Activitatea Bancara

Calitatea portofolilui de credite element principal în analiza riscului în activitatea de creditare

Evaluarea riscului global de credit

Bancile comerciale se confrunta cu o serie de riscuri legate de operatiunile lor curente, iar expunerea acestora la risc poate fi o expunere inerenta activitatii obisnuite sau o expunere suplimentara, generata de dorinta de a obtine profit mai mare decat cel normal. În cazul primei expuneri este vorba de riscuri pure, iar în cel de-al doilea caz de riscuri speculative.

Read more ...

Funcţia de reproducere

Reproducerea este rezultatul fecundării gametului feminin (ovulul) de către gametul masculin (spermatozoidul). Oul sau zigotul rezultat se adăpostește în cavitatea uterină, unde crește și se dezvoltă până ce fătul, devenit viabil, este expulzat prin actul nașterii.

Gonadele (glande mixte) au două funcții importante:

Read more ...

Asigurarea de risc financiar

Concept, caracteristici, tipuri de asigurări de răspundere financiară

Activitatea comercială este supusă unor riscuri variate. În fiecare an zeci sau sute de mii de companii din toată lumea dau faliment rămânând cu mari datorii faţă de parteneri. Nu de puţine ori motivul îl reprezintă insolvabilitatea cumpărătorilor lor, care face imposibilă recuperarea sumelor respective şi prin urmare, seria problemelor continuă şi se revarsă şi asupra altora.

Read more ...

Alte forme de elasticitate a cererii

Am arătat anterior că elasticitatea cererii faţă de preţ nu este singura formă de elasticitate a cererii. Uneori economiştii şi managerii doresc să cunoască reacţia consumatorilor in situaţia cand preţul produsului rămane neschimbat, dar se modifică veniturile sau preţul bunurilor conexe.

De aceea, pe langă elasticitatea cererii faţă de preţul produsului se mai calculează elasticitatea cererii faţă de veniturile consumatorilor şi elasticitatea incrucişată sau faţă de preţul bunurilor conexe.

Read more ...

Elasticitatea cererii şi ofertei

Analiza principalelor elemente ale mecanismului de funcţionare a pieţei se bazează pe cercetarea interacţiunii dintre cerere şi ofertă. Modificările înregistrate în cerere şi ofertă sub influenţa factorilor preţ şi non-preţ influenţează echilibrul pieţei. Prezintă interes nu doar direcţia modificărilor, dar şi mărimea sensibilităţii, intensităţii reacţiei consumatorului şi producătorului la aceste modificări.

Scopul acestui capitol este de a determina măsura în care cererea şi oferta răspund la modificarea condiţiilor pieţei. Pentru a măsura oscilaţia cantităţii cerute ori a cantităţii oferite dintr-un bun la modificarea preţului acelui bun sau sub influenţa altor factori, se utilizează conceptul de elasticitate. Acest concept permite realizarea unor observaţii cantitative cu privire la efectele modificării cererii sau ofertei.

Read more ...

Conceptul de marketing internaţional

Definirea şi particularităţile marketingului internaţional 

Conceptul de marketing internaţional este un marketing practicat pentru activităţile din afara graniţelor ţării şi se deosebeşte de cel intern prin aceea că, traversându-se frontierele, se schimbă o serie de restricţii economice, politice şi legale. Prin urmare, marketingul internaţional presupune extinderea strategiilor şi planurilor de marketing naţionale peste graniţele ţării.

Read more ...

Organitele citoplasmatice

Ribozomii (granulele lui Palade)

Etimologie: ribos gr.= granulă, soma gr.= corp (în trad liberă - corpi granuloşi)

Ribozomii sunt organite citoplasmatice prezente atât în celulele procariote cât şi în cele eucariote, cu puţine excepţii, ca de exemplu eritrocitele mature ale mamiferelor. Å

Read more ...

Celula

Ce este celula

La baza alcătuirii organismului uman, ca de altfel și al tuturor viețuitoarelor, se află celula. Întregul organism uman este alcătuit din celule.

Celulele pot exista singure (exemplu: globulele albe din sânge) sau grupate, formând țesuturi (exemplu: țesutul nervos, alcătuit prin gruparea neuronilor).

Read more ...

Operatiunile institutiilor de credit

Activitatea bancara se desfasoara prin institutii de credit autorizate, în conditiile legii. Institutia de credit reprezinta:

  • entitatea care desfasoara cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public si de acordare de credite în cont propriu;
  • entitatea emitenta de moneda electronica, alta decît cea prevazuta la lit. a), denumita institutie emitenta de moneda electronica.
Read more ...

Politici de management al resurselor umane

Elementele sistemului de management al resurselor umane

Managementul resurselor umane se defineşte ca un ansamblu de activităţi prin care se asigură procurarea, dezvoltarea şi conservarea resurselor umane de care are nevoie o organizaţie pentru a-şi atinge obiectivele. O astfel de concepţie cu privire la managementul resurselor umane (MRU) pune accentul, înainte de toate, pe descrierea activităţilor componente, fără a încerca să expliciteze obiectivele specifice urmărite prin împlinirea acestor activităţi.

Read more ...

Analiza organizaţiei

În acest capitol vom încerca să vedem unele laturi ascunse ale organizaţiei. Analiza organizaţiei ne va da posibilitate să vedem cum trebuie să fie firma în viitor, şi ce trebuie să facem pentru a o vedea acolo.

Influenţa structurii asupra diferitor sisteme utilizate în gestiunea firmei

Read more ...

Cultura organizaţională a companiei

O teorie asupra culturii organizaţionale susţinută de Hall, Schein, Denison şi Hofstede se referă la faptul că, orice cultură creată de o anumită organizaţie îşi conservă şi îşi ascunde elementele fundamentale şi mecanismele de funcţionare într-o mai maremăsură decât şi le arată . Mai mult chiar, cultura organizaţională este ascunsă şi de proprii ei membrii.

Astfel, cultura organizaţională oricărei companii este atât o cultură de suprafaţă (limbaj, reglementări legale, elemente materiale etc.), cât şi o cultură ascunsă (norme şi reguli unanim acceptate, credinţe şi prezumţii, modele de comportament etc.).

Read more ...

Evidenţa produselor şi mărfurilor

Evidenţa produselor

Produsele reprezintă bunurile care au trecut toate etapele procesului tehnologic şi au fost predate la depozit. Pentru evidenţa produselor finite este destinat contul de activ 216 “Produse”. În debitul acestui cont se reflectă costul efectiv al produselor finite, iar în credit – valoarea de bilanţ a produselor ieşite. Soldul este debitor єi reprezintă valoarea de bilanţ a produselor, semifabricatelor, produselor reziduale aflate în stoc la finele perioadei de gestiune.

Intrarea produselor fabricate se reflectă în contabilitate prin formulele contabile:

Read more ...

Activitatea si rolurile managerului in organizatie

Managerul este un individ sau un grup de indivizi care asigură desfăşurarea procesului de management indeplinind funcţii manageriale şi de execuţie.  Managerul diferă de leader prin poziţia şi autoritatea oficială de care dispune.

Managerul prezintă cateva trăsături şi anume:

Read more ...

Marca

Recunoaşterea de către public a mărcii unei organizaţii influenţează de cele mai multe ori în mod hotărîtor comportamentul posibililor clienţi. Fiecare persoană asociază simbolului care reprezintă organizaţia/oferta sa un set de valori relevante pentru sine, care descriu şi diferenţiază firma şi produsele respective faţă de concurenţă. O marcă investită cu valori pozitive suficient de puternice va ajuta organizaţia să comercializeze mai bine produsele sale.

Read more ...

Funcţiile mărcilor

Marca este considerată, în prezent, un element fundamental al strategiei comerciale a întreprinderii, strategie bazată pe diferenţierea pe care aceasta o introduce în oferta de produse şi servicii.

Read more ...

Celula vegetală

Plantele unicelulare sunt considerate plante inferioare, de tipul algelor albastre şi ciupercilor, la care unica celulă îndeplineşte toate funcţiile vitale şi reproducerea. La plantele unicelulare forma celulelor poate fi sferică, ovală, cilindrică, cubică sau eliptică.

Plantele pluricelulare sunt considerate majoritare, iar diferitele lor funcţii sunt îndeplinite de ţesuturi alcătuite din celule specializate.

Read more ...

Evaluarea şi rolul ei în contabilitate

Noţiuni şi principiile evaluării

Problema evaluării reprezentă, probabil, cel mai controversat subiect din contabilitate. Aceasta are în vedere atribuirea unei valori monetare unei operaţiuni economice. Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilităţii care constă în măsurarea valorică a activelor, datoriilor, capitalului propriu, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor financiare.

Read more ...

Realizarea si masurarea calităţii

Similar oricărei activitati a firmei, controlul calităţii produselor si serviciilor se planifica. Alcatuirea planurilor porneşte de la definirea obiectivelor. In cazul controlului calităţii este necesar sa se stabileasca obiectivele strategice al calităţii.

Read more ...

Celula canceroasă

Factorii de inducţie ai celulei canceroase

Celulele transformate sau tumorale apar în urma acţiunii unor factori cu incidenţă primară cum ar fi substanţe chimice, acţiunea cancerogenă a agenţilor fizici şi acţiunea de transformare cancerogenă a virusurilor. Aceşti factori acţionează la nivel molecular, mai ales asupra acizilor nucleici (ADN şi ARN), de unde şi noţiunea modernă de ’’cancer — boală moleculară”.

Read more ...

Microeconomics

General Equilibrium

When we have studied equilibria so far, it has always been so-called partial equilibria. (A partial equilibrium is one where we assume that “everything else is unchanged.”) However, we have also seen that a change in one variable can lead to changes in many other variables, so the restriction that everything else is unchanged may not be very realistic.

Read more ...

Structural Evolution of the U.S. Economy

The structure of the American economy is evolving. Technology is one of the driving forces, both domestically and in integrating the U.S. economy with the global economy. The domestic economy does not operate in a vacuum.In a relatively open global economy, structural change in emerging economies causes structural change in advanced countries.

Read more ...

Agile supply chain management

The Need for Agility

Having understood the impact and the indisputable success of the lean philosophy applied in many organizations world over. Can we come to a conclusion that the next milestone, after the craft production and mass production, is going to be the lean production? To answer this question, one needs to first establish whether the lean approach can fit all business environments now and in the future. Researches and literature so far appear to believe the otherwise.

The critical argument here is that the lean system was developed from a forecasting based volume production industrial sector where the market differentiator is reliability and cost, and today a large part of our global market is variety dominated and the differentiator is speed and responsiveness. Hence, lean probably is not a cure-all approach after all.

Read more ...

Insurance Marketing

The essence of insurance marketing

Marketing is a philosophy of the underwriter, determining the strategy and tactics of his activities in the conditions terms of competition. Marketing simultaneously combines market research, new product development, distribution, advertising, promotion, product improvement and so on.

Read more ...

Marketing Process

Objectives of Marketing Process

In this lesson, we will introduce you to the activities that make up the marketing process. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify the parts of the marketing process
  • Understand the relationships among the parts of the marketing process
  • Explain how the marketing process creates, captures and sustains value for the customer
Read more ...

Business Cycle Theory

It has frequently been observed that interest in business or trade cycle theory is itself cyclical (e.g. Zarnowitz 1985, p.524). In periods of sustained prosperity interest wanes, as it did in the 1960s and early 1970s when research into macroeconomic dynamics concentrated on growth theory. At the end of the 1960s, the continued existence of business cycles was questioned. The experiences of the 1970s and early 1980s, especially following the 1973 and 1979 oil price shocks, brought a resurgence of interest in business cycles.

Read more ...

Perfect Competition

Perfect Competition

So far, we have discussed how the consumers make their decisions, and what the producers’ production possibilities and cost of production look like. The consumers often take prices as given and choose quantities based on the prices. The question is how prices arise. One factor is, of course, the cost of production.

Read more ...

The Reporting Cycle

Preparing Financial Statements

In the previous chapter, you learned all about adjustments that might be needed at the end of each accounting period. These adjustments were necessary to bring a company’s books and records current in anticipation of calculating and reporting its income and financial position.

However, Information Processing did not illustrate how those adjustments would be used to actually prepare the financial statements. This chapter will begin with that task.

Read more ...

Elasticity of demand: if you get a pay raise, buy caviar not bread

The elasticity of demand is its responsiveness to changes in another factor, such as price. British economist Alfred Marshall is generally credited as the first economist to define the concept in 1890, but the German statistician Ernst Engel published a paper five years earlier, showing how changes in income alter the level of demand. The origins of the concept may be disputed, but its importance is not.

Read more ...

Demand, The Demand Curve and Elasticity of Demand

The word demand has a special meaning in economics. Most American teenagers own a pair of sneakers. Because of high demand and high price, however, not everyone who wants a pair of Nike Air Force 1 sneakers is able to acquire this particular brand. As you read this section, you’ll learn that the idea of demand centers on people being both willing and able to pay for a product or service.

Read more ...

Purchasing strategies and Supplier Selection

Strategic Role of Purchasing

Purchasing function has a strategically indispensable role to play in supply chain management. It covers the sourcing end of supply chain management interfacing with the delivery end of the suppliers.

The classical definition of purchasing is: to obtain materials and/or services of the right quality in the right quantity from the right source, deliver them to the right place at the right price.

Read more ...

Buyer behaviour

In this lesson, we will introduce you to the process through which the ultimate buyer makes purchase decisions. After you work out this lesson, you should be able to:

  • Identify what stimulates a consumer to consider buying
  • Describe the buyer’s decision-making process and the several factors which influence this decision
  • Understand the response of the buyer to the marketing and other stimuli
Read more ...

Supply Chain Design and Analysis: Models and Methods

For years, researchers and practitioners have primarily investigated the various processes within manufacturing supply chains individually. Recently, however, there has been increasing attention placed on the performance, design, and analysis of the supply chain as a whole.

Thisattention is largely a result of the rising costs of manufacturing, the shrinking resources of manufacturing bases, shortened product life cycles, the leveling of the playing field within manufacturing, and the globalization of market economies.

Read more ...

The legacy of the discipline of geopolitics

The disciplines of geoeconomic and geopolitics are closely intertwined. The discipline of geopolitics has a burden full past and can only progress through self-critique: that is through criticism of the discipline itself. For instance, it must be made clear what in geopolitics is objective and what is normative. So far this criticism has come mostly from outside, from its opponents, whether they represent critical geopolitics, political geography, or mainstream political science.

Read more ...

Information Processing

Accounts, Debits, and Credits

The previous chapter showed how transactions caused financial statement amounts to change. “Before” and “after” examples, etc. was used to develop the illustrations. Imagine if a real business tried to keep up with its affairs this way! Perhaps a giant chalk board could be set up in the accounting department.

As transactions occurred, they would be called in to the department and the chalk board would be updated. Chaos would quickly rule. Even if the business could manage to figure out what its financial statements were supposed to contain, it probably could not systematically describe the transactions that produced those results. Obviously, a system is needed.

Read more ...

Definitia medicinei legale

Pornind de la necesitatea respectării conceptului de dreptate, având in vedere ca „nimic nu face pe om mai râu decât nedreptatea” (Topîrceanu) si ca „destinul lui s-a născut odată cu nevoia de justiţie si de respect individual” (Hamburger), a apărut si s-a dezvoltat „vocaţia valorificării condiţiei umane cu ajutorul ştiinţei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.

Numita si medicina judiciara, aceasta disciplina preocupata de realitatea faptica obiectiva oferă posibilitatea unui veritabil „dialog in serviciul adevărului” (P. H. Muller).

Medicina legala ar putea fi definita ca: disciplina medicala de sinteza, situata la graniţa dintre ştiinţele medico – biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte), ce are drept scop sprijinirea competenta a justiţiei ori de cate ori pentru lămurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizări cu caracter bio-medical” (aprecieri făcute de Dr. în ştiinţe medicale Valentin Iftenie în Medicina Legală pentru facultăţile de Drept – Ed. Stiinţe Medicale).

Prof. vasile Astărăstoaie şi Prof. Ghe. Scripcaru în Medicina Legală pentru Jurişti, Ed. Polirom 2005 definesc:

Medicina legală este ştiinţa medicală ce îşi pune cunoştinţele în slujba dreptului şi, prin drept, în slujba ordinii sociale.

Medicina legală a evoluat, în decursul timpului, în raport cu două fenomene:

In raport cu evoluţia dreptului , reflectată prin trecerea, de exemplu, de la ordalii şi probe formale către probe ştiinţifice. Dacă în perioada probelor formale din Evul Mediu probele erau tarifate prin lege în ceea ce priveşte valoarea lor (de exemplu, recunoaşterea faptei era considerată regina probei şi pentru a o obţine se recurgea la tortură, motiv pentru care E. Ferri aprecia că rezistenţa individului la recunoaş­tere depindea de rezistenţa lui fizică), o data cu principiile de drept elaborate de C. Beccaria (de altfel, prevăzute încă în dreptul canonic, când Sf. Pavel spunea că „unde nu e lege, nu este nici încălcare de lege”, şi în dreptul roman, unde se stipula ca acolo unde nu există lege, nu există nici pedeapsă), se dă juristului libertatea de a evalua valoarea probelor în raport cu forţa lor probantă, astfel că, astăzi, apelul la probe, inclusiv ştiinţifice, este neîngrădit prin lege, totul trebuind să conducă la formarea convingerii intime în luarea unei decizii judiciare.

In acest cadru juridic, proba medico-legală a fost din ce în ce mai intens solicitată, încât, în prezent, s-a ajuns la constatarea silogistică potrivit căreia:

  • justiţia se bazează pe adevăr;
  • proba cu coeficientul maxim de adevăr este proba ştiinţifică, deci justiţia se bazează pe probe ştiinţifice.

Probele ştiinţifice garantează aşadar la maximum adevărul judiciar, de unde şi apelul nelimitat la acest tip de probe, mai ales în probleme judiciare privind viaţa şi sănătatea omului, dar şi ori de câte ori omul devine subiect al unui raport juridic.

In raport cu evoluţia ştiinţelor medicale şi a descoperirilor din medicină care au mers, de exemplu, de la simpla constatare a unei plăgi ca fiind mortală (dintre cele 22 de plăgi de pe corpul lui Cezar s-a spus că doar una era letală, cea dintre coastele 1 – 2) până la identificarea absolută a unei persoane prin stabilirea codului său genetic (amprenta genetică).

Precizia ştiinţifică se extinde astăzi la toate activităţile umane şi prin excelenţă la justiţie, având în vedere gravitatea socială şi umană a deciziilor sale, iar acest fapt cuprinde şi progresul ştiinţific în expertologia medico-legală ce poate oferi probe de certitudine chiar şi prin determinarea dozei elementului toxic într-un fir de par, a alcoolemiei într-o picătură de sânge, a sexului într-un rest tisular etc.

In acest proces evolutiv, logica cercetării ştiinţifice (epistemologia) transformă expertologia medico-legală într-o ştiinţă a adevărului.

Medicina legală trebuie astfel să dovedească ştiinţific orice afirmaţie (numai criteriologia disciplinează înclinaţia firească de a stabili un lucru pe bază de intuiţie şi fler), astfel ca valoarea de adevăr a unei aserţiuni să fie incontestabilă. Din acest punct de vedere nu există experţi celebri sau slabi, ci experţi care argumentează ştiinţific sau care nu argumentează.

Efortul epistemologic al expertologiei medico-legale este acela de a face concordante constatările sale ştiinţifice cu modul cum s-a petrecut un lucru, prin paradigma clasică a lui adequatio rei intellectus (a adecvării intelectului, adică a raţionamentelor noastre ştiinţifice, la realitatea lucrului petrecut). Pentru aceasta, ea epuizează criteriile ştiinţifice ce pot dovedi un fapt oarecare. De exemplu, acuza întreruperii cursului sarcinii printr-un traumatism devine certă dacă se întrunesc următoarele criterii: existenţa sarcinii, existenţa avortului, realitatea traumatismului, intensitatea traumatismului, concordanţa de sediu şi filiaţia de simptome între lovire şi avort.

Tot astfel, în faţa oricărui fapt antisocial nu trebuie eludat nici unul dintre itemii lui Mărio Bunge, dacă dorim să stabilim realitatea faptului petrecut. De exemplu, într-o moarte violentă, pentru a face „cadavrul să vorbească” nu vom pierde din vedere să ne întrebăm ce s-a întâmplat (prin ce mecanism), cum s-a produs (prin ce obiect), când s-a produs (data morţii), de ce s-a produs (motivaţia actului), unde s-a produs (evaluarea eventualelor reacţii supravitale), de către cine s-a produs (autorul faptei) şi, uneori, şi cine a suferit efectele acestei fapte (identificarea victimei).

In esenţă, proba medico-legală este una ştiinţifică, în majoritatea cazurilor, de certă concludentă şi pertinenţă dacă :

  • sunt utilizate toate mijloacele adecvate scopului(obiectivului expertizei);
  • este efectuată în timp util;
  • concluzia este demonstrată, nu afirmată;
  • concluzia este verificată în raport cu circumstanţele faptei analizate;
  • s-a ţinut cont de eroarea aleatorie a instrumentelor utilizate în culegerea datelor;
  • s-a dat dovadă de prudenţă atunci când faptele medicale sunt interpretabile (nu permit afirmaţii certe) sau când ştiinţa nu dispune de o explicaţie a fenomenului.

In ceea ce priveşte bazele juridice ale expertizei medico-legale, acestea sunt incluse în Codul de procedură penală şi în Ordonanţa 1/2000 de organizare a activităţii medico-legale. Constatările şi expertizele medico-legale sunt mijloace de probă ce permit:

  • constatarea unui fapt;
  • identificarea unui autor;
  • cunoaşterea împrejurărilor unei cauze penale.

Obiectul medicinei legale

Deoarece in medicina legalaorice diagnostic devine un verdict” (Scripcaru-Terbancea), se poate afirma ca obiectul medicinei legale se concretizează in lupta pentru aflarea adevărului – „care nu este întotdeauna frumos, după cum frumosul nu este întotdeauna adevărat” – tehnic sau ştiinţific, prin aplicarea atât a noţiunilor specifice medico-legale, cat si a celor generale, medico-biologice, in cadrul unei activităţi complexe numita generic expertologie.

In ceea ce priveşte domeniul de activitate al medicinei legale, schematic se poate vorbi de:

Tanatologia medico-legala sau patologia medico-legala morfologica (morfologia medico-legala), care studiază aspectele legate de moarte (felul morţii, cauzele morţii, semnele morţii etc.); preocuparea esenţiala a acestui sector este centrata pe examinarea (externa si interna) a cadavrului;

Clinica medico legala sau patologia medico-legala , clinica ce are ca obiect de studiu persoana (omul viu) sau documentele medicale ce aparţin acestuia, in scopul probării unor violente exercitate asupra sa (examinarea medico-legale traumatologica), al stabilirii stării psihice (expertiza medico-legala psihiatrica) a posibilităţii executării pedepsei privative de libertate (expertiza medico-legala pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei din motive medicale) etc.;

Deontologie medicala acea parte a medicinei-legale care se ocupa cu îndatoririle corpului medical, cu raporturile medicilor intre ei, fata de societate, justiţie si fata de pacienţi .

Organizarea retelei de medicina legala din România

Activitatea de medicina legala din România se desfăşoară in conformitate cu prevederile Legii 459/2001, privind organizarea activităţii si funcţionarea instituţiilor de medicina legala, publicata de Monitorul oficial nr. 418/27.07.2001.

Din reglementările legii se desprind următoarele elemente ce caracterizează activitatea practica de medicina legala:

  • activitatea de medicina legala se realizează de către medicii legişti încadraţi in instituţiile de medicina legala;
  • activitatea de medicina legala se desfăşoară cu respectarea principiului teritorialităţii si al competentei;
  • activitatea de medicina legala este coordonata de: din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătăţii; sub raport ştiinţific si metodologic de M.S.F. si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici”.

Consiliul Superior de Medicina Legala este format din:

Consiliul Superior de Medicina Legala

In România, reţeaua de medicina legala este organizata la nivel naţional si are o structura piramidala, fiind compusa din următoarele nivele de competenta:

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti – unitate cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Activitatea de medicina legala este coordonata, sub raport ştiinţific si metodologic, de Ministerul Sănătăţii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul la Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarea componenta:

  • directorii institutelor de medicina legala;
  • profesorii de medicina legala din tara;
  • seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din România;
  • medici legişti din diferite servicii de medicina legala judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • preşedintele comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, numit prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului de Interne, numit prin ordin al ministrului de interne.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este, de drept, preşedintele Consiliului Superior de Medicina Legala. În caz de indisponibilitate, el poate fi înlocuit de unul din directorii institutelor de medicina legala, desemnat de preşedintele Consiliului superior de medicina legala.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare sunt numiţi prin ordin al Ministrului Sănătăţii.

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarele atribuţii:

  • coordonează activitatea de medicina legala, din punct de vedere ştiinţific si metodologic, împreuna cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întreg teritoriul tarii;
  • studiază si interpretează anual, morbiditatea si mortalitatea medico-legala, si informează despre aceasta Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public si Ministerul de Interne;
  • iniţiază studii de criminologie si alte studii interdisciplinare de interes social si medico-legal, la nivel naţional;
  • sprijină, prin mijloace specifice, activitatea medico-sanitara;
  • propune Ministerului Sănătăţii componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale;
  • adopta, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare si funcţionare.

Consiliul Superior de Medicina Legala se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti colaborează cu Ministerul de Justiţie, Parchetul General si cu Ministerul de Interne.

Instanţa ştiinţifica suprema este constituita de Comisia Superioara Medico-legala (formata din membri de diferite specialităţi – medici legişti, chirurgi, ortopezi, neurochirurgi, microbiologi etc.)

Comisia Superioara Medico-legala este compusa din următorii membrii permanenţi:

  • directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;
  • directorul adjunct medical al Institutului de Medicina Legala :Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti;
  • directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare;
  • şefii disciplinelor de profil din facultăţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
  • seful disciplinei de morfopatologie a Universitarii de Medicina „Carol Davila” Bucureşti;
  • 2-4 medici primari legişti, cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici.

La lucrările Comisiei superioare pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori – şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale, precum si specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este Preşedintele Comisiei Superioare Medico-legale.

Comisia superioara medico-legala verifica si avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunţa asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

În cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-legala recomanda refacerea totala sau parţiala a lucrărilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulând propuneri in acest sens sau concluzii proprii.

Institute zonale de medicina legala

Sunt unităţi cu personalitate juridica în subordinea administrativa a Ministerului Sănătăţii care îşi au sediul in centre medicale universitare Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş, Craiova.

Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, precum si celelalte institute de medicina legala, în limitele competentei lor teritoriale, au următoarele atribuţii principale:

  • controlează din punct de vedere ştiinţific si metodologic un anumit număr de laboratoare judeţene;
  • efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penala, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize si constatări, precum si alte lucrări cu caracter medico-legal;
  • efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente privind acordarea asistentei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legala judeţene, de organele de urmărire penala, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;
  • îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicina legala judeţene prevăzute în prezenta ordonanţa;
  • efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinii legale si pun la dispoziţie învăţământului universitar si postuniversitar materiale documentare, precum si alte mijloace necesare procesului de învăţământ;
  • contribuie la sprijinirea asistentei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unitarilor sanitare, la cererea lor, cât si prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • propun Consiliului superior de medicina legala masuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinii legale pe întreg teritoriul tarii;
  • avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare si alte servicii de estetica mortuara.

In cadrul institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare, precum si în cadrul Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” funcţionează Comisii de avizare si control al actelor medico-legale.

Comisia de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala din centrele universitare este compusa din:

  • directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv;
  • 2-4 medici primari legişti cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul institutului de medicina legala.

La lucrările Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale.

Directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar este preşedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale.

Componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.

Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala examinează si avizează:

  • actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina legala judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti considera necesara avizarea;
  • actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penala sau instanţelor judecătoreşti.

Servicii medico-legale judeţene

Funcţionează in oraşele reşedinţa de judeţ fiind subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publica.

Serviciile medico-legale judeţene pot organiza Cabinete medico-legale in localităţile mai importante din judeţul respectiv sau pot decide numirea unui medic de alta specialitate ca medic legist delegat (temporar).

Serviciile de medicina legala judeţene au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează expertize si constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente în acordarea asistentei ori in cazurile in care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • efectuează orice alta expertiza sau constatare medico-legala, în cazul în care se apreciază ca aceasta nu poate fi efectuata de cabinetul de medicina legala;
  • efectuează, cu plata, examinări medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum si orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta cabinetului de medicina legala;
  • efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta institutelor de medicina legala;
  • pun la dispoziţie catedrelor de medicina legala din universităţile de medicina si farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicala si de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, ţesuturi si alte produse biologice necesare procesului didactic;
  • pun la dispoziţia Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si a institutelor de medicina legala materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifica;
  • contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistentei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficientele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • participa, la cererea instituţiilor sanitare si a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de ancheta, instituite de acestea si contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.

Cabinetele de medicina legala

Au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează orice expertiza si constatare medico-legala, din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor ce intra în atribuţiile serviciilor de medicina legala;
  • asigura, cu plata, efectuarea examinărilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate;
  • asigura, cu plata, efectuarea altor lucrări medico-legale

In prezent exista 11 Cabinete medico-legale subordonate situate in următoarele oraşe sau municipii nereşedinţa de judeţ: Lugoj, Câmpulung-Argeş, Comăneşti, Făgăraş, Petroşani, Sighetul Marmaţiei, Mediaş, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Bârlad, Oneşti.

Back to Top