Noţiuni privind rapoartele financiare

Întocmirea rapoartelor financiare constituie principala etapă de finalizare a procesului contabil. Rapoartele financiare reprezintă totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi financiară, existenta şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de gestiune.

Scopul rapoartelor financiare îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a întreprinderii indicatorii activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi datoriile întreprinderii, componenţa activelor şi a surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Esenţa, însemnătatea şi tipurile inventarierii

Printre cerinţele de bază faţă de informaţia contabilă sînt realitatea şi exactitatea ei. Acest lucru se realizează cu ajutorul invetarierii.

Inventarierea reprezintă procedeul de control şi autentificare documentară a existenţei elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii.

Noţiuni privind conturi contabile, funcţiile şi structura acestora

Bilanţul contabil oglindeşte situaţia mijloacelor întreprinderii şi a surselor de formare a acestora la o anumită dată, însă evidenţa contabilă trebuie să facă posibilă cunoaşterea nu numai a situaţiei întreprinderii la un moment dat, ci şi a modului în care a decurs activitatea întreprinderii pe o anumită perioadă de timp.

Urmărirea completă şi neîntreruptă a modificărilor la care sînt supuse mijloacele economice în fazele circuitului economic nu poate fi realizată cu ajutorul bilanţului contabil, datorită numărului mare de operaţii economice care au loc zilnic la întreprindere. Aceasta se realizează cu ajutorul conturilor.

Noţiuni privind bilanţul şi importanţa lui

În scopul formării unei imagini complete, clare şi precise asupra activităţii economice desfăşurate de întreprindere, apare necesitatea întocmirii bilanţului contabil. Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilităţii care este dubla reprezentare a averii.

Bilanţul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice şi sursele de finanţare a acestora. Bilanţul se prezintă sub forma unui tabel, format din două părţi: partea stîngă, denumită activ, care reflectă bunurile economice şi partea dreaptă, denumită pasiv care reflectă sursele de finanţare a bunurilor economice reflectate în activ.

Unitatea economică – sfera de acţiune a contabilităţii

Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 90-93 din 29.06.2007 defineşte contabilitatea ca fiind un sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară.:

Subcategories

Back to Top