţii în politica economică reuşesc atat de greu să scadă inflaţia? Reducerea inflaţiei este însoţită adesea de o creştere temporară a şomajului.

Curba Phillips - O reprezentare grafică a compromisului pe termen scurt între inflaţie şi şomaj.

De ce există acest compromis pe termen scurt?

În economie nu toate preţurile se ajustează imediat la scăderea cantităţii de bani (pe termen scurt, preţurile sunt rigide). Atunci cand autorităţile micşorează cantitatea de bani din economie, volumul cheltuielilor efectuate de indivizi scade. Cheltuielile mai mici, împreună cu preţurile care se menţin la un nivel înalt, diminuează volumul de vanzări al firmelor. Scăderea vanzărilor determină firmele să concedieze lucrători. Prin urmare, reducerea cantităţii de bani creşte temporar şomajul – pană în momentul în care preţurile se ajustează la această schimbare.

Back to Top