Doctrina economica Marxista

Filosofia social - istorică marxistă

Filosofia marxistă pune în centrul vieţii sociale activitatea economică. Astfel, diferenţa între diversele societăţi şi tipuri de societăţi e dată de diferitele moduri în care oamenii produc bunurile, iar evoluţia societăţii este determinată de schimbările în modul de producţie.

Modul de producţie este analizat prin două componente: forţele de producţie şi relaţiile de producţie. Forţele de producţie săvârşesc actul productiv şi se compun din forţa de muncă şi din mijloacele de producţie. Relaţiile de producţie reprezintă relaţiile ce se stabilesc în procesul de producţie.

Read more ...

Înlocuitorii de zahar

Multi considera ca înlocuitorii de zahar constituie o alternativa buna, care sa se foloseasca pentru orice, începand cu bauturile si terminand cu prajiturile si bomboanele, deoarece nu contin calorii, deci nu îngrasa. Lumea consuma aceste articole, crezand ca sunt eficace, deoarece sunt sarace în calorii. Studii recente arata contrariul. Persoanele care consuma cel mai mult asa-zisele bauturi dietetice au cele mai multe probleme cu greutatea.

Read more ...

Fluxurile pentru lucrul cu fisiere

Fluxurile pentru lucrul cu fisiere sunt cele mai usor de înteles. Clasele care implementeaza aceste fluxuri sunt urmatoarele:

  • FileReader, FileWriter - caractere
  • FileInputStream, FileOutputStream – octeti
Read more ...

Java Exceptii

Pentru tratarea erorilor remediabile Java foloseste Exceptiile.

Exemple de Exceptii pot fi :

  • ArrayIndexOutOfBoundsException
  • EOFException
  • FileNotFoundException
  • InterruptedException, etc
Read more ...

Transmiterea argumentelor

O aplicate Java poate primi oricate argumente de la linia de comanda in momentul lansarii ei. Aceste argumente sunt utile pentru a permite utilizatorului sa specifice diverse optiuni legate de functonarea aplicatiei sau sa furnizeze anumite date initale programului.

Read more ...

Clasa File

Clasa File nu se refera doar la un fisier ci poate reprezenta fie un fisier anume, fie multimea fisierelor dintr-un director. O instanta a acestei clase poate sa reprezinte asadar:un fisier sau un director. Specificarea unui fisier/director se face prin introducerea caii absolute spre acel fisier sau a caii relative fata de directorul curent. Acestea trebuie sa respecte conventiile de specificare a cailor si numelor fisierelor de pe masina gazda.

Utilitate clasei File consta în furnizarea unei modalitati de a abstractiza dependentele cailor si numelor fisierelor fata de masina gazda precun si punerea la dispozitie a unor metode pentru lucrul cu fisere si directoare la nivelul sistemului de operare.

Read more ...

Variabile

Declaratii de variabile

O variabila în limbajul Java este o locatie de memorie care poate pastra o valoare de un anumit tip. În ciuda denumirii, exista variabile care îşi pot modifica valoarea şi variabile care nu şi-o pot modifica, numite în Java variabile finale. Orice variabila trebuie sa fie declarata pentru a putea fi folosita. Aceasta declaratie trebuie sa contina un tip de valori care pot fi memorate în locatia rezervata variabilei şi un nume pentru variabila declarata. În functie de locul în sursa programului în care a fost declarata variabila, aceasta primeşte o clasa de memorare locala sau statica. Aceasta clasa de memorare defineşte intervalul de existenta al variabilei în timpul executiei.

Read more ...

Clasele DataInputStream si DataOutputStream

Aceste clase ofera metode prin care un flux nu mai este vazut ca o însiruire de octeti, ci ca o sursa de date primitive. Prin urmare vor furniza metode pentru citirea si scrierea datelor la nivel de tip de data si nu la nivel de octet. Constructorii si metodele cele mai importante sunt urmatoarele:

Read more ...

Instrumente ale pieţei de capital

Totalitatea instrumentelor unei pieţe de capital formează categoria produselor bursiere. Din această categorie fac parte şi valorile mobiliare. Acestea reprezintă instrumente negociabile materializate sau înscrise în cont, care oferă deţinătorilor anumite drepturi asupra emitentului. Drepturile care izvorăsc din deţinerea de acţiuni sunt stabilite prin contractul de emisiune al acestora.

Read more ...

Fire de executie Java

  • permit executarea simultana a mai multor parti din program
  • constituie o versiune redusa a unui proces
  • asemanari : ruleaza independent sisimultan
  • deosebiri : la crearea unui nou proces (fork) este realizata o copie exacta a procesului parinte : cod + date; la crearea unui fir de executie nu este copiat decat codul procesului parinte; toate firele de executie au deci acces la aceleasidate, datele procesului original
  • utilitate : executarea unor operatii în fundal
Read more ...

Prezentarea interfetei Java API

API = Application Pogramming Interface - interfata de programare a aplicatiilor. Pachetele API contin clase si interfete pentru construirea aplicatiilor si miniaplicatiilor.

Structura pacchetelor API

Read more ...

Vectori

Crearea unui vector

Crearea unui vector presupune realizarea urmatoarelor etape:

Declararea vectorului - Pentru a putea utiliza un vector trebuie, înainte de toate, sa-l declaram. Acest lucru se face prin expresii de forma:

Read more ...

Particularităţile contabilităţii circulaţiei mărfurilor în regim de consignaţie

Circulaţia mărfurilor prin unităţile (secţiile) de consignaţie, specializate pentru această formă de comerţ, comparativ cu circulaţia obişnuită a mărfurilor cu amănuntul, prezintă anumite particularităţi care influenţează organizarea contabilităţii dintre care se amintesc cele mai semnificative:

Read more ...

Evidenţa mijloacelor băneşti în conturile curente în valută străină

În afară de conturi curente în valută naţională şi în valută străină întreprinderile mai pot deţine mijloace băneşti în conturi speciale precum cele de acreditiv şi carduri bancare.

Acreditivul este un angajament prin care o bancă (banca emitentă), acţionînd la cererea clientului său (ordonatorul), efectuează o plată în folosul unui terţ (beneficiarul) la prezentarea de către acesta documentelor ce confirmă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.

Read more ...

Rolul pieţei de capital în economie

Piaţa de capital - concept, importanţă

Piaţa de capital reprezintă un ansamblu de relaţii de natură financiară prin care se realizează transferul de capitaluri de la investitori către utilizatori, prin intermediul unor instrumente, mecanisme şi operatori specifici. Aceste relaţii dau naştere universului financiar, componentă a universului economic dar şi în acelaşi timp sistem autonom organizat pe propriile sale pieţe în care schimbă active financiare şi monedă.

Read more ...

Templu plutitor pentru placeri culinare

Dupa o saptamana de festivitati, în seara zilei de 8 septembrie 2001, locuitorii orasului Bremerhaven, Germania, si-au luat ramas-bun, în mijlocul unui spectaculos joc de artificii, de la noua nava pentru turisti, realizata în santierele navale Lloyd din localitate.

Vaporul a costat 650 de milioane de marci, putand gazdui, în conditiile cele mai luxoase, 1.936 de pasageri, plus echipajul de 968 de persoane.

Read more ...

Investiţiile externe de capital

In economia contemporană, mondializarea a devenit un fenomen evident. Faptul că un produs purtand aceeaşi marcă este fabricat in mai multe ţări sau că in consiliile de administraţie ale multora dintre cele mai mari firme pot fi găsiţi membri de naţionalităţi diferite nu mai constituie o excepţie. Nu mai este o excepţie nici faptul că o grevă la o intreprindere a lui General Motors din Brazilia declanşează o mişcare de solidarizare in uzinele aceleiaşi firme situate in puncte cardinale opuse, in Australia sau in Anglia.

Read more ...

Obiectivele şi principiile organizării contabilităţii în unităţile de comerţ

Unităţile de comerţ au un statut de intermediere între producători şi consumatorii de bunuri materiale. Comerţul ca parte componentă principală a sectorului terţiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activităţi prin care se stabilesc legături permanente între producători şi consumatori. În esenţă, el se defineşte ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi revînzare a lor, în scopul obţinerii de profit.

Read more ...

Contabilitatea vânzărilor din unităţile de alimentaţie publică

Realizarea preparatelor culinare şi a mărfurilor constituie de regulă, etapa finală a circulaţiei stocurilor în unităţile de alimentaţie publică, formele şi metodele de servire a consumatorilor fiind stabilite potrivit cerinţelor faţă de tipul şi categoria unităţii.

Read more ...

Tranzacţii pe bani gata şi în marjă

Tranzacţiile cu acţiuni şi obligaţiuni realizate pe pieţele bursiere de tip american pot fi clasificate în mai multe moduri: după natura contului deschis de client la broker, ele se împart în tranzacţii pe bani gata şi tranzacţii în marjă; după momentul executării contractului, se poate vorbi de tranzacţii cu lichidare normală (engl.regular settlement) şi tranzacţii cu lichidare imediată (engl. cash delivery); după modul de executare, se cunosc vînzări "lungi" (engl. long sales) şi vînzări "scurte" (engl. short sales).

Read more ...

Geoeconomics

The legacy of the discipline of geopolitics

The disciplines of geoeconomic and geopolitics are closely intertwined. The discipline of geopolitics has a burden full past and can only progress through self-critique: that is through criticism of the discipline itself. For instance, it must be made clear what in geopolitics is objective and what is normative. So far this criticism has come mostly from outside, from its opponents, whether they represent critical geopolitics, political geography, or mainstream political science.

Read more ...

Information Processing

Accounts, Debits, and Credits

The previous chapter showed how transactions caused financial statement amounts to change. “Before” and “after” examples, etc. was used to develop the illustrations. Imagine if a real business tried to keep up with its affairs this way! Perhaps a giant chalk board could be set up in the accounting department.

As transactions occurred, they would be called in to the department and the chalk board would be updated. Chaos would quickly rule. Even if the business could manage to figure out what its financial statements were supposed to contain, it probably could not systematically describe the transactions that produced those results. Obviously, a system is needed.

Read more ...

Introduction to Marketing Mix

In this lesson, we will introduce you to the activities that comprise a firm’s marketing program. These activities are popularly referred to as the 4 Ps – product, price, place and promotion. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Understand the major product decisions in marketing planning
  • Know the pricing objectives and the factors that influence the pricing decisions
  • Appreciate the role of marketing channels and understand the important channel decisions to be taken
  • Comprehend the Promotion Mix of marketing and the different elements in the promotion mix
  • Learn how the 4 Ps combine to create effective marketing programs
Read more ...

Market Segmentation, Targeting and Positioning

In this lesson, we will introduce you to the activities, viz., segmentation, targeting and positioning, that are collectively referred to as marketing strategy. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Segment the markets based on several segmentation variables
  • Target a segment by identifying the fit between segment profitability and organizational capability
  • Position your product/service so that it occupies a distinct and valued place in the target customers’ minds
Read more ...

Buyer behaviour

In this lesson, we will introduce you to the process through which the ultimate buyer makes purchase decisions. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify what stimulates a consumer to consider buying
  • Describe the buyer’s decision making process and the several factors which influence this decision
  • Understand the response of the buyer to the marketing and other stimuli
Read more ...

Internal Marketing versus External Marketing

Abstract: International marketing orientation requires modern concepts of economic activities in accordance with the requirements and specific foreign markets (national, multinational, global) in order to meet their current and future needs with maximum efficiency. The need for knowledge of international marketing occurs when we have to realize, to sell and promote goods and services to consumers and users in other countries.

Read more ...

Marketing Environment

In this lesson, we will introduce you to the forces that define marketing’s external environment. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify, analyze and monitor external forces and assess their potential impacts on the firm’s goods and services
  • Understand how marketers formulate their strategy within the frame of reference provided by the forces in the external environment

In this lesson, we will discuss the following:

Marketing Process

Objectives of Marketing Process

In this lesson, we will introduce you to the activities that makeup the marketing process. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify the parts of the marketing process
  • Understand the relationships among the parts of the marketing process
  • Explain how the marketing process creates, captures and sustains value for the customer
Read more ...

Marketing Concepts

Objectives of marketing concepts

In this lesson, we will introduce you to the conceptual ideas that makeup the marketing function of a business. After you work out this lesson, you should be able to:

  • List out the concepts of marketing
  • Understand how these concepts are interconnected
  • Explain how marketing is changing in a connected world
Read more ...

Introduction to Marketing

In this lesson, we will introduce you to the business function of marketing. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Define marketing and the utility (value) it creates for the customer
  • Trace the origin of marketing and explain how it has evolved
  • Describe the elements of a marketing strategy
  • Understand the scope of marketing
Read more ...

Definition and trends within Purchasing Management

The aim of this chapter is to provide the reader with an introduction to Purchasing Management in order to fully appreciate the book. The chapter presents the book's definition of Purchasing Management as well as briefly presenting the potential benefits with working at a strategic level with purchasing activities for a corporation.

Furthermore trends and historical developments within the area of Purchasing Management will be presented.

Read more ...

Purchasing Organization

The structure of the purchasing department is especially important in external and internal networks. The organizational model must facilitate activities in different strategic levels as well as cope with changes in external environment. By adjusting formalization and centralization levels, the organization can be positioned to best support the organization.

However, no universal solution exists, as the right structure is highly company specific and dynamic over time. Therefore, this is one of the major challenges that Purchasing Management confronts within business networks.

Read more ...

Purchasing management and internal collaboration

Strategic purchasing is most often associated with external relations. However, purchasing integration and internal collaboration are the enablers of every corporate strategy. The aim of this chapter is to explain the connections between purchasing and the company's competitive priorities as well as emphasize the need for interdepartmental collaboration.

Read more ...

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing is the activity of securing external components or services needed within the own internal organization. Companies employ different kinds of sourcing strategies and no one is declared to be the optimum solution. Outsourcing which is the foundation to choice of sourcing strategies also intends to align with a company's core competence focus.

Read more ...

International Financial Reporting Standards

A reporting entity (which we will call “entity” from here onwards) is either a company or a group of companies, which are all controlled by the same decision maker, i.e. normally the same board of directors. This occurs when the board of directors of a company controls directly or indirectly a number of other companies, by holding directly or indirectly the absolute or relative majority of the voting rights of other companies.

Read more ...

Definitia medicinei legale

Pornind de la necesitatea respectării conceptului de dreptate, având in vedere ca „nimic nu face pe om mai râu decât nedreptatea” (Topîrceanu) si ca „destinul lui s-a născut odată cu nevoia de justiţie si de respect individual” (Hamburger), a apărut si s-a dezvoltat „vocaţia valorificării condiţiei umane cu ajutorul ştiinţei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.

Numita si medicina judiciara, aceasta disciplina preocupata de realitatea faptica obiectiva oferă posibilitatea unui veritabil „dialog in serviciul adevărului” (P. H. Muller).

Medicina legala ar putea fi definita ca: disciplina medicala de sinteza, situata la graniţa dintre ştiinţele medico – biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte), ce are drept scop sprijinirea competenta a justiţiei ori de cate ori pentru lămurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizări cu caracter bio-medical” (aprecieri făcute de Dr. în ştiinţe medicale Valentin Iftenie în Medicina Legală pentru facultăţile de Drept – Ed. Stiinţe Medicale).

Prof. vasile Astărăstoaie şi Prof. Ghe. Scripcaru în Medicina Legală pentru Jurişti, Ed. Polirom 2005 definesc:

Medicina legală este ştiinţa medicală ce îşi pune cunoştinţele în slujba dreptului şi, prin drept, în slujba ordinii sociale.

Medicina legală a evoluat, în decursul timpului, în raport cu două fenomene:

In raport cu evoluţia dreptului , reflectată prin trecerea, de exemplu, de la ordalii şi probe formale către probe ştiinţifice. Dacă în perioada probelor formale din Evul Mediu probele erau tarifate prin lege în ceea ce priveşte valoarea lor (de exemplu, recunoaşterea faptei era considerată regina probei şi pentru a o obţine se recurgea la tortură, motiv pentru care E. Ferri aprecia că rezistenţa individului la recunoaş­tere depindea de rezistenţa lui fizică), o data cu principiile de drept elaborate de C. Beccaria (de altfel, prevăzute încă în dreptul canonic, când Sf. Pavel spunea că „unde nu e lege, nu este nici încălcare de lege”, şi în dreptul roman, unde se stipula ca acolo unde nu există lege, nu există nici pedeapsă), se dă juristului libertatea de a evalua valoarea probelor în raport cu forţa lor probantă, astfel că, astăzi, apelul la probe, inclusiv ştiinţifice, este neîngrădit prin lege, totul trebuind să conducă la formarea convingerii intime în luarea unei decizii judiciare.

In acest cadru juridic, proba medico-legală a fost din ce în ce mai intens solicitată, încât, în prezent, s-a ajuns la constatarea silogistică potrivit căreia:

  • justiţia se bazează pe adevăr;
  • proba cu coeficientul maxim de adevăr este proba ştiinţifică, deci justiţia se bazează pe probe ştiinţifice.

Probele ştiinţifice garantează aşadar la maximum adevărul judiciar, de unde şi apelul nelimitat la acest tip de probe, mai ales în probleme judiciare privind viaţa şi sănătatea omului, dar şi ori de câte ori omul devine subiect al unui raport juridic.

In raport cu evoluţia ştiinţelor medicale şi a descoperirilor din medicină care au mers, de exemplu, de la simpla constatare a unei plăgi ca fiind mortală (dintre cele 22 de plăgi de pe corpul lui Cezar s-a spus că doar una era letală, cea dintre coastele 1 – 2) până la identificarea absolută a unei persoane prin stabilirea codului său genetic (amprenta genetică).

Precizia ştiinţifică se extinde astăzi la toate activităţile umane şi prin excelenţă la justiţie, având în vedere gravitatea socială şi umană a deciziilor sale, iar acest fapt cuprinde şi progresul ştiinţific în expertologia medico-legală ce poate oferi probe de certitudine chiar şi prin determinarea dozei elementului toxic într-un fir de par, a alcoolemiei într-o picătură de sânge, a sexului într-un rest tisular etc.

In acest proces evolutiv, logica cercetării ştiinţifice (epistemologia) transformă expertologia medico-legală într-o ştiinţă a adevărului.

Medicina legală trebuie astfel să dovedească ştiinţific orice afirmaţie (numai criteriologia disciplinează înclinaţia firească de a stabili un lucru pe bază de intuiţie şi fler), astfel ca valoarea de adevăr a unei aserţiuni să fie incontestabilă. Din acest punct de vedere nu există experţi celebri sau slabi, ci experţi care argumentează ştiinţific sau care nu argumentează.

Efortul epistemologic al expertologiei medico-legale este acela de a face concordante constatările sale ştiinţifice cu modul cum s-a petrecut un lucru, prin paradigma clasică a lui adequatio rei intellectus (a adecvării intelectului, adică a raţionamentelor noastre ştiinţifice, la realitatea lucrului petrecut). Pentru aceasta, ea epuizează criteriile ştiinţifice ce pot dovedi un fapt oarecare. De exemplu, acuza întreruperii cursului sarcinii printr-un traumatism devine certă dacă se întrunesc următoarele criterii: existenţa sarcinii, existenţa avortului, realitatea traumatismului, intensitatea traumatismului, concordanţa de sediu şi filiaţia de simptome între lovire şi avort.

Tot astfel, în faţa oricărui fapt antisocial nu trebuie eludat nici unul dintre itemii lui Mărio Bunge, dacă dorim să stabilim realitatea faptului petrecut. De exemplu, într-o moarte violentă, pentru a face „cadavrul să vorbească” nu vom pierde din vedere să ne întrebăm ce s-a întâmplat (prin ce mecanism), cum s-a produs (prin ce obiect), când s-a produs (data morţii), de ce s-a produs (motivaţia actului), unde s-a produs (evaluarea eventualelor reacţii supravitale), de către cine s-a produs (autorul faptei) şi, uneori, şi cine a suferit efectele acestei fapte (identificarea victimei).

In esenţă, proba medico-legală este una ştiinţifică, în majoritatea cazurilor, de certă concludentă şi pertinenţă dacă :

  • sunt utilizate toate mijloacele adecvate scopului(obiectivului expertizei);
  • este efectuată în timp util;
  • concluzia este demonstrată, nu afirmată;
  • concluzia este verificată în raport cu circumstanţele faptei analizate;
  • s-a ţinut cont de eroarea aleatorie a instrumentelor utilizate în culegerea datelor;
  • s-a dat dovadă de prudenţă atunci când faptele medicale sunt interpretabile (nu permit afirmaţii certe) sau când ştiinţa nu dispune de o explicaţie a fenomenului.

In ceea ce priveşte bazele juridice ale expertizei medico-legale, acestea sunt incluse în Codul de procedură penală şi în Ordonanţa 1/2000 de organizare a activităţii medico-legale. Constatările şi expertizele medico-legale sunt mijloace de probă ce permit:

  • constatarea unui fapt;
  • identificarea unui autor;
  • cunoaşterea împrejurărilor unei cauze penale.

Obiectul medicinei legale

Deoarece in medicina legalaorice diagnostic devine un verdict” (Scripcaru-Terbancea), se poate afirma ca obiectul medicinei legale se concretizează in lupta pentru aflarea adevărului – „care nu este întotdeauna frumos, după cum frumosul nu este întotdeauna adevărat” – tehnic sau ştiinţific, prin aplicarea atât a noţiunilor specifice medico-legale, cat si a celor generale, medico-biologice, in cadrul unei activităţi complexe numita generic expertologie.

In ceea ce priveşte domeniul de activitate al medicinei legale, schematic se poate vorbi de:

Tanatologia medico-legala sau patologia medico-legala morfologica (morfologia medico-legala), care studiază aspectele legate de moarte (felul morţii, cauzele morţii, semnele morţii etc.); preocuparea esenţiala a acestui sector este centrata pe examinarea (externa si interna) a cadavrului;

Clinica medico legala sau patologia medico-legala , clinica ce are ca obiect de studiu persoana (omul viu) sau documentele medicale ce aparţin acestuia, in scopul probării unor violente exercitate asupra sa (examinarea medico-legale traumatologica), al stabilirii stării psihice (expertiza medico-legala psihiatrica) a posibilităţii executării pedepsei privative de libertate (expertiza medico-legala pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei din motive medicale) etc.;

Deontologie medicala acea parte a medicinei-legale care se ocupa cu îndatoririle corpului medical, cu raporturile medicilor intre ei, fata de societate, justiţie si fata de pacienţi .

Organizarea retelei de medicina legala din România

Activitatea de medicina legala din România se desfăşoară in conformitate cu prevederile Legii 459/2001, privind organizarea activităţii si funcţionarea instituţiilor de medicina legala, publicata de Monitorul oficial nr. 418/27.07.2001.

Din reglementările legii se desprind următoarele elemente ce caracterizează activitatea practica de medicina legala:

  • activitatea de medicina legala se realizează de către medicii legişti încadraţi in instituţiile de medicina legala;
  • activitatea de medicina legala se desfăşoară cu respectarea principiului teritorialităţii si al competentei;
  • activitatea de medicina legala este coordonata de: din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătăţii; sub raport ştiinţific si metodologic de M.S.F. si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici”.

Consiliul Superior de Medicina Legala este format din:

Consiliul Superior de Medicina Legala

In România, reţeaua de medicina legala este organizata la nivel naţional si are o structura piramidala, fiind compusa din următoarele nivele de competenta:

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti – unitate cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Activitatea de medicina legala este coordonata, sub raport ştiinţific si metodologic, de Ministerul Sănătăţii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul la Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarea componenta:

  • directorii institutelor de medicina legala;
  • profesorii de medicina legala din tara;
  • seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din România;
  • medici legişti din diferite servicii de medicina legala judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • preşedintele comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, numit prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului de Interne, numit prin ordin al ministrului de interne.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este, de drept, preşedintele Consiliului Superior de Medicina Legala. În caz de indisponibilitate, el poate fi înlocuit de unul din directorii institutelor de medicina legala, desemnat de preşedintele Consiliului superior de medicina legala.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare sunt numiţi prin ordin al Ministrului Sănătăţii.

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarele atribuţii:

  • coordonează activitatea de medicina legala, din punct de vedere ştiinţific si metodologic, împreuna cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întreg teritoriul tarii;
  • studiază si interpretează anual, morbiditatea si mortalitatea medico-legala, si informează despre aceasta Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public si Ministerul de Interne;
  • iniţiază studii de criminologie si alte studii interdisciplinare de interes social si medico-legal, la nivel naţional;
  • sprijină, prin mijloace specifice, activitatea medico-sanitara;
  • propune Ministerului Sănătăţii componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale;
  • adopta, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare si funcţionare.

Consiliul Superior de Medicina Legala se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti colaborează cu Ministerul de Justiţie, Parchetul General si cu Ministerul de Interne.

Instanţa ştiinţifica suprema este constituita de Comisia Superioara Medico-legala (formata din membri de diferite specialităţi – medici legişti, chirurgi, ortopezi, neurochirurgi, microbiologi etc.)

Comisia Superioara Medico-legala este compusa din următorii membrii permanenţi:

  • directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;
  • directorul adjunct medical al Institutului de Medicina Legala :Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti;
  • directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare;
  • şefii disciplinelor de profil din facultăţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
  • seful disciplinei de morfopatologie a Universitarii de Medicina „Carol Davila” Bucureşti;
  • 2-4 medici primari legişti, cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici.

La lucrările Comisiei superioare pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori – şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale, precum si specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este Preşedintele Comisiei Superioare Medico-legale.

Comisia superioara medico-legala verifica si avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunţa asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

În cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-legala recomanda refacerea totala sau parţiala a lucrărilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulând propuneri in acest sens sau concluzii proprii.

Institute zonale de medicina legala

Sunt unităţi cu personalitate juridica în subordinea administrativa a Ministerului Sănătăţii care îşi au sediul in centre medicale universitare Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş, Craiova.

Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, precum si celelalte institute de medicina legala, în limitele competentei lor teritoriale, au următoarele atribuţii principale:

  • controlează din punct de vedere ştiinţific si metodologic un anumit număr de laboratoare judeţene;
  • efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penala, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize si constatări, precum si alte lucrări cu caracter medico-legal;
  • efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente privind acordarea asistentei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legala judeţene, de organele de urmărire penala, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;
  • îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicina legala judeţene prevăzute în prezenta ordonanţa;
  • efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinii legale si pun la dispoziţie învăţământului universitar si postuniversitar materiale documentare, precum si alte mijloace necesare procesului de învăţământ;
  • contribuie la sprijinirea asistentei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unitarilor sanitare, la cererea lor, cât si prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • propun Consiliului superior de medicina legala masuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinii legale pe întreg teritoriul tarii;
  • avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare si alte servicii de estetica mortuara.

In cadrul institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare, precum si în cadrul Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” funcţionează Comisii de avizare si control al actelor medico-legale.

Comisia de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala din centrele universitare este compusa din:

  • directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv;
  • 2-4 medici primari legişti cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul institutului de medicina legala.

La lucrările Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale.

Directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar este preşedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale.

Componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.

Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala examinează si avizează:

  • actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina legala judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti considera necesara avizarea;
  • actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penala sau instanţelor judecătoreşti.

Servicii medico-legale judeţene

Funcţionează in oraşele reşedinţa de judeţ fiind subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publica.

Serviciile medico-legale judeţene pot organiza Cabinete medico-legale in localităţile mai importante din judeţul respectiv sau pot decide numirea unui medic de alta specialitate ca medic legist delegat (temporar).

Serviciile de medicina legala judeţene au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează expertize si constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente în acordarea asistentei ori in cazurile in care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • efectuează orice alta expertiza sau constatare medico-legala, în cazul în care se apreciază ca aceasta nu poate fi efectuata de cabinetul de medicina legala;
  • efectuează, cu plata, examinări medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum si orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta cabinetului de medicina legala;
  • efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta institutelor de medicina legala;
  • pun la dispoziţie catedrelor de medicina legala din universităţile de medicina si farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicala si de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, ţesuturi si alte produse biologice necesare procesului didactic;
  • pun la dispoziţia Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si a institutelor de medicina legala materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifica;
  • contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistentei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficientele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • participa, la cererea instituţiilor sanitare si a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de ancheta, instituite de acestea si contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.

Cabinetele de medicina legala

Au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează orice expertiza si constatare medico-legala, din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor ce intra în atribuţiile serviciilor de medicina legala;
  • asigura, cu plata, efectuarea examinărilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate;
  • asigura, cu plata, efectuarea altor lucrări medico-legale

In prezent exista 11 Cabinete medico-legale subordonate situate in următoarele oraşe sau municipii nereşedinţa de judeţ: Lugoj, Câmpulung-Argeş, Comăneşti, Făgăraş, Petroşani, Sighetul Marmaţiei, Mediaş, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Bârlad, Oneşti.

Back to Top