Drept constituţional

Teoria statului

Definiția statului și evoluția sa istorică

Termenul de stat provine de la cuvântul status, din limba latină, care inițial însemnă starea unui lucru, iar în sens juridic, situația unei persoane care face parte dintr-o comunitate cu care are în comun un set de valori și care îi conferă anumite drepturi și obligații.

Citește mai departe...

Țesuturile

Celulele se diferențiază, iau forme speciale care corespund funcției pe care o îndeplinesc, se grupează și formează țesuturi.

Definiție: Țesutul este o grupare de celule asemănătoare specializate pentru a îndeplini una sau mai multe funcții caracteristice.

După structura și forma celulelor, respectiv după funcția pe care o îndeplinesc în organism, se deosebesc patru mari categorii de țesuturi:

Citește mai departe...

Organele de simț ale omului

Organele de simț contribuie la realizarea unității funcționale a organismului și la integrarea acestuia în mediu. Funcția analizatorilor este de a recepționa, conduce și transforma în senzații specifice excitațiile din mediul extern sau intern.

Organul de simț (analizatorul) este alcătuit din trei segmente:

Citește mai departe...

Controlul motor

Controlul motor al miscarii

Controlul motor reprezinta modalitatea prin care se regleaza miscarea si se fac ajustarile dinamice posturale. Reprezinta controlul sistemului nervos central asupra activitatii specifice musculare voluntare.

Producerea unei miscari voluntare comporta patru momente principale :

Citește mai departe...

Funcţia de control a managementului

Esenţa, funcţiile şi tipurile activităţii de control

Funcţia de control si evaluare este ansamblul proceselor prin care performanţele firmei sînt măsurate şi comparate cu obiectivele şi stndardele stabilite iniţial, precum şi determinarea cauzelor ce generează abaterile de la standarde. Rolul controlului constă în posibilitatea cunoaşterii situaşiei din orice domeniu de activitate şi intervenţiei în vederea preîntîmpinării fenomenelor negative.

Citește mai departe...

Planificare Manageriala

Esenţa, necesitatea şi tipologia planurilor

Funcţia de planificare presupune decizii referitor la obiectivele organizaţiei şi acţiunile ce trebuie de întreprins pentru a atinge aceste scopuri.

Obiectivul este rezultatul viitor dorit de organizaţie. Orice organizaţie există pentru a atinge anumite scopuri. Planul este traseul de mişcare a organizaţiei spre obiectivele preconizate şi cuprinde în sine schemele de repartizare a resurselor, diverse grafice, sarcini intermediare. Deci planificarea este procesul de stabilire a obiectivelor şi a căilor de realizare a acestora.

Citește mai departe...

Tipuri de firme comerciale

În practica social-economică, în relaţiile de piaţă se întâlnesc şi se confruntă o multitudine de forme ale structurii organizaţionale, de tipuri sub care există şi se manifestă firmele comerciale.

Ansamblul tipologic al firmelor comerciale apare ca o expresie a cercetării şi analizei firmelor prezente pe piaţă prin intermediul a diverse criterii şi unghiuri de abordare.

Citește mai departe...

Anatomia măduvei spinării

Măduva spinării este situată în canalul vertebral, pe care însă nu-l ocupă în întregime. Lungimea măduvei este de 43 - 45 cm cu variații individuale. Limita superioară a măduvei corespunde orificiului occipital mare prin care canalul vertebral comunică în sus cu cavitatea craniană, iar limita inferioară corespunde vertebrei L2.

Citește mai departe...

Arc reflex elementar

Arcul reflex elementar este format din urmatoarele elemente componente:

  • receptorul specific diferentiat sau terminatia nervoasa libera;
  • calea aferenta (senzitiva) reprezentata de fibre senzitive (dendrite), care culeg informatiile de la receptorii periferici si se indreapta catre unul sau mai multi neuroni senzitivi; transporta influxul nervos exteroceptiv cutanat si proprioceptiv, constient si inconstient, provenit de la receptorii musculari, tendinosi, ososi si articulari;
  • centrii nervosi , situati in coarnele anterioare ale maduvei spinarii, reprezentati de motoneuronii α si γ;
  • calea eferenta (motorie) reprezentata de fibre motorii, respectiv axoni, care transmit comanda.
Citește mai departe...

Planificarea activităţii de marketing internaţional

Planificarea permite înţelegerea mediului în care acţionează firma şi elaborarea strategiei sale. În mediul internaţional, planificarea este mai dificil de realizat, datorită numărului de elemente externe implicate.

Citește mai departe...

Instrumente de analiza strategica

Instrumentele (modelele) de analiza folosite în marketingul strategic sunt :

  • ciclul de viata al produsului
  • matricea BCG
  • lantul valorii
  • curba de experienta.
Citește mai departe...

Strategia de produs

Opţiunile strategice ale oricărei întreprinderii trebuie să plece, mai întâi de la o analiză profundă a ceea ce se întâmplă pe piaţă cu produsele întreprinderii. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor metode performante de analiză a portofoliului de produse (bunuri materiale sau servicii) din cadrul întreprinderii, metoda BCG, Metoda General Electric, Analiza SWOT etc. 

Citește mai departe...

De ce îmbatranim?

Chiar daca deseori suntem asemanati cu niste masini, exista totusi o mare diferenta: corpul nostru se repara si se reînnoieste mereu.

Spre deosebire de un automobil nou, care începe sa se uzeze din momentul în care paraseste vitrina unde a fost expus, la un nou-nascut sistemul imunitar, coordonarea, activitatea inimii si circulatia, judecata si înca multe altele se amelioreaza chiar, în loc sa se degradeze în decursul primului deceniu de viata.

Citește mai departe...

Neuronii si celulele gliale

Neuronul este alcatuit dintr-un corp celular (pericarion) voluminos, cu diametrul de 70 microni, dendrite foarte ramificate si un axon care este foarte lung, putand atinge aproape un metru.

Citește mai departe...

Dezvoltarea sistemului nervos

Sitemul nervos central se dezvoltă din placa neurală de origine ectodermală care apare la un embrion de 18 zile. Spre deosebire de ectodermul cutanat, placa neurală este pluristratificată și mai îngroșată. În partea centrală apare șanțul neural care se adâncește, marginile lui proeminente formând plicile neurale (fig. 1).

Citește mai departe...

Corelarea personalului cu volumul activităţii economice

Realizarea cu eficienţă superioară de către societăţile comerciale a obiectivelor lor economice este condiţionată de folosirea raţională a personalului, adică de creare a unui raport între dinamica vânzărilor şi dinamica personalului care să ducă la creşterea productivităţii muncii şi la economisirea cheltuielilor cu forţa de muncă.

Citește mai departe...

Macromediul Intreprinderii

Întreprinderea acţionează, la fel ca şi celelalte componente ale micromediului, sub influenţa altor factori de mediu, care acţionează pe un nivel superior. Aceşti factori de ordin general, îşi exercită influenţa lor asupra micromediului în mod indirect, iar efectele se resimt pe termen lung.

Citește mai departe...

Continutul si structura micromediului de marketing

Orice întreprinderea funcţionează în condiţiile concrete pe care i le oferă mediul său extern. Astaînseamnă că rezultatele activităţii sale vor depinde, pe de o parte, de măsura cunoaşterii fizionomiei şi mecanismului de funcţionare a mediului, iar pe de altă parte, de posibilităţile şi pricepereaîntreprinderii de a fructifica oportunităţile şi de a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează.

Citește mai departe...

Obiectul de studiu al economiei

Încercarea de a defini obiectul de studiu al unei ştiinţe are tendinţa de a se baza pe întocmirea inventarului problemelor ce le abordează. Astfel, în cazul economiei, posibilul inventar de probleme ar cuprinde: producţia, schimbul, consumul, moneda, şomajul, inflaţia, creşterea economică etc.

Citește mai departe...

Dreptul administrativ ca ramură distinctă de drept

Scurt istoric privind dreptul administrativ

Administrația publică este la fel de veche ca și statul, deoarece rolul și funcțiile statului nu s-ar fi putut realiza și fără desfășurarea unor activități de natura administrativă, indiferent dacă acestea sunt activități dispozitive, prestatoare sau. pur și simplu, organizatorice. Aceste activități au fost treptat reglementate prin norme obligatorii, norme juridice, care nășteau obligații pentru administratori, și confereau o garanție mai puternică în realizarea interesului general al statului.

Citește mai departe...

Supply Chain Management

Global Supply Chain Operations

To date, our world market is dominated mostly by many well established global brands. Over the last three decades, there has been a steady trend of global market convergence – the tendency that indigenous markets start to converge on a set of similar products or services across the world. The end-result of the global market convergence is that companies have succeeded in their products or services now have the whole wide world to embrace for their marketing as well as sourcing.

Citește mai departe...

Labor

To produce goods and services, a firm uses raw materials, labor, and capital. We will now look at the market for labor. The workers sell their labor, or alternatively the sell their leisure time, for a wage, and their supply depends on their valuations of leisure and wage, respectively.

Citește mai departe...

Game Theory

Before we go on to the other market forms, oligopoly and monopolistic competition, we will introduce a tool called game theory. Game theory is a much younger tool than most of the others we have discussed so far and has become a large field of research. Here, we will just present two different games.

These will get to represent the two different groups of games: normal form games and extensive form games. We will later use these tools in the analysis of oligopolies.

Citește mai departe...

Oligopoly and Monopolistic Competition

Oligopoly

An oligopoly is a market in which there are only a few sellers. Most of the models in the literature only cover cases in which there are two sellers. Such markets are also called duopolies. As you will see, the analysis of oligopolies is quite complicated. Furthermore, there are several different models that yield different results. This can be quite confusing. Take some time to see what the differences are in the assumptions and why they give different results. Which model to use, depends on what the situation is in a particular case. Different structures can have dramatically different effects on the market.

Citește mai departe...

The marketing plan


Improving your competitive edge

The Marketing Plan is a written strategy for selling the products/services of a new business. It is a reflection of how serious a company is in meeting the competition head-on, with strategies and plans to increase market share and attract customers. An effective Marketing Plan is backed by carefully collected market, consumer and competitor information, sometimes citing professional advice.

Citește mai departe...

Characteristics of the American Economy

Characteristics of the American Economy

In a market economy, producers often spend large amounts to make sure that consumers—even very young children—know the names and logos of their products. This is because free-market consumers have freedom of choice, and they will often choose brand names they recognize. In this section, you’ll learn more about freedom of choice and the other major characteristics of a market economic system.

Citește mai departe...

Income Measurement

Measurement Triggering Transactions and Events

Economists often refer to income as a measure of better-offenses. In other words, economic income represents an increase in the command over goods and services. Such notions of income capture a business’s operating successes, as well as a good fortune from holding assets that may increase in value.

The Meaning of Accounting Income

Citește mai departe...

Monopoly

A monopoly can be viewed as the opposite of perfect competition. Instead of many firms, there is only one: the monopolist. This has important consequences for both price setting and the quantity produced.

Barriers to Entry

Why do monopolies arise? There are many different reasons, but all of them have to do with barriers to entry in the market. The reasons for these barriers could be structural. There are properties of the market that automatically shut competitors out:

Citește mai departe...

Introduction to microeconomics

Economics is often defined as something along the lines of “the study of how society manages its scarce resources.” The starting point of most such studies is that individuals allocate their resources such that they themselves will get the highest possible level of utility.

An individual has an idea of what the consequences of different actions will be, and she chooses that action she believes will produce the best result for her. She is, in other words, selfish and rational.

Citește mai departe...

The Future Challenges supply chain management

What’s the future holds for supply chain management? The future of supply chain management is the future of business management when there will be no business that is not part of a supply chain. The paradigm of business management will soon be converged to the paradigm of supply chain management. To precisely fortune-tell the future of supply chains is meaningless.

But what’s useful is to identify and explore some challenges that we better prepare ourselves for. Three key challenges have been identified and discussed here.

Citește mai departe...

Introduction to Accounting

Accounting Information

You likely have a general concept of what accountants do. They capture information about the transactions and events of a business and summarize that activity in reports that are used by persons interested in the entity. But, you likely do not realize the complexity of accomplishing this task. It involves a talented blending of technical knowledge and measurement artistry that can only be fully appreciated via the extensive study of the subject.

Citește mai departe...

The Reporting Cycle

Preparing Financial Statements

In the previous chapter, you learned all about adjustments that might be needed at the end of each accounting period. These adjustments were necessary to bring a company’s books and records currently in anticipation of calculating and reporting its income and financial position.

However, Information Processing did not illustrate how those adjustments would be used to actually prepare the financial statements. This chapter will begin with that task.

Citește mai departe...

Supply Chain Design and Analysis: Models and Methods

For years, researchers and practitioners have primarily investigated the various processes within manufacturing supply chains individually. Recently, however, there has been increasing attention placed on the performance, design, and analysis of the supply chain as a whole.

This attention is largely a result of the rising costs of manufacturing, the shrinking resources of manufacturing bases, shortened product life cycles, the leveling of the playing field within manufacturing, and the globalization of market economies.

Citește mai departe...

Supply Chain Design and Planning

One of the important issues in supply chain management is to design and plan out the overall architecture of the supply chain network and the value-adding flows that go through it. This means that managers should step back and looks at the supply chain as a whole and formulates strategies and processes that maximize the total supply chain value-adding and minimizes the total supply chain costs.

Citește mai departe...

Agile supply chain management

The Need for Agility

Having understood the impact and the indisputable success of the lean philosophy applied in many organizations world over. Can we come to a conclusion that the next milestone, after the craft production and mass production, is going to be the lean production? To answer this question, one needs to first establish whether the lean approach can fit all business environments now and in the future. Researches and literature so far appear to believe the otherwise.

The critical argument here is that the lean system was developed from a forecasting based volume production industrial sector where the market differentiator is reliability and cost, and today a large part of our global market is variety dominated and the differentiator is speed and responsiveness. Hence, lean probably is not a cure-all approach after all.

Citește mai departe...
Pin It

Definitia medicinei legale

Pornind de la necesitatea respectării conceptului de dreptate, având in vedere ca „nimic nu face pe om mai râu decât nedreptatea” (Topîrceanu) si ca „destinul lui s-a născut odată cu nevoia de justiţie si de respect individual” (Hamburger), a apărut si s-a dezvoltat „vocaţia valorificării condiţiei umane cu ajutorul ştiinţei” (Scripcaru-Terbancea) si anume: medicina legala.

Numita si medicina judiciara, aceasta disciplina preocupata de realitatea faptica obiectiva oferă posibilitatea unui veritabil „dialog in serviciul adevărului” (P. H. Muller).

Medicina legala ar putea fi definita ca: disciplina medicala de sinteza, situata la graniţa dintre ştiinţele medico – biologice (in general concrete) si cele socio-juridice (de regula abstracte), ce are drept scop sprijinirea competenta a justiţiei ori de cate ori pentru lămurirea unei cauze judiciare sunt necesare (anumite) precizări cu caracter bio-medical” (aprecieri făcute de Dr. în ştiinţe medicale Valentin Iftenie în Medicina Legală pentru facultăţile de Drept – Ed. Stiinţe Medicale).

Prof. vasile Astărăstoaie şi Prof. Ghe. Scripcaru în Medicina Legală pentru Jurişti, Ed. Polirom 2005 definesc:

Medicina legală este ştiinţa medicală ce îşi pune cunoştinţele în slujba dreptului şi, prin drept, în slujba ordinii sociale.

Medicina legală a evoluat, în decursul timpului, în raport cu două fenomene:

In raport cu evoluţia dreptului , reflectată prin trecerea, de exemplu, de la ordalii şi probe formale către probe ştiinţifice. Dacă în perioada probelor formale din Evul Mediu probele erau tarifate prin lege în ceea ce priveşte valoarea lor (de exemplu, recunoaşterea faptei era considerată regina probei şi pentru a o obţine se recurgea la tortură, motiv pentru care E. Ferri aprecia că rezistenţa individului la recunoaş­tere depindea de rezistenţa lui fizică), o data cu principiile de drept elaborate de C. Beccaria (de altfel, prevăzute încă în dreptul canonic, când Sf. Pavel spunea că „unde nu e lege, nu este nici încălcare de lege”, şi în dreptul roman, unde se stipula ca acolo unde nu există lege, nu există nici pedeapsă), se dă juristului libertatea de a evalua valoarea probelor în raport cu forţa lor probantă, astfel că, astăzi, apelul la probe, inclusiv ştiinţifice, este neîngrădit prin lege, totul trebuind să conducă la formarea convingerii intime în luarea unei decizii judiciare.

In acest cadru juridic, proba medico-legală a fost din ce în ce mai intens solicitată, încât, în prezent, s-a ajuns la constatarea silogistică potrivit căreia:

  • justiţia se bazează pe adevăr;
  • proba cu coeficientul maxim de adevăr este proba ştiinţifică, deci justiţia se bazează pe probe ştiinţifice.

Probele ştiinţifice garantează aşadar la maximum adevărul judiciar, de unde şi apelul nelimitat la acest tip de probe, mai ales în probleme judiciare privind viaţa şi sănătatea omului, dar şi ori de câte ori omul devine subiect al unui raport juridic.

In raport cu evoluţia ştiinţelor medicale şi a descoperirilor din medicină care au mers, de exemplu, de la simpla constatare a unei plăgi ca fiind mortală (dintre cele 22 de plăgi de pe corpul lui Cezar s-a spus că doar una era letală, cea dintre coastele 1 – 2) până la identificarea absolută a unei persoane prin stabilirea codului său genetic (amprenta genetică).

Precizia ştiinţifică se extinde astăzi la toate activităţile umane şi prin excelenţă la justiţie, având în vedere gravitatea socială şi umană a deciziilor sale, iar acest fapt cuprinde şi progresul ştiinţific în expertologia medico-legală ce poate oferi probe de certitudine chiar şi prin determinarea dozei elementului toxic într-un fir de par, a alcoolemiei într-o picătură de sânge, a sexului într-un rest tisular etc.

In acest proces evolutiv, logica cercetării ştiinţifice (epistemologia) transformă expertologia medico-legală într-o ştiinţă a adevărului.

Medicina legală trebuie astfel să dovedească ştiinţific orice afirmaţie (numai criteriologia disciplinează înclinaţia firească de a stabili un lucru pe bază de intuiţie şi fler), astfel ca valoarea de adevăr a unei aserţiuni să fie incontestabilă. Din acest punct de vedere nu există experţi celebri sau slabi, ci experţi care argumentează ştiinţific sau care nu argumentează.

Efortul epistemologic al expertologiei medico-legale este acela de a face concordante constatările sale ştiinţifice cu modul cum s-a petrecut un lucru, prin paradigma clasică a lui adequatio rei intellectus (a adecvării intelectului, adică a raţionamentelor noastre ştiinţifice, la realitatea lucrului petrecut). Pentru aceasta, ea epuizează criteriile ştiinţifice ce pot dovedi un fapt oarecare. De exemplu, acuza întreruperii cursului sarcinii printr-un traumatism devine certă dacă se întrunesc următoarele criterii: existenţa sarcinii, existenţa avortului, realitatea traumatismului, intensitatea traumatismului, concordanţa de sediu şi filiaţia de simptome între lovire şi avort.

Tot astfel, în faţa oricărui fapt antisocial nu trebuie eludat nici unul dintre itemii lui Mărio Bunge, dacă dorim să stabilim realitatea faptului petrecut. De exemplu, într-o moarte violentă, pentru a face „cadavrul să vorbească” nu vom pierde din vedere să ne întrebăm ce s-a întâmplat (prin ce mecanism), cum s-a produs (prin ce obiect), când s-a produs (data morţii), de ce s-a produs (motivaţia actului), unde s-a produs (evaluarea eventualelor reacţii supravitale), de către cine s-a produs (autorul faptei) şi, uneori, şi cine a suferit efectele acestei fapte (identificarea victimei).

In esenţă, proba medico-legală este una ştiinţifică, în majoritatea cazurilor, de certă concludentă şi pertinenţă dacă :

  • sunt utilizate toate mijloacele adecvate scopului(obiectivului expertizei);
  • este efectuată în timp util;
  • concluzia este demonstrată, nu afirmată;
  • concluzia este verificată în raport cu circumstanţele faptei analizate;
  • s-a ţinut cont de eroarea aleatorie a instrumentelor utilizate în culegerea datelor;
  • s-a dat dovadă de prudenţă atunci când faptele medicale sunt interpretabile (nu permit afirmaţii certe) sau când ştiinţa nu dispune de o explicaţie a fenomenului.

In ceea ce priveşte bazele juridice ale expertizei medico-legale, acestea sunt incluse în Codul de procedură penală şi în Ordonanţa 1/2000 de organizare a activităţii medico-legale. Constatările şi expertizele medico-legale sunt mijloace de probă ce permit:

  • constatarea unui fapt;
  • identificarea unui autor;
  • cunoaşterea împrejurărilor unei cauze penale.

Obiectul medicinei legale

Deoarece in medicina legalaorice diagnostic devine un verdict” (Scripcaru-Terbancea), se poate afirma ca obiectul medicinei legale se concretizează in lupta pentru aflarea adevărului – „care nu este întotdeauna frumos, după cum frumosul nu este întotdeauna adevărat” – tehnic sau ştiinţific, prin aplicarea atât a noţiunilor specifice medico-legale, cat si a celor generale, medico-biologice, in cadrul unei activităţi complexe numita generic expertologie.

In ceea ce priveşte domeniul de activitate al medicinei legale, schematic se poate vorbi de:

Tanatologia medico-legala sau patologia medico-legala morfologica (morfologia medico-legala), care studiază aspectele legate de moarte (felul morţii, cauzele morţii, semnele morţii etc.); preocuparea esenţiala a acestui sector este centrata pe examinarea (externa si interna) a cadavrului;

Clinica medico legala sau patologia medico-legala , clinica ce are ca obiect de studiu persoana (omul viu) sau documentele medicale ce aparţin acestuia, in scopul probării unor violente exercitate asupra sa (examinarea medico-legale traumatologica), al stabilirii stării psihice (expertiza medico-legala psihiatrica) a posibilităţii executării pedepsei privative de libertate (expertiza medico-legala pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei din motive medicale) etc.;

Deontologie medicala acea parte a medicinei-legale care se ocupa cu îndatoririle corpului medical, cu raporturile medicilor intre ei, fata de societate, justiţie si fata de pacienţi .

Organizarea retelei de medicina legala din România

Activitatea de medicina legala din România se desfăşoară in conformitate cu prevederile Legii 459/2001, privind organizarea activităţii si funcţionarea instituţiilor de medicina legala, publicata de Monitorul oficial nr. 418/27.07.2001.

Din reglementările legii se desprind următoarele elemente ce caracterizează activitatea practica de medicina legala:

  • activitatea de medicina legala se realizează de către medicii legişti încadraţi in instituţiile de medicina legala;
  • activitatea de medicina legala se desfăşoară cu respectarea principiului teritorialităţii si al competentei;
  • activitatea de medicina legala este coordonata de: din punct de vedere administrativ de Ministerul Sănătăţii; sub raport ştiinţific si metodologic de M.S.F. si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul in Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici”.

Consiliul Superior de Medicina Legala este format din:

Consiliul Superior de Medicina Legala

In România, reţeaua de medicina legala este organizata la nivel naţional si are o structura piramidala, fiind compusa din următoarele nivele de competenta:

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti – unitate cu personalitate juridica în subordinea Ministerului Sănătăţii.

Activitatea de medicina legala este coordonata, sub raport ştiinţific si metodologic, de Ministerul Sănătăţii si de Consiliul Superior de Medicina Legala, cu sediul la Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarea componenta:

  • directorii institutelor de medicina legala;
  • profesorii de medicina legala din tara;
  • seful comisiei de specialitate al Colegiului Medicilor din România;
  • medici legişti din diferite servicii de medicina legala judeţene, numiţi prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • preşedintele comisiei de specialitate a Ministerului Sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, numit prin ordin al ministrului sănătăţii;
  • un reprezentant al Ministerului Justiţiei, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului Public, numit prin ordin al ministrului justiţiei;
  • un reprezentant al Ministerului de Interne, numit prin ordin al ministrului de interne.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este, de drept, preşedintele Consiliului Superior de Medicina Legala. În caz de indisponibilitate, el poate fi înlocuit de unul din directorii institutelor de medicina legala, desemnat de preşedintele Consiliului superior de medicina legala.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare sunt numiţi prin ordin al Ministrului Sănătăţii.

Consiliul Superior de Medicina Legala are următoarele atribuţii:

  • coordonează activitatea de medicina legala, din punct de vedere ştiinţific si metodologic, împreuna cu Ministerul Sănătăţii, în vederea asigurării unei practici medico-legale unitare pe întreg teritoriul tarii;
  • studiază si interpretează anual, morbiditatea si mortalitatea medico-legala, si informează despre aceasta Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public si Ministerul de Interne;
  • iniţiază studii de criminologie si alte studii interdisciplinare de interes social si medico-legal, la nivel naţional;
  • sprijină, prin mijloace specifice, activitatea medico-sanitara;
  • propune Ministerului Sănătăţii componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale;
  • adopta, în termen de 30 de zile de la data constituirii, regulamentul propriu de organizare si funcţionare.

Consiliul Superior de Medicina Legala se întruneşte semestrial sau ori de câte ori este necesar, la cererea preşedintelui sau a cel puţin o treime din numărul membrilor săi.

Institutul Naţional de Medicina Legala „Mina Minovici” Bucureşti colaborează cu Ministerul de Justiţie, Parchetul General si cu Ministerul de Interne.

Instanţa ştiinţifica suprema este constituita de Comisia Superioara Medico-legala (formata din membri de diferite specialităţi – medici legişti, chirurgi, ortopezi, neurochirurgi, microbiologi etc.)

Comisia Superioara Medico-legala este compusa din următorii membrii permanenţi:

  • directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti;
  • directorul adjunct medical al Institutului de Medicina Legala :Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti;
  • directorii institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare;
  • şefii disciplinelor de profil din facultăţile acreditate din cadrul centrelor medicale universitare;
  • seful disciplinei de morfopatologie a Universitarii de Medicina „Carol Davila” Bucureşti;
  • 2-4 medici primari legişti, cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul general al Institutului de Medicina Legala "Prof. Dr. Mina Minovici.

La lucrările Comisiei superioare pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori – şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale, precum si specialişti din alte domenii ale ştiinţei, care pot contribui la lămurirea problemelor a căror rezolvare o cere justiţia în diferite expertize medico-legale.

Directorul General al Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” este Preşedintele Comisiei Superioare Medico-legale.

Comisia superioara medico-legala verifica si avizează, din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor în drept, concluziile diverselor acte medico-legale si se pronunţa asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medico-legale.

În cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioara medico-legala recomanda refacerea totala sau parţiala a lucrărilor la care se refera actele primite pentru verificare si avizare, formulând propuneri in acest sens sau concluzii proprii.

Institute zonale de medicina legala

Sunt unităţi cu personalitate juridica în subordinea administrativa a Ministerului Sănătăţii care îşi au sediul in centre medicale universitare Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş, Craiova.

Institutul de Medicina legala „Prof. Dr. Mina Minovici” Bucureşti, precum si celelalte institute de medicina legala, în limitele competentei lor teritoriale, au următoarele atribuţii principale:

  • controlează din punct de vedere ştiinţific si metodologic un anumit număr de laboratoare judeţene;
  • efectuează, din dispoziţia organelor de urmărire penala, a instanţelor judecătoreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize si constatări, precum si alte lucrări cu caracter medico-legal;
  • efectuează noi expertize medico-legale dispuse de organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente privind acordarea asistentei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • executa examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de medicina legala judeţene, de organele de urmărire penala, de instanţele judecătoreşti sau de persoanele interesate;
  • îndeplinesc, pentru judeţele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul Bucureşti, atribuţiile ce revin serviciilor de medicina legala judeţene prevăzute în prezenta ordonanţa;
  • efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul medicinii legale si pun la dispoziţie învăţământului universitar si postuniversitar materiale documentare, precum si alte mijloace necesare procesului de învăţământ;
  • contribuie la sprijinirea asistentei medicale atât prin analiza aspectelor medico-legale din activitatea unitarilor sanitare, la cererea lor, cât si prin analiza unor probleme constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • propun Consiliului superior de medicina legala masuri corespunzătoare în vederea asigurării, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul medicinii legale pe întreg teritoriul tarii;
  • avizează funcţionarea, în condiţiile legii, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de îmbălsămare si alte servicii de estetica mortuara.

In cadrul institutelor de medicina legala din centrele medicale universitare, precum si în cadrul Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” funcţionează Comisii de avizare si control al actelor medico-legale.

Comisia de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala din centrele universitare este compusa din:

  • directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar respectiv;
  • 2-4 medici primari legişti cu experienţa în specialitate, desemnaţi de directorul institutului de medicina legala.

La lucrările Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale pot fi cooptaţi, în funcţie de specificul lucrărilor, profesori - şefi de disciplina, din diferite specialităţi medicale.

Directorul institutului de medicina legala din centrul medical universitar este preşedintele Comisiei de avizare si control al actelor medico-legale.

Componenta nominala si modul de funcţionare ale Comisiei superioare medico-legale si ale comisiilor de avizare si control al actelor medico-legale se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicina legala.

Comisiile de avizare si control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de medicina legala examinează si avizează:

  • actele de constatare sau de expertiza medico-legala, efectuate de serviciile de medicina legala judeţene, în cazurile în care organele de urmărire penala sau instanţele judecătoreşti considera necesara avizarea;
  • actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale judeţene înainte de a fi transmise organelor de urmărire penala sau instanţelor judecătoreşti.

Servicii medico-legale judeţene

Funcţionează in oraşele reşedinţa de judeţ fiind subordonate, din punct de vedere administrativ, direcţiilor de sănătate publica.

Serviciile medico-legale judeţene pot organiza Cabinete medico-legale in localităţile mai importante din judeţul respectiv sau pot decide numirea unui medic de alta specialitate ca medic legist delegat (temporar).

Serviciile de medicina legala judeţene au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează expertize si constatări medico-legale din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, precum si în cazurile de deficiente în acordarea asistentei ori in cazurile in care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-legale psihiatrice;
  • efectuează orice alta expertiza sau constatare medico-legala, în cazul în care se apreciază ca aceasta nu poate fi efectuata de cabinetul de medicina legala;
  • efectuează, cu plata, examinări medico-legale, la cererea persoanelor interesate, precum si orice alte lucrări medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta cabinetului de medicina legala;
  • efectuează noi expertize medico-legale, cu excepţia celor care intra în competenta institutelor de medicina legala;
  • pun la dispoziţie catedrelor de medicina legala din universităţile de medicina si farmacie, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale, de deontologia medicala si de reglementările privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, ţesuturi si alte produse biologice necesare procesului didactic;
  • pun la dispoziţia Institutului de Medicina Legala „Prof. Dr. Mina Minovici” si a institutelor de medicina legala materiale necesare pentru cercetarea ştiinţifica;
  • contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asistentei medicale din unităţile sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unităţi deficientele constatate cu ocazia desfăşurării activităţii de medicina legala;
  • participa, la cererea instituţiilor sanitare si a Colegiului Medicilor din România, la lucrările comisiilor de ancheta, instituite de acestea si contribuie, atunci când diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat vătămarea integrităţii corporale, a sănătăţii sau decesul bolnavilor.

Cabinetele de medicina legala

Au următoarele atribuţii principale:

  • efectuează orice expertiza si constatare medico-legala, din dispoziţia organelor de urmărire penala sau a instanţelor judecătoreşti, cu excepţia celor ce intra în atribuţiile serviciilor de medicina legala;
  • asigura, cu plata, efectuarea examinărilor medico-legale, la cererea persoanelor interesate;
  • asigura, cu plata, efectuarea altor lucrări medico-legale

In prezent exista 11 Cabinete medico-legale subordonate situate in următoarele oraşe sau municipii nereşedinţa de judeţ: Lugoj, Câmpulung-Argeş, Comăneşti, Făgăraş, Petroşani, Sighetul Marmaţiei, Mediaş, Câmpulung Moldovenesc, Rădăuţi, Bârlad, Oneşti.

Pin It

Back to Top