Contabilitea în comerţ

Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata integrală in numerar

Vânzările de mărfuri cu plată integrală în numerar pot fi efectuate prin următoarele forme:

  • vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător
  • vânzarea pe bază de tichete eliberate de casier cu ajutorul maşinilor de casă şi control
  • vânzarea cu plata directă la vânzător
  • vânzarea prin autoservire, vânzarea prin automate, vânzarea la domiciliu
  • televânzarea, internet-vânzarea, etc.
Read more ...

Bazele Teoretice ale Geoeconomiei

Geoeconomia este considerată, pe drept cuvant, „cheia” cunoaşterii lumii contemporane in pragul sec. 21 şi a apărut ca un nou curent in ştiinţa economică şi geografică la finele sec. XX. Baza acestei ştiinţe o constituie geopolitica. Analiza interacţiunilor economice şi geopolitice dintre regiunile şi ţările lumii permit de a concluziona că avem o situaţie principal nouă, asistăm la o restructurare globală a sistemului economic mondial. Etapa postindustrială a generat formarea in lume a unor noi sisteme geoeconomice in lume.

Read more ...

Subiecţii dreptului comercial

Noţiuni generale ale subiecţilor de drept comercial

Istoria dreptului a înregistrat, în milenara sa existenţă, cazuri care ni se par astăzi ciudate, inexplicabile, privitoare la conceptul subiectelor de drept: unele fenomene ale naturii sau animale erau tratate ca fiinţe titulare de drepturi şi obligaţii în raporturi juridice determinate. Aşa, de exemplu, Darius, regele Persiei, după ce marea îi înghiţise corăbiile în cursul expediţiei în Sciţia, ordonă să se bată valurile în semn de sancţiune. În Evul Mediu, sunt cunoscute cazuri când se judecau animalele (câinii, porcii etc.).

Read more ...

Ascensiunea curentelor dirijiste. Apariţia neoliberalismului

În prima jumătate a secolului al XX-lea, evoluţia economică şi social-politică a lumii a fost caracterizată de accentuarea fenomenelor de instabilitate şi dezechilibru, manifestate, între altele, prin cele două războaie mondiale, criza economică din 1929-1933, revoluţii şi războaie civile. Privită în ansamblu, această perioadă a cunoscut o accentuare a stării de insatisfacţie sau, după caz, de protest a unor largi categorii sociale faţă de consecinţele social-economice negative ale funcţionării economiei de piaţă. Alături de alte cauze, acest fapt a determinat autorităţile publice din multe ţări să adopte politici economice a căror trăsătură comună consta în întărirea rolului statului în viaţa economică, exemplul cel mai cunoscut fiind programul "New Deal" aplicat în SUA în perioada 1933-1939.

Read more ...

Asigurarea de răspundere civilă

Esenţa şi destinaţia asigurărilor de răspundere civilă

Asigurările de răspundere civilă acoperă prejudiciul produs de asigurat – persoana fizica sau juridica – unor terţe persoane. (în aceste asigurari, pe lingă asigurat şi asigurător mai intervine şi a trei persoană, şi anume terţul pagubit). Asigurarea de răspundere civilă are caracteristici specifice domeniului asigurărilor în general şi caracteristici specifice clasei de asigurări pe care o reprezintă.

Read more ...

Gîndirea economică în evul mediu

O altă modalitate de abordare a problematicii economice se întreve odată cu trecerea societăţii la feudalism. Din punct de vedere socio - politic, asistăm la un puternic proces de stratificare socială. În cadrul său, apare şi se dezvoltă proprietatea feudală asupra pămîntului şi se instalează dominaţia politică şi economică a clasei feudale. O dată cu accentuarea stratificării sociale, concomitent cu stabilirea unui anumit statut al acestor clase fundamentale ale societăţii - clasa feudalilor, iobagii şi a ţăranilor liberi - are loc o creştere a importanţei bisericii şi a doctrinei creştine.

Read more ...

Sistemele comunicaţionale ale Terrei

Aspecte generale ale sectorului terţiar. Modificări in comerţul mondial

Sectorul terţiar sau al serviciilor cuprinde toate tipurile de servicii, iar denumirea de „terţiar” vine să releve caracterul mai indepărtat al activităţilor economice faţă de resursele naturale, avind menirea să asigure desfăşurarea normală a activităţilor din sectoarele primar şi secundar. Terţiarul sau serviciile sunt activităţi economice care intervin după procesul de producţie şi care oferă, indivizilor şi comunităţii, valori de intrebuinţare (cu excepţia bunurilor materiale) necesare satisfacerii cerinţelor umane. Caracteristica activităţilor terţiare este extrema diversitate, definirea şi clasificarea lor fiind dificilă.

Read more ...

De la economia socialistă la cea de piaţă in Europa centrală

Ţările foste comuniste au fost ţările care, după cel de-al II-lea Război Mondial au intrat in sfera de influenţă a URSS, fiind obligate la un experiment dramatic, acela al construirii socialismului, experiment soldat cu un eşec economic şi cu milioane de victime omeneşti. Ele au fost atat ţări europene (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Romania, Bulgaria, republicile baltice), cat şi ţări asiatice (Vietnam, Mongolia, Coreea de Nord), majoritatea dintre ele devenind membre ale unei organizaţii de integrare creată de URSS in anul 1949, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER).

Read more ...

Suntem ceea ce mancam

Medicii lucreaza pentru a ne mentine sanatatea, iar bucatarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes.

Diderot

În cursul vietii, un om consuma 40 pana la 50 de tone de alimente. Deci, nu e de mirare ca obiceiurile alimentaresunt decisive pentru sanatatea noastra. Iar datele stiintifice atesta faptul ca alimentatia vegetariana se însoteste de mai putine riscuri pentru sanatate decat cea cu produse provenind de la animale. Exemplele în privinta aceasta sunt foarte numeroase.

Read more ...

Contabilitatea vânzării mărfurilor din unităţile de comerţ cu ridicata

Vânzările de mărfuri , ambalaje şi prestări de servicii specifice activităţii de comerţ, generează venituri din activitatea operaţională. Acestea sunt reprezentate de sumele sau valorile încasate sau de încasat din operaţiuni de livrări – vânzări de mărfuri sau de prestări de servicii, executări de lucrări. În concepţia contabilă actuală înregistrarea veniturilor se realizează în momentul angajării lor şi nu în momentul încasării efective ale acestuia.

Din aceste considerente vânzările brute (globale) sunt alcătuite din:

Read more ...

Sanatatea cere respectarea unor legi

De pe varful muntelui, urnesc un bolovan care începe sa se rostogoleasca spre vale, din ce în ce mai repede. Nicicand un bolovan nu va urca de la sine spre varful muntelui. De ce? Din cauza gravitatiei, desigur. Gravitatia e o forta care exista în materie. Lucrurile se atrag cu o forta proportionala cu masa lor. Asa se face ca formidabila putere a pamantului atrage bolovanul catre centrul lui. Atat de constanta, de sigura, de previzibila si de absoluta este gravitatia, încat e una dintre „legile naturii”, asa cum a fost ea descrisa de Newton, un fapt care e deasupra oricarei pareri sau oricarui punct de vedere, sfidand orice controversa.

Read more ...

Specificul organizarii activitatii bancare

Esenţa si particularităţile acţivităţii bancii ca instituţie financiară

Economia de piaţă presupune existenţa unui sistem bancar care trebuie să asigure mobilizarea disponibilităţilor monetare ale economiei şi orientarea lor spre desfăşurarea unor activităţi economice eficiente şi rentabile.

Banca poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu alte state în scopul obţinerii de profit.

Read more ...

Cartoful

În Muntii Anzi, America de Sud, la altitudinea de peste 2.000 de metri, deasupra liniei de cultura a porumbului indian, incasii detineau vaste bogatii naturale, de o valoare incalculabila, îngropate în pamant. Cand au sosit conchistadorii spanioli, la începutul secolului XVI, tinta cautarii lor erau minele de argint. Totusi cu mult mai valoroasa decat argintul sau decat aurul era modesta planta papa, cunoscuta de noi sub denumirea de cartof.

Read more ...

Jean Baptiste Say continuator şi sistematizator al doctrinei smithiene

Jean Baptiste Say (1767-1832), economist de origine franceză, este adept şi promotor al ideilor liberalismului clasic. Admiraţia sa pentru ideile cuprinse în lucrarea "Avuţia naţiunilor" a lui Smith şi influenţele exercitate de acesta asupra oamenilor de ştiinţă l-au determinat pe Say să încerce sistematizarea ideilor smithiene în lucrările: "Tratat de economie politică"(1803) şi "Curs complet de economie politică practică" (1828-1829).

În lucrările sale, Jean Baptiste Say reia concepţia economică a lui Adam Smith, o sistematizează şi o ordonează logic, îi relevă principiile generale ale căror consecinţe "aproape că se deduc singure".

Read more ...

Operaţiunile de piaţă

Caracteristicile iniţierii ofertelor publice

În categoria operaţiunilor de piaţă se includ ofertele publice de vânzare, de cumpărare şi de preluare, acestea din urmă fiind o formă specifică a ofertei de cumpărare. Transparenţa informaţiilor şi publicitatea reprezintă un element definitoriu pentru toate tipurile de ofertă publică.

Read more ...

Evidenţa creanţelor privind veniturile calculate

Creanţele privind veniturile calculate cuprind datoriile altor întreprinderi faţă de unitatea economică respectivă privind:

  • plata de arendă,
  • dividendele calculate,
  • dobînzile şi redevenţele calculate,
  • alte venituri.
Read more ...

Evaluarea şi constatarea consumurilor şi cheltuielilor

La contabilizarea cheltuielilor apar două probleme principale:

  • determinarea (evaluarea) cheltuielilor, adică calcularea sumei acestora care urmează să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare;
  • constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate şi rapoartele financiare.
Read more ...

Formarea cursului pe pieţele bursiere

Ca pe orice piaţă, la bursă cursul titlurilor financiare preţul curent al acestora se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta. Specific bursei este însă faptul că acest proces se realizează după o procedură aparte definită în regulamentul instituţiei prin intermediul unor firme specializate societăţile de bursă şi al unor persoane calificate în astfel de tranzacţii, agenţii de bursă.

Read more ...

Resursele atrase ale băncii

Componenţa resurselor atrase ale băncii

Reieşind din funcţia de intermediere financiară băncile comerciale nu pot să-şi desfăşoare activitatea de creditare fără a atrage resurse financiare de la populaţie şi agenţi economici (firme, alte bănci comerciale, banca centrală). Resursele atrase reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti care sunt utilizate de către bancă în procesul desfăşurării activităţii, dar care nu-i aparţin cu drept de proprietate şi care necesită rambursare.

Read more ...

Produsele cerealiere integrale nu sunt vatamatoare

Nutritionistii sunt de acord ca produsele cerealiere integrale, indiferent daca e vorba de paine integrala, paste fainoase, orez nedecorticat, mamaliga, fulgi de ovaz, cereale fierte (boabe întregi sau crupe), furnizeaza baza alimentatiei noastre, toate componentele lor avand o actiune favorabila asupra sanatatii. Creatorul stia ce combustibil si ce lubrifiant necesita organismul uman.

Read more ...

Geoeconomics

The legacy of the discipline of geopolitics

The disciplines of geoeconomic and geopolitics are closely intertwined. The discipline of geopolitics has a burden full past and can only progress through self-critique: that is through criticism of the discipline itself. For instance, it must be made clear what in geopolitics is objective and what is normative. So far this criticism has come mostly from outside, from its opponents, whether they represent critical geopolitics, political geography, or mainstream political science.

Read more ...

Information Processing

Accounts, Debits, and Credits

The previous chapter showed how transactions caused financial statement amounts to change. “Before” and “after” examples, etc. was used to develop the illustrations. Imagine if a real business tried to keep up with its affairs this way! Perhaps a giant chalk board could be set up in the accounting department.

As transactions occurred, they would be called in to the department and the chalk board would be updated. Chaos would quickly rule. Even if the business could manage to figure out what its financial statements were supposed to contain, it probably could not systematically describe the transactions that produced those results. Obviously, a system is needed.

Read more ...

Introduction to Marketing Mix

In this lesson, we will introduce you to the activities that comprise a firm’s marketing program. These activities are popularly referred to as the 4 Ps – product, price, place and promotion. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Understand the major product decisions in marketing planning
  • Know the pricing objectives and the factors that influence the pricing decisions
  • Appreciate the role of marketing channels and understand the important channel decisions to be taken
  • Comprehend the Promotion Mix of marketing and the different elements in the promotion mix
  • Learn how the 4 Ps combine to create effective marketing programs
Read more ...

Market Segmentation, Targeting and Positioning

In this lesson, we will introduce you to the activities, viz., segmentation, targeting and positioning, that are collectively referred to as marketing strategy. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Segment the markets based on several segmentation variables
  • Target a segment by identifying the fit between segment profitability and organizational capability
  • Position your product/service so that it occupies a distinct and valued place in the target customers’ minds
Read more ...

Buyer behaviour

In this lesson, we will introduce you to the process through which the ultimate buyer makes purchase decisions. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify what stimulates a consumer to consider buying
  • Describe the buyer’s decision making process and the several factors which influence this decision
  • Understand the response of the buyer to the marketing and other stimuli
Read more ...

Internal Marketing versus External Marketing

Abstract: International marketing orientation requires modern concepts of economic activities in accordance with the requirements and specific foreign markets (national, multinational, global) in order to meet their current and future needs with maximum efficiency. The need for knowledge of international marketing occurs when we have to realize, to sell and promote goods and services to consumers and users in other countries.

Read more ...

Marketing Environment

In this lesson, we will introduce you to the forces that define marketing’s external environment. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify, analyze and monitor external forces and assess their potential impacts on the firm’s goods and services
  • Understand how marketers formulate their strategy within the frame of reference provided by the forces in the external environment

In this lesson, we will discuss the following:

Marketing Process

Objectives of Marketing Process

In this lesson, we will introduce you to the activities that makeup the marketing process. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify the parts of the marketing process
  • Understand the relationships among the parts of the marketing process
  • Explain how the marketing process creates, captures and sustains value for the customer
Read more ...

Marketing Concepts

Objectives of marketing concepts

In this lesson, we will introduce you to the conceptual ideas that makeup the marketing function of a business. After you work out this lesson, you should be able to:

  • List out the concepts of marketing
  • Understand how these concepts are interconnected
  • Explain how marketing is changing in a connected world
Read more ...

Introduction to Marketing

In this lesson, we will introduce you to the business function of marketing. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Define marketing and the utility (value) it creates for the customer
  • Trace the origin of marketing and explain how it has evolved
  • Describe the elements of a marketing strategy
  • Understand the scope of marketing
Read more ...

Definition and trends within Purchasing Management

The aim of this chapter is to provide the reader with an introduction to Purchasing Management in order to fully appreciate the book. The chapter presents the book's definition of Purchasing Management as well as briefly presenting the potential benefits with working at a strategic level with purchasing activities for a corporation.

Furthermore trends and historical developments within the area of Purchasing Management will be presented.

Read more ...

Purchasing Organization

The structure of the purchasing department is especially important in external and internal networks. The organizational model must facilitate activities in different strategic levels as well as cope with changes in external environment. By adjusting formalization and centralization levels, the organization can be positioned to best support the organization.

However, no universal solution exists, as the right structure is highly company specific and dynamic over time. Therefore, this is one of the major challenges that Purchasing Management confronts within business networks.

Read more ...

Purchasing management and internal collaboration

Strategic purchasing is most often associated with external relations. However, purchasing integration and internal collaboration are the enablers of every corporate strategy. The aim of this chapter is to explain the connections between purchasing and the company's competitive priorities as well as emphasize the need for interdepartmental collaboration.

Read more ...

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing Strategies of Purchasing Management

Sourcing is the activity of securing external components or services needed within the own internal organization. Companies employ different kinds of sourcing strategies and no one is declared to be the optimum solution. Outsourcing which is the foundation to choice of sourcing strategies also intends to align with a company's core competence focus.

Read more ...

International Financial Reporting Standards

A reporting entity (which we will call “entity” from here onwards) is either a company or a group of companies, which are all controlled by the same decision maker, i.e. normally the same board of directors. This occurs when the board of directors of a company controls directly or indirectly a number of other companies, by holding directly or indirectly the absolute or relative majority of the voting rights of other companies.

Read more ...

Definitia medicinei legale

Pornind de la necesitatea respectării conceptului de dreptate, având in vedere ca „nimic nu face pe om mai râu decât nedreptatea” (Topîrceanu) si ca „destinul lui s-a născut odată cu nevoia de justiţie si de respect individual” (Hamburger), a apărut si s-a dezvoltat „vocaţia valorificării condiţiei umane cu ajutorul ştiinţei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.

Numita si medicina judiciara, aceasta disciplina preocupata de realitatea faptica obiectiva oferă posibilitatea unui veritabil „dialog in serviciul adevărului” (P. H. Muller).

Medicina legala ar putea fi definita ca: disciplina medicala de sinteza, situata la graniţa dintre ştiinţele medico – biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte), ce are drept scop sprijinirea competenta a justiţiei ori de cate ori pentru lămurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizări cu caracter bio-medical” (aprecieri făcute de Dr. în ştiinţe medicale Valentin Iftenie în Medicina Legală pentru facultăţile de Drept – Ed. Stiinţe Medicale).

Prof. vasile Astărăstoaie şi Prof. Ghe. Scripcaru în Medicina Legală pentru Jurişti, Ed. Polirom 2005 definesc:

Medicina legală este ştiinţa medicală ce îşi pune cunoştinţele în slujba dreptului şi, prin drept, în slujba ordinii sociale.

Medicina legală a evoluat, în decursul timpului, în raport cu două fenomene:

In raport cu evoluţia dreptului , reflectată prin trecerea, de exemplu, de la ordalii şi probe formale către probe ştiinţifice. Dacă în perioada probelor formale din Evul Mediu probele erau tarifate prin lege în ceea ce priveşte valoarea lor (de exemplu, recunoaşterea faptei era considerată regina probei şi pentru a o obţine se recurgea la tortură, motiv pentru care E. Ferri aprecia că rezistenţa individului la recunoaş­tere depindea de rezistenţa lui fizică), o data cu principiile de drept elaborate de C. Beccaria (de altfel, prevăzute încă în dreptul canonic, când Sf. Pavel spunea că „unde nu e lege, nu este nici încălcare de lege”, şi în dreptul roman, unde se stipula ca acolo unde nu există lege, nu există nici pedeapsă), se dă juristului libertatea de a evalua valoarea probelor în raport cu forţa lor probantă, astfel că, astăzi, apelul la probe, inclusiv ştiinţifice, este neîngrădit prin lege, totul trebuind să conducă la formarea convingerii intime în luarea unei decizii judiciare.

In acest cadru juridic, proba medico-legală a fost din ce în ce mai intens solicitată, încât, în prezent, s-a ajuns la constatarea silogistică potrivit căreia:

  • justiţia se bazează pe adevăr;
  • proba cu coeficientul maxim de adevăr este proba ştiinţifică, deci justiţia se bazează pe probe ştiinţifice.

Probele ştiinţifice garantează aşadar la maximum adevărul judiciar, de unde şi apelul nelimitat la acest tip de probe, mai ales în probleme judiciare privind viaţa şi sănătatea omului, dar şi ori de câte ori omul devine subiect al unui raport juridic.

In raport cu evoluţia ştiinţelor medicale şi a descoperirilor din medicină care au mers, de exemplu, de la simpla constatare a unei plăgi ca fiind mortală (dintre cele 22 de plăgi de pe corpul lui Cezar s-a spus că doar una era letală, cea dintre coastele 1 – 2) până la identificarea absolută a unei persoane prin stabilirea codului său genetic (amprenta genetică).

Precizia ştiinţifică se extinde astăzi la toate activităţile umane şi prin excelenţă la justiţie, având în vedere gravitatea socială şi umană a deciziilor sale, iar acest fapt cuprinde şi progresul ştiinţific în expertologia medico-legală ce poate oferi probe de certitudine chiar şi prin determinarea dozei elementului toxic într-un fir de par, a alcoolemiei într-o picătură de sânge, a sexului într-un rest tisular etc.

In acest proces evolutiv, logica cercetării ştiinţifice (epistemologia) transformă expertologia medico-legală într-o ştiinţă a adevărului.

Medicina legală trebuie astfel să dovedească ştiinţific orice afirmaţie (numai criteriologia disciplinează înclinaţia firească de a stabili un lucru pe bază de intuiţie şi fler), astfel ca valoarea de adevăr a unei aserţiuni să fie incontestabilă. Din acest punct de vedere nu există experţi celebri sau slabi, ci experţi care argumentează ştiinţific sau care nu argumentează.

Efortul epistemologic al expertologiei medico-legale este acela de a face concordante constatările sale ştiinţifice cu modul cum s-a petrecut un lucru, prin paradigma clasică a lui adequatio rei intellectus (a adecvării intelectului, adică a raţionamentelor noastre ştiinţifice, la realitatea lucrului petrecut). Pentru aceasta, ea epuizează criteriile ştiinţifice ce pot dovedi un fapt oarecare. De exemplu, acuza întreruperii cursului sarcinii printr-un traumatism devine certă dacă se întrunesc următoarele criterii: existenţa sarcinii, existenţa avortului, realitatea traumatismului, intensitatea traumatismului, concordanţa de sediu şi filiaţia de simptome între lovire şi avort.

Tot astfel, în faţa oricărui fapt antisocial nu trebuie eludat nici unul dintre itemii lui Mărio Bunge, dacă dorim să stabilim realitatea faptului petrecut. De exemplu, într-o moarte violentă, pentru a face „cadavrul să vorbească” nu vom pierde din vedere să ne întrebăm ce s-a întâmplat (prin ce mecanism), cum s-a produs (prin ce obiect), când s-a produs (data morţii), de ce s-a produs (motivaţia actului), unde s-a produs (evaluarea eventualelor reacţii supravitale), de către cine s-a produs (autorul faptei) şi, uneori, şi cine a suferit efectele acestei fapte (identificarea victimei).

In esenţă, proba medico-legală este una ştiinţifică, în majoritatea cazurilor, de certă concludentă şi pertinenţă dacă :

  • sunt utilizate toate mijloacele adecvate scopului(obiectivului expertizei);
  • este efectuată în timp util;
  • concluzia este demonstrată, nu afirmată;
  • concluzia este verificată în raport cu circumstanţele faptei analizate;
  • s-a ţinut cont de eroarea aleatorie a instrumentelor utilizate în culegerea datelor;
  • s-a dat dovadă de prudenţă atunci când faptele medicale sunt interpretabile (nu permit afirmaţii certe) sau când ştiinţa nu dispune de o explicaţie a fenomenului.

In ceea ce priveşte bazele juridice ale expertizei medico-legale, acestea sunt incluse în Codul de procedură penală şi în Ordonanţa 1/2000 de organizare a activităţii medico-legale. Constatările şi expertizele medico-legale sunt mijloace de probă ce permit:

  • constatarea unui fapt;
  • identificarea unui autor;
  • cunoaşterea împrejurărilor unei cauze penale.

Obiectul medicinei legale

Deoarece in medicina legalaorice diagnostic devine un verdict” (Scripcaru-Terbancea), se poate afirma ca obiectul medicinei legale se concretizează in lupta pentru aflarea adevărului – „care nu este întotdeauna frumos, după cum frumosul nu este întotdeauna adevărat” – tehnic sau ştiinţific, prin aplicarea atât a noţiunilor specifice medico-legale, cat si a celor generale, medico-biologice, in cadrul unei activităţi complexe numita generic expertologie.

In ceea ce priveşte domeniul de activitate al medicinei legale, schematic se poate vorbi de:

Tanatologia medico-legala sau patologia medico-legala morfologica (morfologia medico-legala), care studiază aspectele legate de moarte (felul morţii, cauzele morţii, semnele morţii etc.); preocuparea esenţiala a acestui sector este centrata pe examinarea (externa si interna) a cadavrului;

Clinica medico legala sau patologia medico-legala , clinica ce are ca obiect de studiu persoana (omul viu) sau documentele medicale ce aparţin acestuia, in scopul probării unor violente exercitate asupra sa (examinarea medico-legale traumatologica), al stabilirii stării psihice (expertiza medico-legala psihiatrica) a posibilităţii executării pedepsei privative de libertate (expertiza medico-legala pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei din motive medicale) etc.;

Deontologie medicala acea parte a medicinei-legale care se ocupa cu îndatoririle corpului medical, cu raporturile medicilor intre ei, fata de societate, justiţie si fata de pacienţi .

Organizarea retelei de medicina legala din România

Activitatea de medicina legala din România se desfăşoară in conformitate cu prevederile Legii 459/2001, privind organizarea activităţii si funcţionarea instituţiilor de medicina legala, publicata de Monitorul oficial nr. 418/27.07.2001.

Din reglementările legii se desprind următoarele elemente ce caracterizează activitatea practica de medicina legala:

  • activitatea de medicina legala se realizează de către medicii legişti încadraţi in instituţiile de medicina legala;
  • activitatea de medicina legala se desfăşoară cu respectarea principiului teritorialităţii si al competentei;
  • activitatea de medicina legala este coordonata de: din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătăţii; sub raport ştiinţific si metodologic de M.S.F. si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici”.

Consiliul Superior de Medicina Legala este format din:

Consiliul Superior de Medicina Legala

In România, reţeaua de medicina legala este organizata la nivel naţional si are o structura piramidala, fiind compusa din următoarele nivele de competenta:

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti – unitate cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Activitatea de medicina legala este coordonata, sub raport ştiinţific si metodologic, de Ministerul Sănătăţii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul la Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarea componenta:

  • directorii institutelor de medicina legala;
  • profesorii de medicina legala din tara;
  • seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din România;
  • medici legişti din diferite servicii de medicina legala judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • preşedintele comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, numit prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului de Interne, numit prin ordin al ministrului de interne.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este, de drept, preşedintele Consiliului Superior de Medicina Legala. În caz de indisponibilitate, el poate fi înlocuit de unul din directorii institutelor de medicina legala, desemnat de preşedintele Consiliului superior de medicina legala.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare sunt numiţi prin ordin al Ministrului Sănătăţii.

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarele atribuţii:

  • coordonează activitatea de medicina legala, din punct de vedere ştiinţific si metodologic, împreuna cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întreg teritoriul tarii;
  • studiază si interpretează anual, morbiditatea si mortalitatea medico-legala, si informează despre aceasta Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public si Ministerul de Interne;
  • iniţiază studii de criminologie si alte studii interdisciplinare de interes social si medico-legal, la nivel naţional;
  • sprijină, prin mijloace specifice, activitatea medico-sanitara;
  • propune Ministerului Sănătăţii componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale;
  • adopta, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare si funcţionare.

Consiliul Superior de Medicina Legala se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti colaborează cu Ministerul de Justiţie, Parchetul General si cu Ministerul de Interne.

Instanţa ştiinţifica suprema este constituita de Comisia Superioara Medico-legala (formata din membri de diferite specialităţi – medici legişti, chirurgi, ortopezi, neurochirurgi, microbiologi etc.)

Comisia Superioara Medico-legala este compusa din următorii membrii permanenţi:

  • directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;
  • directorul adjunct medical al Institutului de Medicina Legala :Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti;
  • directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare;
  • şefii disciplinelor de profil din facultăţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
  • seful disciplinei de morfopatologie a Universitarii de Medicina „Carol Davila” Bucureşti;
  • 2-4 medici primari legişti, cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici.

La lucrările Comisiei superioare pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori – şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale, precum si specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este Preşedintele Comisiei Superioare Medico-legale.

Comisia superioara medico-legala verifica si avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunţa asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

În cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-legala recomanda refacerea totala sau parţiala a lucrărilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulând propuneri in acest sens sau concluzii proprii.

Institute zonale de medicina legala

Sunt unităţi cu personalitate juridica în subordinea administrativa a Ministerului Sănătăţii care îşi au sediul in centre medicale universitare Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş, Craiova.

Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, precum si celelalte institute de medicina legala, în limitele competentei lor teritoriale, au următoarele atribuţii principale:

  • controlează din punct de vedere ştiinţific si metodologic un anumit număr de laboratoare judeţene;
  • efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penala, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize si constatări, precum si alte lucrări cu caracter medico-legal;
  • efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente privind acordarea asistentei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legala judeţene, de organele de urmărire penala, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;
  • îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicina legala judeţene prevăzute în prezenta ordonanţa;
  • efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinii legale si pun la dispoziţie învăţământului universitar si postuniversitar materiale documentare, precum si alte mijloace necesare procesului de învăţământ;
  • contribuie la sprijinirea asistentei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unitarilor sanitare, la cererea lor, cât si prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • propun Consiliului superior de medicina legala masuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinii legale pe întreg teritoriul tarii;
  • avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare si alte servicii de estetica mortuara.

In cadrul institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare, precum si în cadrul Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” funcţionează Comisii de avizare si control al actelor medico-legale.

Comisia de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala din centrele universitare este compusa din:

  • directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv;
  • 2-4 medici primari legişti cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul institutului de medicina legala.

La lucrările Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale.

Directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar este preşedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale.

Componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.

Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala examinează si avizează:

  • actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina legala judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti considera necesara avizarea;
  • actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penala sau instanţelor judecătoreşti.

Servicii medico-legale judeţene

Funcţionează in oraşele reşedinţa de judeţ fiind subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publica.

Serviciile medico-legale judeţene pot organiza Cabinete medico-legale in localităţile mai importante din judeţul respectiv sau pot decide numirea unui medic de alta specialitate ca medic legist delegat (temporar).

Serviciile de medicina legala judeţene au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează expertize si constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente în acordarea asistentei ori in cazurile in care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • efectuează orice alta expertiza sau constatare medico-legala, în cazul în care se apreciază ca aceasta nu poate fi efectuata de cabinetul de medicina legala;
  • efectuează, cu plata, examinări medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum si orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta cabinetului de medicina legala;
  • efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta institutelor de medicina legala;
  • pun la dispoziţie catedrelor de medicina legala din universităţile de medicina si farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicala si de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, ţesuturi si alte produse biologice necesare procesului didactic;
  • pun la dispoziţia Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si a institutelor de medicina legala materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifica;
  • contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistentei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficientele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • participa, la cererea instituţiilor sanitare si a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de ancheta, instituite de acestea si contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.

Cabinetele de medicina legala

Au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează orice expertiza si constatare medico-legala, din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor ce intra în atribuţiile serviciilor de medicina legala;
  • asigura, cu plata, efectuarea examinărilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate;
  • asigura, cu plata, efectuarea altor lucrări medico-legale

In prezent exista 11 Cabinete medico-legale subordonate situate in următoarele oraşe sau municipii nereşedinţa de judeţ: Lugoj, Câmpulung-Argeş, Comăneşti, Făgăraş, Petroşani, Sighetul Marmaţiei, Mediaş, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Bârlad, Oneşti.

Back to Top