Geoeconomia

Teoretic, conceptul de industrializare are două inţelesuri. Pe de o parte, se poate vorbi despre industrializare in sens larg, cu referire, practic, la toate ţările lumii, iar, pe de altă parte, in sens restrans, ca despre o cale de rezolvare a problemelor subdezvoltării. In spiritul definiţiilor in sens larg, Francois Perroux considera că “industrializarea este un proces cumulativ, care structurează ansamblul social, prin utilizarea intensivă a sistemelor de maşini şi permite sporirea, cu costuri descrescătoare, a bunurilor benefice colectivităţii umane”.

Intr-o astfel de viziune, industrializarea nu reprezintă doar simpla creare a industriilor, ci include ideea unei productivităţi sporite, a scăderii efortului fizic, precum şi efectul de antrenare generat de “sistemele de maşini”.

In sistemul relaţiilor economice internaţionale contemporane, asistenţa financiară externă pentru dezvoltare reprezintă o instituţie relativ recentă. Ea a apărut ca o expresie a extinderii şi adancirii permanente a cooperării economice dintre toate ţările lumii, pe fondul reconstrucţiei economice a ţărilor afectate de cel de-al doilea război mondial. Ulterior, asistenţa financiară externă s-a concentrat tot mai mult pe problema lichidării subdezvoltării, a surmontării decalajului existent intre ţările bogate şi cele sărace.

Ca instrument economic, analiza şi definirea asistenţei externe trebuie realizate in contextul mai larg al surselor exogene ale dezvoltării, surse care nu au menirea de a inlocui, ci de a completa factorul intern, efortul propriu, care este şi va rămane elementul esenţial al creşterii economice a fiecărui stat.

Intre principalii „actori” ai sistemului actual de relaţii internaţionale se numără, alături de statele-naţiune şi marile corporaţii transnaţionale organizaţiile internaţionale interguvernamentale. In majoritatea cazurilor, organizaţiile internaţionale oferă nu numai cadrul in care sunt luate deciziile de a coopera, dar şi mecanismele necesare pentru transpunerea acestor decizii in acţiuni concrete.

Recurgerea tot mai frecventă in ultimii ani la Organizaţia Naţiunilor Unite , in special la principalul său organ pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale – Consiliul de Securitate – probează increderea sporită a statelor in capacitatea organizaţiilor internaţionale de a răspunde scopurilor pentru care au fost create.

Apariţia şi dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adancirea procesului de globalizare sunt două forţe dinamice şi uneori contradictorii care definesc economia mondială contemporană. Desfăşurarea concomitentă a globalizării şi regionalizării a generat o economie mondială din ce in ce mai interdependentă.

Procesul de regionalizare se desfăşoară concomitent cu procesul de globalizare a economiei. Ambele tendinţe, globalizarea şi regionalizarea, determină diversificarea relaţiilor dintre entităţi economice (in special state şi corporaţii), făcand să se atenueze, cel puţin din punct de vedere economic, rolul graniţelor naţionale.

Integrarea in America de Nord – Zona de Liber Schimb din America de Nord (North America Free Trade Agreement – NAFTA) Lansand la 1 ianuarie 1994 Acordul de Liber Schimb Nord American, America de Nord este promotoarea unei grupări regionale care a implicat incă de la inceput limitarea la doar două aspecte economice – comerţ şi investiţii. Deşi nu s-au propus obiective la fel de ambiţioase precum sunt cele ale Uniunii Europene, anumite domenii – probleme de mediu şi condiţiile de muncă – sunt deja acoperite prin prevederile acordului.

Back to Top