În activitatea întreprinderilor pot apărea operaţii de vînzare a activelor pe termen lung cu arendă reversibilă ulterioară a acestora. Aceste operaţii pot fi cauzate de: insuficienţa de mijloace circulante necesare pentru lărgirea activităţii de producţie sau achitarea datoriilor, existenţa unor relaţii specifice dintre părţi etc.

În cazul arendei finanţate bunurile se reflectă în Bilanţul contabil al arendaşului, care calculează şi uzura unor astfel de bunuri atît în contabilitatea financiară, cît şi în scopuri fiscale. Arendatorul reflectă transmiterea bunurilor în arendă finanţată ca ieşire a acestora.

În cazul arendei operaţionale arendatorul transmite activele sale arendaşului pe un termen anumit pentru satisfacerea necesităţilor temporare. La expirarea termenului de arendă activele se restituie arendatorului. Pe durata termenului de arendă operaţională arendaşului i se transmite numai dreptul de folosire a bunurilor arendate, iar drepturile şi obligaţiile de proprietar aparţin arendatorului.

Leasing-ul reprezintă totalitatea raporturilor o parte (locator) se obligă la cererea unei alte părţi (locatar) să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice (rata de leasing), iar la expirarea contractului să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a face să înceteze raporturile contractuale.

Ieşirea mijloacelor fixe poate avea loc în rezultatul:

  • lichidării în urma uzurii depline (fizice sau morale);
  • vînzării persoanelor fizice, juridice;
  • transmiterii cu titlu gratuit;
  • alocaţii ca cotă în capitalul statutar al altor întreprinderi;
  • deteriorării în rezultatul calamităţilor naturale, accidentelor;
  • depistării lipsurilor de mijloace fixe în urma inventarierii.

Subcategories

Back to Top