Concurenţa puternică ce caracterizează economia de piaţă generează permanent o puternică presiune asupra nivelului comerciantului independent. Pentru a putea răspunde presiunii concurenţiale, respectivii comercianţi au simţit nevoia de a se grupa şi a se asocia.

Perioada contemporană este caracterizată printr-o regîndire şi o reconceptualizare a pieţei, care să-i asigure acesteia coordonatele unei pieţe capabile să se replieze elastic şi dinamic, în cadrul procesului de restructurare continuă a întregii societăţi.

În practica social-economică, în relaţiile de piaţă se întîlnesc şi se confruntă o multitudine de forme ale structurii organizaţionale, de tipuri sub care există şi se manifestă firmele comerciale.

Ansamblul tipologic al firmelor comerciale apare ca o expresie a cercetării şi analizei firmelor prezente pe piaţă prin intermediul a diverse criterii şi unghiuri de abordare.

Etimologic, izvorul noţiunii de firmă se află în limba germană. În timp, a fost preluat şi de alte limbi (italiană "firma", franceză "firme", engleză "sign" etc.), aria sensului economic amplificîndu-se.

Considerat "cuvînt adesea utilizat pentru desemnarea unei întreprinderi", "denumire sub care funcţionează o întreprindere"şi-a amplificat semnificaţia prin accepţiunea "formă de organizare a proprietăţii care combină factorii de producţie într-o unitate productivă (unitate fizică existentă sub formă de fabrică, antrepozit, magazin universal) în scopul producerii de bunuri sau servicii şi vînzării lor cu un profit".

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a relaţiilor de schimb, oricărei ţări a cărei economie este bazată pe mecanisme de piaţă îi sunt necesare instituţii administrative, juridice, precum şi structuri organizaţionale specifice activităţii economice capabile să răspundă cerinţelor evoluţiei societăţii contemporane.

Back to Top