Rezervele reprezintă sumele depuse de către întreprindere în scopul acoperirii pierderilor rezultate din activitatea economico-financiară a întreprinderii.

În dependenţă de conţinutul economic rezervele se împart în:

prevăzute de legislaţie – a căror constituire e stabilită de lege.

Exemplu: societăţile pe acţiuni sînt obligate sînt obligate să creeze rezerve în mărime de cel puţin 15% din suma capitalului statutar iniţial, fondurile de investiţii - 30% din suma capitalului statutar, băncile comerciale 25% din suma mijloacelor atrase de la clienţi. Volumul rezervelor se indică în documentele de constituire;

Capitalul nevărsat reprezintă datoriile fondatorilor (acţionarilor) privind aporturile în capitalul statutar. Aceste datorii apar la înfiinţarea întreprinderii atunci cînd momentul de înregistrare a întreprinderii nu coincide cu momentul de depunere a aporturilor.

Evidenţa analitică a capitalului nevărsat se ţine pe fondatori (acţionari) şi pe termen de achitare a datoriilor.

Noţiunea şi componenţa capitalului propriu

Capitalul propriu (Cpropriu) - reprezintă diferenţa dintre activele şi datoriile întreprinderii. Capitalul propriu reprezintă sursa proprie de finanţare a activelor întreprinderii. Capitalul propriu cuprinde următoarele elemente:

Capital statutar (Cstatutar) - aporturile fondatorilor întreprinderii sub formă bănească sau nebănească;

Ieşirea investiţiilor are loc ca urmare a:

  1. vînzării, stingerii şi în urma altor ieşiri de titluri de valoare (ajustarea valorii; emiterii pentru a schimba cu investiţiile altor întreprinderi; constatarea lipsurilor în urma inventarierii; transmiterea cu titlu gratuit; pierderea în urma evenimentelor excepţionale etc.);

  2. rambursării împrumuturilor anterior acordate altor întreprinderi şi închiderea (anularea) contractelor de depozit;

  3. transferării proprietăţii investiţionale în active pe termen lung.

La ieşirea investiţiilor se întocmesc formulele contabile:

a) la vînzarea titlurilor de valoare pe termen lung:

Investiţiile în întreprinderile asociate se consideră alocările de mijloace în întreprinderile unde investitorul deţine de la 20% la 50 % din pachetul de acţiuni sau din cotele de participare în capitalul statutar. Evidenţa acestor investiţii se organizează în conformitate cu prevederile S:N.C. 28 „Contabilitate investiţiilor în întreprinderile asociate”.

Evaluarea investiţiilor în întreprinderile asociate poate fi efectuată după două metode:

Metoda repartizării proporţionale - metoda de evaluare conform careia investiţiile sînt evaluate iniţial la valoarea de intrare, care ulterior se majorează sau se diminuează cu suma cotei investitorului constatată în beneficiile şi pierderile întreprinderii asociate ulterior datei achiziţionării investiţiilor. Dividendele primite de la întreprinderea asociată diminuează valoarea de bilanţ a investiţiilor. În aceste cazuri se vor întocmi următoarele formule contabile. În cazul aplicării metodei repartizării proporţionale dividendele se vor reflecta în contabilitate în dependenţă de faptul dacă întreprinderea asocială (fiică) a obţinut profit sau pierderi.

Subcategories

Back to Top