Obiective: după studierea acestei teme veţi fi în măsură să: cunoaşteţi istoricul privind apariţia logisticii; definiţi termenul de logistică; reflectaţi funcţiile şi principiile logisticii; evidenţiaţi factorii care influenţează asupra dezvoltării logisticii; caracterizaţi criteriile de clasificare a logisticii.

Istoricul apariţiei logisticii

Termenul logistică , cunoscut până nu de mult numai de un cerc restrâns de specialişti, capătă în prezent amploare deosebită. Cauza principală a acestui fenomen constă în faptul că conceptul logistic a început să fie utilizat în economie. Din punct de vedere istoric logistica s-a dezvoltat ca disciplină militară. Acest termen e cunoscut încă din sec. IX e.n., însemnând o activitate clară, coordonată în spatele frontului vizând aprovizionarea armatelor cu toate cele necesare. Conform părerii unui şir de savanţi europeni, logistica a devenit ştiinţă datorită artei militare.

Creatorul primelor lucrări ştiinţifice vizând logistica este considerat specialistul în artele tehnicii militare Henry Jomini (1779-1869) care la începutul sec. XIX, a formulat următoarea definiţie a logisticii: arta manevrării cu ostaşi în armată. El confirmă că logistica include nu numai transportarea, dar şi o sferă amplă de activităţi ca: planificarea, dirijarea şi aprovizionarea, determinarea locurilor de dislocare a armatelor şi, de asemenea, construcţia podurilor, drumurilor etc. Unele principii ale logisticii au fost utilizate de armatele lui Napoleon. Însă, ca ştiinţă militară, logistica a fost constituită abia la mijlocul sec. XIX.

Dicţionarul englez-romîn şi în prezent traduce cuvîntul ”logistics” prin: militar ; spatele frontului şi aprovizionarea; asigurarea tehnico-materială; organizarea şi realizarea activităţii în spatele frontului.

O altă direcţie a logisticii reprezintă sfera de economiei. În economie pentru prima dată prin noţiunea de logistică se înţelege o activitate ştiinţifică şi practică, care constă în dirijarea foarte eficientă a tuturor fluxurilor materiale, informaţionale şi financiare în sferele producţiei şi în sfera de circulaţie acestei producţii.

Evoluţia logistică a conceptelor şi metodelor descoperite este transferul lor către firme din diverse domenii de activitate, pentru început în cele în legătură cu armata, apoi în cele de vârf ale domeniului, pentru ca în final să profite de experienţa acumulată toate firmele interesate, inclusiv cele încadrate în categoria „Mici şi Mijlocii”

Este ceea ce s - a şi întâmplat în domeniul logisticii şi al planificării, asistând în zilele noastre la o „militarizare” a domeniului logisticii în firme, caracterizată prin:

ordinea aparentă şi evidentă în întreaga firmă; disciplina personalului, în cadrul definit prin dispoziţii, ordine şi regulamente interne; respectarea cu stricteţe a termenilor de primire, realizare/fabricaţie, livrare a produselor, atât în logistica internă cât şi în cea externă; utilizarea de mijloace standardizate de interconectare logistică - producţie (de ex: europaleţi, elevatoare, cărucioare); raţionalizarea stocurilor de materii prime, semifabricate şi de produse finite; crearea în timp a unei culturi organizaţionale specifice fiecărei firme cu aspecte pozitive (ca în armată).

La nivelul unei firme, buna funcţionare a logisticii o putem evalua prin: respectarea termenilor de livrare de către furnizori; livrarea la timp a produselor finite către clienţi; aprovizionarea ritmică şi după necesităţi a flexurilor tehnologice cu materii prime/ semifabricate; buna gestiune a magazinelor, a spaţiilor de aşteptare şi a mijloacelor de manipulare - transport; un nivel rezonabil al stocurilor, care asigură continuitatea producţiei.

Definirea, funcţiile şi principiile logisticii

In literatura de specialitate exista mai multe definiţii şi explicaţii ale conceptului de logistică:

Logistica reprezintă procesul ce cuprinde ansamblul activităţilor implicate în fluxul produselor, coordonarea produselor şi distribuţiei, realizând un nivel dat al serviciului, la cel mai mic cost.

Logistica este un proces care constă în planificarea, realizarea şi controlul fluxului şi stocării eficiente a materiilor prime, produselor în curs de prelucrare, produselor finite şi informaţiilor conexe, de la punctul de origine la cel de consum, în scopul adaptării la cernitele clientului.

Logistica reprezintă procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite (alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese) în interiorul organizaţiei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru organizaţie.

Logistica înseamnă să existe o mulţime de mărfuri, să se ştie unde e nevoie de ele şi să fie transportate unde trebuie la timp.

Din definiţile şi explicaţiile prezentate se desprind câteva aspecte:

  • Logistica se exprimă printr-un proces specific de acţiuni interconectate care fac parte din activităţi distincte;
  • Procesul logistic cuprinde două fluxuri: material şi informaţional ale materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produselor finite, serviciilor în circuitul furnizor-producător-client (beneficiar);
  • Scopul logisticii este satisfacerea necesităţilor beneficiarilor (clienţilor) în condiţii de eficienţă şi eficacitate pentru organizaţia producătoare;
  • Implicarea managerială în procesul logistic prin acţiuni de strategie, planificare şi control al fluxurilor material şi informaţional.

Noţiunea completă a acestui termen este redată în Dicţionarul de logistică: Logistica (Logistics) prezintă ştiinţa despre planificare, control şi dirijare cu transportarea, depozitarea şi alte operaţii materiale şi nemateriale, efectuate în procesul de livrare a materiei prime şi materialelor până la întreprinderea producătoare, prelucrarea materiei prime şi semifabricatelor în incinta uzinei, transportarea producţiei finite până la consumator, de asemenea, predarea, păstrarea şi prelucrarea informaţiei corespunzătoare.

Din această noţiune rezultă că logistica prezintă un sistem care conţine domenii funcţionale. Structura logisticii se poate exprima prin astfel de domenii funcţionale ca: stocurile, informaţia, depozitarea şi prelucrarea în depozit, transportarea producţiei şi alte domenii.

Logistica ca ştiinţă pune şi rezolvă următoarele sarcini : determinarea capacităţii necesare a producţiei şi transportului; elaborarea principiilor ştiinţifice vizând repartiţia producţiei finite în baza dirijării optimale a fluxurilor materiale; elaborarea bazelor ştiinţifice de dirijare a proceselor de trans- bordare şi operaţiilor de transportare - depozitare în punctele de producţie şi la consumatori; proiectarea diferitor variante de modele matematice vizând funcţionarea sistemelor logisticii; elaborarea metodelor de planificare colectivă, aprovizionare, producţie, depozitare, desfacere şi expediere a producţiei finite, de asemenea, un şir de alte probleme.

La nivelul întreprinderii se evidenţiază 3 grupe de funcţii logistice: de bază, cheie şi suplimentare.

Funcţiile de bază : asigurare; producţie; distribuţie.

Funcţiile cheie: asigurarea calitativă a consumatorilor; dirijarea cu stocurile; transportarea; formarea preţurilor; distribuţia fizică; dirijarea cu achiziţiile etc.

Funcţiile suplimentare: depozitarea; prelucrarea încărcăturilor; ambalarea; acordarea serviciilor; ajutorul internaţional; restituirea mărfurilor.

Logistica are un şir de principii dintre care le vom caracteriza pe următoarele:

Logistica joacă un rol important în managementul lanţului de distribuţie. Managementul lanţului de distribuţie include trei activităţi majore: aprovizionare, conversie, şi logistica. Aprovizionarea găseşte materialele pentru a face bunuri, găseşte bunuri de revândut sau localizează echipamente pentru a crea servicii; conversia pune bunurile în forma corectă şi logistica mută şi depozitează bunurile de la punctul de origine la punctul de utilizare, vânzare sau livrare a serviciului.

Logistica aduce profit societăţii

Logistica aduce profit societăţii pe trei căi:

  1. Face bunurile şi serviciile disponibile afacerilor, organizaţiilor nonprofit, guvernelor şi consumatorilor. Cu cât mai bun este sistemul logistic, cu atât este mai mare accesul la bunuri şi servicii şi cu atât mai multe dintre acestea vor fi disponibile.
  1. Influenţează preţul bunurilor şi serviciilor. Cu cât mai bun este sistemul logistic, cu atât va fi mai scăzut costul bunurilor.
  2. Ajută societatea să răspundă nevoilor cetăţenilor săi, în viaţa de zi cu zi - prin creşterea standardului de viaţă - sau în caz de urgenţă, când e nevoie de alimente, îngrijire medicală, adăpost etc.

Logistica este pătrunzătoare

Logistica afectează fiecare aspect al afacerilor. Afacerile utilizează logistica pentru a ajunge la clienţi şi a crea loialitate pentru marcă. Producătorii au nevoie de piese şi materiale pentru producţie şi asamblare; retailerii au nevoie de bunuri pentru a vinde; serviciile au nevoie de echipamente şi materiale. Chiar şi organizaţiile nonprofit trebuie să ajungă la clienţi cu bunuri şi servicii.

Logistica contribuie la veniturile şi creşterea unei companii. Logistica afectează pozitiv ROI a unei companii. Logistica constituie o parte substanţială a costurilor în multe industrii. Utilizarea bunelor practici de logistică furnizează servicii mai bune pentru clienţi şi costuri potenţial mai scăzute, crescând astfel profiturile. Logistica extinde de asemenea acoperirea de piaţă a unei companii, permiţîndu - i să servească mai eficient clienţii. Când o companie îmbunătăţeşte sistemul logistic, poate de asemenea să ajungă la clienţi potenţiali care erau de neatins înainte.

Logistica joacă un rol cheie în strategia de marketing.

Logistica poate fi punctul de focalizare al unei strategii de marketing. Poate juca un rol important în sprijinirea strategiilor bazate pe preţ, dezvoltarea produselor, servicii sau promovare. O companie poate utiliza logistica pentru a promova loialitatea clienţilor, a ajunge pe noi pieţe sau a segmenta pieţe existente.

Incorporarea logisticii în strategiile de marketing poate ajuta la crearea unui avantaj competitiv.

Logistica îndeplineşte promisiunile făcute de alte faţete ale marketingului. Marketingul face adesea promisiuni clienţilor despre performanţă, disponibilitate şi preţ. Logistica joacă un rol major în respectarea acestor promisiuni şi satisfacerea clienţilor prin plasarea bunurilor la locul stabilit prin publicitate şi alte forme de promovare şi prin oferirea de acces clienţilor la beneficiile derivate din produsele respective.

Factorii de influenţă asupra dezvoltării logisticii

Dintre factorii de influenţă asupra dezvoltării logisticii se pot menţiona:

  1. schimbări ale cheltuielilor de transport;
  2. asigurarea calităţii;
  3. diversificarea producţiei;
  4. controlul stocurilor;
  5. nivelul volumului de date şi informaţii;
  6. varietatea mijloacelor tehnice de culegere, prelucrare, transmitere şi stocare a datelor şi informaţiilor;
  7. necesitatea protecţiei mediului ambiant;
  8. extinderea acţiunilor de promovare.

Schimbări ale consumurilor de transport . Caracterizare: modificări ale preţului combustibililor; diversificarea mijloacelor de transport; identificarea şi aplicarea unor noi metode de distribuţie.

Asigurarea calităţii . Caracterizare: includerea unor activităţi de logistică în procedurile de sistem al calităţii conceput după standardele internaţionale ISO - 9000: varianta 2000; regândirea activităţilor de logistică ţinând seama de cerinţele explicite şi implicite ale clienţilor privind calitatea; aplicarea unor metode şi tehnici de asigurare a calităţii pentru înlăturarea sau diminuarea costurilor calităţii.

Diversificarea produţie . Caracterizare: perfecţionarea tehnologiilor de producţie existente; utilizarea de noi materii prime şi materiale cu proprietăţi superioare celor existente; cerinţe variate ale clienţilor privind oferta de produse/servicii; dezvoltarea cercetării şi a marketingului; competitivitatea organizaţiilor; reducerea duratei de viaţă a produselor şi creşterea gradului de înnoire a produselor/serviciilor.

Controlul stocurilor . Caracterizare: tendinţa de reducere a stocurilor în diferite faze de realizare a produselor; identificarea şi aplicarea unor noi metode de gestiune a stocurilor; utilizarea tehnicii de calcul în controlul stocurilor; planificarea stocurilor în condiţii de certitudine şi incertitudine; colaborarea între diferite compartimente funcţionale ale organizaţiei privind determinarea şi controlul stocurilor (aprovizionare, marketing, producţie, desfacere).

Nivelul volumului de date şi informaţii . Caracterizare: determinarea zonei geografice de amplasare a clienţilor şi furnizorilor; dimensiunea şi structura informaţională a comenzilor şi contractelor încheiate cu furnizorii şi clienţii organizaţiei; amplasamentul componentelor structurii de producţie, a depozitelor, a centrelor de distribuţie ale organizaţiei producătoare; nivelul şi structura stocurilor de materii prime, materiale semifabricate, combustibil, produse finite; modalităţile de colaborare între diferite activităţi privind realizarea cantitativă şi calitativă a producţiei.

Varietatea mijloacelor tehnice de culegere, prelucrare, transmitere şi stocare a datelor şi informaţiilor . Caracterizare: posibilitatea folosirii în activităţile de logistică a unui volum important de date şi informaţii prelucrate, ordonate, sistematizate; posibilitatea studierii calităţii serviciilor de distribuţie oferite clienţilor, dar şi a serviciilor oferite de furnizori; identificarea, evaluarea şi selecţia furnizorilor care corespund necesităţilor impuse de realizarea calitativă a produselor sau de prestare a serviciilor; cunoaşterea cantităţii şi structurii produselor, materiilor prime, materialelor, combustibililor aflate în depozitele organizaţiei, distribuite clienţilor sau procurate de la furnizori.

Necesitatea protecţiei mediului ambiant . Caracterizare: utilizarea de ambalaje refolosibile sau biodegradabile rapid; folosirea de materiale şi realizarea de produse reciclabile rezultate din producţie sau consum; retragerea de pe piaţă a produselor care nu respectă standardele de calitate sau creează probleme de sănătate pentru utilizatori.

Extinderea acţiunilor de promovare . Caracterizare:dezvoltarea activităţii de marketing la nivelul organizaţiei; crearea unor componente structurale specializate, selecţia şi încadrarea de persoane specializate în marketing; diversificarea acţiunilor de promovare: publicitate, promovarea vânzărilor, vânzarea personală

Criteriile de clasificare a logisticii

Complexitatea logisticii face necesară clasificarea ei după un şir de criterii:

Clasificarea a logisticii după domeniul de aplicare . Logistica industrială, adaptată întreprinderilor industriale a căror producţie se realizează conform unui flux tehnologic; logistica comercială, specifică firmelor din sfera comerţului; logistica militară, pentru deservirea armatei; logistica transporturilor, specifică companiilor din acest domeniu.

Clasificarea a logisticii după poziţionarea în raport cu firma deservită . Logistica internă (intrauzinală); logistica (externă).

Clasificarea a logisticii după funcţia deservită în firmă . Logistica producţie; logistica calităţii; logistica marketingului; logistica mentenanţei; logistica aprovizionării; logistica vânzărilor / distribuţiei; logistica serviciilor post - vânzare.

Clasificarea a logisticii după sensul fluxurilor materiale . Logistica din amonte; logistica din aval; logistica inversă.

Logistica din amonte cuprinde :dezvoltarea în interiorul sau exteriorul întreprinderii clienţi (crearea de la zero sau modificarea a ceva existent) şi căutarea surselor de aprovizionare prin relaţii cu fabricanţi (producători, industriaşi, furnizori) prestatori de servicii, consultanţi în domeniul logistic; aprovizionare care implică noţiunea de contract; cumpărarea care induce noţiunea de comandă; transportul în amonte şi operaţiunile de vamă pentru circulaţia mărfurilor către un punct de stocare sau o platformă de pregătire a comenzii.

Logistica din aval cuprinde : stocarea mărfurilor în depozite; constituirea loturilor, marcarea, etichetarea; pregătirea comenzilor; transportul în aval.

Logistica inversă - se referă la circulaţia mărfurilor de la consumatorul final la punctul de reparare, reciclare sau distrugere definitivă. De asemenea această logistică se referă şi la returul mărfurilor de la client la vânzătorul lor.

Back to Top