Termenul de „bancă comercială” a apărut în primele etape de dezvoltare ale activităţii Bancare, cînd băncile sprijineau preponderent comerţul, schimbul de mărfuri şi plăţile. Principalii clienţi ai acestor bănci erau „comercianţii” – de aici se trage şi noţiunea de „bancă comercială”.

Apariţia băncilor centrale. În prima perioadă a dezvoltării capitalismului nu exista o deosebire clară între băncile centrale (de emisiune) şi băncile comerciale. Băncile comerciale practicau pe larg emiterea bancnotelor ca sursă de mobilizare a mijloacelor băneşti.

Pe măsură ce se dezvolta sistemul creditar, evolua procesul de concentrare a emisiunii biletelor de bancă într-un număr restrîns de bănci comerciale mari, pentru ca, în consecinţă, dreptul de monopol asupra emiterii bancnotelor să se atribuie doar unei singure bănci.

Relaţiile de credit au existat încă în economiile premonetare, cînd au apărut şi s-au dezvoltat raporturile marfă-bani. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri. Apariţia creditului se leagă de un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului, cînd vînzătorul preda valori de întrebuinţare în schimbul unor promisiuni că va primi cîndva o valoare.

În decursul evoluţiei istorice a formaţiunilor sociale, înainte de apariţia capitalurilor de împrumut, au existat alte forme de credit, primare, care nu erau condiţionate nemijlocit de circuitul fondurilor producătorilor de mărfuri. Acestea deserveau cheltuielile neproductive ale nobilimii, micilor meseriaşi şi ţăranilor.

Relaţiile de credit

Un anumit tip de relaţii sociale, determinat de dinamica (circulaţia) valorii pe bază de restituire exprimă categoria economică – relaţii de credit. În cadrul sistemului economic de astăzi creditul se acordă şi se restituie sub formă bănească.

Deoarece în tranzacţiile de credit nu are loc un schimb echivalent marfă-bani, ci, de fapt, se transmite o valoare în folosinţă temporară cu restituirea obligatorie a acesteia în termenul stabilit şi plata dobînzii pentru folosirea ei, rambursarea valorii împrumutate reprezintă trăsătura distinctivă proprie creditului în calitatea sa de categorie economică.

Page 2 of 3

Back to Top