Eforturile unor organizaţii de a-şi spori eficienţa financiară poate duce la o abandonare parţială a problemelor legate de calitatea produselor şi serviciilor. Efectul este o creştere a costurilor suportate de client din cauza defectelor sau deficienţelor apărute la produs după cumpărarea acestuia, ceea ce contribuie la diminuarea cotei de piaţă şi a cifrei de afaceri a organizaţiei furnizoare.

Probleme specifice ale determinării calităţii loturilor de mărfuri în expertiza merceologică.

Calitatea reală a unui lot de produse este conformă cu calitatea prescrisă când dispersia valorilor caracteristicilor de calitate pentru toate componentele lotului se află în limitele admise şi deci calitatea medie a lotului este acceptabilă.

Existenţa pe piaţă a unui număr mare de produse noi, unele din ele de mare complexitate, obţinute prin tehnologii noi, din materii prime noi, uneori sintetice, a determinat solicitarea din partea clienţilor a unor garanţii obiective pentru a avea încredere în calitatea produselor şi serviciilor pe care le cumpără.

Calitatea nu poate fi asigurată numai prin verificare. Ori cât de strictă, verificarea conduce numai la separarea produselor bune de cele care nu îndeplinesc condiţiile de calitate. Controlul în sine al loturilor de produse nu îmbunătăţeşte calitatea unui produs, cu atât mai mult cu cât deficienţele care se depistează se pot datora problemelor din fabricaţie, dar şi lipsurilor din proiectare, aprovizionare, desfacere, transport etc. În realizarea produselor de calitate trebuie implicată deci întreaga organizaţie producătoare.

Fiabilitatea (reliability) este probabilitatea ca un produs să îşi îndeplinească fără defectări funcţiile sale specifice într-o anumită perioadă de timp, într-un ansamblu de condiţii de funcţionare dinainte precizate. Conceptul de fiabilitate este cunoscut de foarte mult timp, dar termenul este ceva mai recent, înlocuindu-l pe cel vechi de “siguranţă în funcţionare”. Fiabilitatea este o caracteristică a produselor de lungă folosinţă.

Back to Top