Economia – formă principală a acţiunii sociale Conţinutul funcţional al activităţii economice

Economia, alături de politică, cultură, ştiinţă, drept, religie, reprezintă o componentă importantă şi dinamică a civilizaţiei umane. Iniţial, economia se limita la nivelul gospodăriei casnice, însă, în lumea contemporană s-a extins până la scara economiei globale.

Importanţa şi diversitatea abordărilor metodologice

"Ştiinţa se face cu fapte, aşa cum o casă se face din pietre, cărămizi..., dar acumularea de fapte nu-i încă ştiinţă, tot aşa cum o grămadă de pietre nu este încă o casă" (H. Poincaré).

Teoria economică: evoluţia obiectului de studiu

"Teoria economică a devenit regina ştiinţelor sociale. Este unica direcţie a cercetărilor sociale, căreia i se acordă Premiul Nobel"

(Robert Hailbroner)

Economia ca ştiinţă

Dezvoltarea economică a unei ţări. Etape şi motivaţii

Dezvoltarea economică a unei ţări are loc în două etape, în funcţie de motivaţia acestei dezvoltări, şi anume:

1) într-o primă etapă este necesară trecerea de la sărăcie la un nivel de trai decent generalizat. Acest lucru presupune ca fiecare familie să reuşească să-şi asigure veniturile băneşti care să-i acopere nevoile de hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, educaţie, ocrotirea sănătăţii etc, adică a acelor nevoi care sunt comune tuturor indivizilor, indiferent de origine, cultură, sex sau rasă. Mărimea acestor nevoi depinde, desigur, de la om la om, atât de nivelul de dezvoltare al societăţii, cât şi de nivelul de dezvoltare al individului;

Fiecare ştiinţă are un limbaj propriu şi un mod de gandire propriu. Economia nu face excepţie de la această realitate. De exemplu, economiştii utilizează concepte proprii: ofertă şi cerere, elasticitate, avantaj comparativ, surplus al consumatorului, pierdere socială.

Subcategories

Back to Top