Capitalul secundar – cuprinde diferenţele din reevaluarea activelor pe termen lung şi subvenţiile de stat. Diferenţele din reevaluarea activelor apar în rezultatul reevaluării activelor materiale, mijloacelor fixe, investiţiilor financiare active şi a altor active pe termen lung.

În rezultatul reevaluării pot fi stabilite:

Profitul net (pierderea netă) reprezintă rezultatul financiar al perioadei de gestiune după impozitare. Întreprinderea obţine profit net atunci cînd veniturile întreprinderii depăşesc cheltuielile. În caz contrar întreprinderea obţine pierdere netă.

Profitul net (pierderea netă) se determină în contul 351 “Rezultat financiar total”.

La finele anului de gestiune în acest cont se trec:

1. în debit – cheltuielile suportate în timpul anului;

2. în credit – veniturile întreprinderii în timpul anului.

La înregistrarea veniturilor se întocmesc formulele:

Rezervele reprezintă sumele depuse de către întreprindere în scopul acoperirii pierderilor rezultate din activitatea economico-financiară a întreprinderii.

În dependenţă de conţinutul economic rezervele se împart în:  prevăzute de legislaţie – a căror constituire e stabilită de lege.

Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor (acţionarilor) privind aporturile în capitalul statutar. Aceste datorii apar la înfiinţarea întreprinderii atunci cînd momentul de înregistrare a întreprinderii nu coincide cu momentul de depunere a aporturilor.

Evidenţa analitică a capitalului nevărsat se ţine pe fondatori (acţionari) şi pe termen de achitare a datoriilor.

Noţiunea şi componenţa capitalului propriu

Capitalul propriu (Cpropriu) - reprezintă diferenţa dintre activele şi datoriile întreprinderii. Capitalul propriu reprezintă sursa proprie de finanţare a activelor întreprinderii. Capitalul propriu cuprinde următoarele elemente:

Capital statutar (Cstatutar) - aporturile fondatorilor întreprinderii sub formă bănească sau nebănească;

Back to Top