Echilibrul financiar este opozabil atat indivizilor şi firmelor, cat şi entităţilor economico-sociale de factură micro sau macro, precum comunităţile locale, statul, economia in ansamblul ei. Echilibrul financiar apare in legătură atat cu finanţele publice, cat şi cu cele private.

Echilibrul financiar se defineşte ca fiind acea stare căreia ii este caracteristică, pentru subiectul de referinţă, corelarea stocurilor de mijloace (utilizări) cu cele de resurse şi/sau a fluxurilor băneşti de intrare cu cele de ieşire, atat in timp, cat şi din punct de vedere al cuantumului (dimensiunii, volumului) acestora.

Activitatea societăţii omeneşti se infăţişează ca un complex de acţiuni şi relaţii pe care le promovează participanţii, adică subiecţii acestei activităţi, respectiv indivizii, grupurile de indivizi sau instituţiile ce-i reprezintă in ansamblul lor sau pe comunităţi definite după diferite criterii.

Această activitate se concretizează in procese formative (fabricarea unui bun, culegerea unei informaţii, efectuarea unui serviciu, crearea unei opere de artă sau ştiinţifice etc.) şi in fluxuri de transfer exprimand, in general, dorinţa fiecărui participant de a-şi satisface nevoile de consum, de a-şi asigura şi imbunătăţi existenţa.

Evaluarea riscului global de credit

Bancile comerciale se confrunta cu o serie de riscuri legate de operatiunile lor curente, iar expunerea acestora la risc poate fi o expunere inerenta activitatii obisnuite sau o expunere suplimentara, generata de dorinta de a obtine profit mai mare decat cel normal. În cazul primei expuneri este vorba de riscuri pure, iar în cel de-al doilea caz de riscuri speculative.

Conceptul de credit si formele creditului în economia de piata

Relatiile de credit au aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii productiei de marfuri, si anume atunci cand aceasta dezvoltare a permis trecerea marfurilor de la vanzator la cumparator, fara ca în acel moment sa aiba loc si un transfer de valoare în sens invers, acest transfer urmand sa se faca ulterior, cu un decalaj de timp.

Esenţa şi formarea relaţiei bancă-client

Totalitatea operaţiunilor pe care le efectuează banca în folosul clienţilor pot fi clasificate în 3 categorii având la bază funcţiile principale ale băncii:

  • Serviciile de finanţare a necesităţilor de resurse ale clienţilor – operaţiuni de creditare;
  • Serviciile de acumulare a resurselor prin acordarea clienţilor a posibilităţilor de economisire a excedentelor de lichidităţi – operaţiuni de depozitare;
  • Serviciile de transfer de fonduri în interesul clienţilor sau interes propriu.

Subcategories

Back to Top