Plantele unicelulare sunt considerate plante inferioare, de tipul algelor albastre şi ciupercilor, la care unica celulă îndeplineşte toate funcţiile vitale şi reproducerea.

La plantele unicelulare forma celulelor poate fi sferică, ovală, cilindrică, cubică sau eliptică.

Plantele pluricelulare sunt considerate majoritare, iar diferitele lor funcţii sunt îndeplinite de ţesuturi alcătuite din celule specializate.

In citosol, celula poate acumula în mod normal diferiţi produşi ai metabolismului, pe care apoi să îi depoziteze temporar sau definitiv, numite incluziuni citoplasmatice sau enclave. Ele pot conţine substanţe de rezervă, produşi de elaborare-sinteză, sau produşi de dezasimilaţie metabolică. Aflate în exces, aceste substanţe împreună cu alţi intermediari metabolici de natură patologică, pot constitui cauza sau consecinţa unor maladii locale sau generale.

Suprafaţa celulară poate suferi o serie de modificări temporare în funcţie de necesităţi sau modificări permanente prin adaptare, cu aspect de expansiuni.

Expansiunile temporare

Expansiunile temporare constau în schimbarea morfologiei membranei celulare pe perioade limitate de timp, modificări ce dispar odată cu încetarea activităţii celulare si care pot reapărea în altă zonă a celulei în funcţie de necesităţile ei. Din această categorie fac parte membranele ondulante, valurile citoplasmatice si pseudopodele.

Ribozomii (granulele lui Palade)

Etimologie: ribos gr.= granulă, soma gr.= corp (în trad liberă - corpi granuloşi)

Ribozomii sunt organite citoplasmatice prezente atât în celulele procariote cât şi în cele eucariote, cu puţine excepţii, ca de exemplu eritrocitele mature ale mamiferelor. Å

Studiind la microscopul optic, Antony van Leeuwenhoeck [1702] pe sânge de broască, şi apoi Felice Fontana [1781] pe epidermă de anghilă, au fost primii care au menţionat în lucrările lor nucleul celular. În 1831, Robert Brown (pe Orchideae şi Asclepiadeae) şi Charles F. Brisseau de Mirbel (pe Marchantia) au descris nucleul în interfază, considerându-l un organit constant al celulei (ca o veziculă), format dintr-o membrană şi un conţinut lichid.

Page 2 of 4

Back to Top