Asigurarea autovehiculelor

Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai pentru vătămări corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de protecţie.

De aceea, asigurările auto actualmente nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport. Din punct de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:

  • Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului;

  • Asigurarea răspunderii transportatorului;

  • Asigurarea autovehiculelor;

  • Asigurarea de răspundere civilă;

  • Asigurarea pasagerilor, asigurarea de accidente a persoanelor legal transportate în autovehicul etc.

Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca şi în celelalte tipuri de asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurărilor, dar fiecare dintre ele are anumite particularităţi privind tipurile de riscuri cuprinse în asigurare. Pentru a sigurarea autovehiculelor este important de definit categoria de autovehicule. Prin acest termen se înţelege nu numai autovehiculele, ci şi remorcile trase de autovehicule asigurate. În practica internaţională, clasificarea riscurilor asigurabile în asigurarea de autovehicule ţine seama de tipurile de vehicule ce se asigură, datorită varietăţii mari a acestora. Clasele mari întâlnite sunt următoarele:

  • autovehicule proprietate privată;

  • motociclete;

  • autovehicule comerciale – pentru transportul mărfurilor şi pasagerilor;

  • vehicule agricole şi forestiere;

  • autovehicule speciale, construite sau adaptate pentru o anume utilizare; ca de exemplu macarale, tractoare, ambulanţe, buldozere, excavatoare, echipament pentru extracţii şi transport rutier, autovehicule speciale pentru transport autovehicule şi altele.

Asigurarea autovehiculelor este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Totuşi, pe cât este de uzuală, pe atât de puţin este cunoscută în detaliu. Ea reprezintă cea mai răspândită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative.

Asigurarea de avarii a autovehiculelor

Riscurile pentru care se oferă protecţie sunt, ca şi în orice alt tip de asigurare, diferite de la o societate la alta, dat fiind faptul că fiecare şi stabileşte singură politica de subscriere. Totuşi, există anumite riscuri, pe care le întâlnim la majoritatea societăţilor de asigurări, pentru care se acordă protecţie. Printre acestea se numără:

  • avarii acidentale produse ca urmare a ciocnirii, lovirii sau izbirii cu late vehicule sau cu orice alte corpuri moblile sau immobile aflate în afara ori în inetriorul autovehiculului asigurat, răsturnării, derapării, zgârierii, căderii (căderea în prăpastie, căderea în apă cu ocazia transbordării, căderii pe autovehicul a unor corpuri cum ar fi: copaci, blocuri de gheaţă sau de zăpadă etc.);

  • incendiu, precum şi pagubele produse din această cauză, cum ar fi: afumare, pătare, carbonizare sau alte distrugeri;

  • trăsnet, explozie şi pagubele produse când acestea au avut loc la distanţă de autovehiculul respectiv;

  • ploaie torenţială, grindină, inundaţie, apă rămasă pe sol, furtună, uragan, cutremur de pământ;

  • prăbuşire sau alunecare de teren;

  • greutatea stratului de zăpadă sau de gheaţă;

  • avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se află autovehiculul.

Asigurarea autovehiculelor pentru riscuri speciale

Asigurarea pentru riscul de furt la autovehicule reprezintă o formă de asigurare specială care acoperă riscul de furt al întregului autovehicul şi, de cele mai multe ori, al unor părţi componente şi accesorii. Riscurile acoperite în baza acestei condiţii sunt:

  • însuşirea arbitrară a autovehiculului de către terţă persoană;

  • furtul autovehiculului şi al unor părţi componente şi accesorii din dotarea acestora, prin efracţie sau prin acte de violenţă;

  • pagubele produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt;

  • pagubele produse încăperii, propietatea asiguratului, în care se afla autovehiculul ca urmare a furtului prin efracţie sau a tentativei de furt prin efracţie al autovehiclulului al unor părţi componente sua accesorii din dotarea acestora.

Asigurările CARGO în cadrul transporturilor internaţionale

Obiectul asigurãrii: Asigurarea mărfurilor pe timpul transportului se face facultativ pentru mărfurile (încărcăturile) transportate cu diverse tipuri de mijloace de transport ( pe căile ferate, cu vehicule). Pot fi încheiate contracte de asigurare CARGO de către persoanele fizice şi juridice cu reşedinţa în Republica Moldova, precum şi de către persoanele din străinătate.

Există un şir de riscuri care sunt acoperite prin asigurarea CARGO. Acestea pot fi grupate coform următoarelor principii:

  • pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a acţiunii forţelor naturii: incendiului, fulger, inundaţie, curemur de pămînt, ploaie, grindină, prăbuşire sau alunecare de teren;

  • pagubele provenite prin detereorarea sau distrugerea completă a volumului de încărcătură sau numai a unei părţi ca urmare a accidentelor ale mijlocului de transport: explozie, ciocniri, loviri sau izbiri cu alte mijloace de de transport sau cu orice alte bunuri mobile sau impbile aflate în afara mijlocului de transport, căderi, răsturnări, etc;

  • pagubele provenite din accidente in timpul încărcării, aşezării sau descărcării încărcăturilor;

  • toate cheltuielile necesare şi oprtune efectuate în vederea salvării încărcăturii, precum şi a mininizării pagubei.

Contractul de asigurare se perfectează în baza cererii (declaraţiei) scrise de asigurat, care trebuie să conţină următoarele date:

  • denumirea asiguratului;

  • denumirea corectă a încărcăturii (mărfii);

  • tipul ambalajului;

  • numărul de locuri al întreg volumului de încărcătură;

  • numărul de locuri într-o unitate de transport;

  • greutatea totală a încărcăturii;

  • tipul transportului;

  • denumirea deţinătorului mijlocului de transport;

  • felul de expediere (în vrac, în cisterne);

  • punctul de plecare;

  • punctul de destinaţie;

  • durata expedierii încărcăturii;

  • termenul de asigurare;

  • suma asigurată a încărcăturii;

  • numărul şi data foii de însoţire a însoţire a încărcăturii.

Asiguratul este obligat să indice în cerere şi alte informaţii cunoscute de el despre împrejurările transportării, care au o importanţă semnificativă pentru stabilirea gradului de risc.

Asigurarea intră în vigoare la data solicitată de asigurat sau la momentul în care marfa respectivă părăseşte depozitul sau locul de depozitare indicat în contractul de asigurare cu scopul transportării, dar nu înainte de încheierea contractului de asigurare şi durează pe perioada transportării pînă la sosirea mărfii la destinaţia indicată în contratul de asigurare.

Suma asigurată este valoarea mărfii inclusă în contractul de asigurare şi agreată de asigurător. Ea include: valoarea mărfii potrivit facturii originale sau potrivit valorii de piaţă la locul expedierii în momentul încheierii contractului, cînd nu există valoarea comercială;

Suma asiguratã:

La asigurarea de tip CARGO – suma poate fi formatã din:

  • valoarea bunurilor potrivit facturii;

  • costul transportului şi costul asigurãrii dacã acestea nu sunt incluse în valoarea facturii;

  • cheltuielile şi taxele vamale;

  • alte tipuri de cheltuieli legate cu transportarea mărfii.

Prima de asigurare se determinã prin înmulţirea sumei asigurate cu cota de primă ce variază în funcţie de felul transportului.

Răspunderea societăţii de asigurare:

Începe şi înceteazã în mod diferenţiat şi specific. Ea începe dupã intrarea în vigoare a asigurãrii astfel:

  • la bunurile transportate pe calea feratã – din momentul primirii bunurilor de cãtre transportator, cu respectarea regulamentului de transport;

  • la bunurile transportate cu vehicule – din momentul încãrcãrii bunurilor în vehicule.

  • Rãspunderea societãţii de asigurãri înceteazã, de asemenea, în mod diferenţiat:

  • la bunurile transportate pe cãile ferate – din momentul eliberãrii bunurilor cãtre destinatar;

  • la bunurile transportate cu vehicule – din momentul descãrcãrii acestora din vehicule la ,

  • destinaţie.

Societatea de asigurãri are dreptul sã verifice situaţia realã a bunurilor transportate şi sã efectueze, pe aceastã bazã, regularizarea primelor de asigurare în funcţie de situaţia realã.

La survenirea cazului de asigurare, asiguratul sau reprezentantul său este obligat să întreprindă toate măsurile posibile în vederea salvării şi păzirii încărcăturii deteriorate şi în timp de 24 ore să înştiinţeze asigurătorul sau reprezentantul său despre cele întîmplate.

Toate cheltuielile necesare pentru salvarea şi păstrarea încărcăturii, precum şi pentru preîntîmpinarea deteriorării ei ulterioare sunt efectuate de către asigurat. Cheltuielile, care conform condiţiilor de asigurare, urmează a fi compensate, sunt achitate asiguratului de către compania de asigurare la decontarea sumei de despăgubire.

Mărimea daunelor este determinată de către reprezentantul companiei de asigurare cu participarea asiguratului. În caz de divergenţe, fiecare din părţi poate pretinde ca determinarea pagubei să fie efectuată de către o expertiză independentă. Cheltuielile pentru efectuarea expertizei suplimentare le suportă partea iniţiatoare.

La înaintarea cererii de compensare a pagubei, asiguratul sau beneficiarul mărfii este obligat să confirme documental:

  • interesul său pentru bunurile asigurate;

  • producerea cazului asigurat;

  • mărimea pretenţiilor sale aferente pagubei.

Documente de bază se consideră:

  • a) pentru confirmarea interesului în asigurarea încărcăturii – bonurile de livrare, foile de însoţire şi alte documente de transpotare, facturile şi conturile, dacă din prevederile acestor documente reiese că asiguratul este în drept să dispună de încărcături;

  • b) pentru demonstrarea producerii cazului asigurat, asiguratul trebuie să prezinte documente de confirmare, eliberate de organele competente;

  • c) pentru dovedirea mărimii pretenţiilor de despăgubire – procesul verbal de constatare a pagubelorproduse încărcăturii întocmite de către comisarul de avarie, actele expertizei de estimare a pagubei, alte documente, întocmite conform legislaţiei ţării unde s-a produs evenimentul asigurat;

  • d) actele de achitare a cheltuielilor suportate, conturile eferente pagubei, iar în caz de înaintare a pretenţiilor de despăgubire şi de rambursare a cheltuielilor şi primelor pentru avaria generală – calculul confirmat documentar.

Constatarea, evaluarea şi stabilirea despãgubirii:

Are loc, în mod specific, dar cu încadrarea în coordonatele mecanismului asigurãrii de bunuri.

Constatarea pagubei are loc în urma sesizãrii organelor de poliţie şi înştiinţãrii societãţii de asigurãri cu privire la producerea pagubei asigurate.

La opţiunile de constatare participã:

  • inspectorul de daune al societãţii de asigurare;

  • cãrãuşul;

  • organele de poliţie;

  • asiguraţii sau reprezentanţii lui;

  • martorii (dupã caz).

Cu aceastã ocazie se întocmeşte un proces verbal de constatare a pagubei. Evaluarea pagubei are loc în funcţie de cantitatea bunurilor prejudiciate şi de preţurile de evaluare la data producerii evenimentului asigurat.

Despăgubirea este, în principiu, cel mult egalã cu paguba, cu condiţia să nu depăşeascã suma asiguratã. Plata despăgubirii se efectuează în cadrul unui termen precizat în contractul de asigurare, în principiu în termen de 30 de zile, în caz de furt sau de dispariţie a bunurilor, de la data înştiinţării asupra cazului asigurat.

Dacă, ulterior, bunurile sunt recuperate, atunci sumele plătite ca despăgubiri se restituie societăţii de asigurări.

Asigurările CASCO

Asigurarea CASCO este cea mai frecvent utilizată în asigurările non-viaţă. Pe cît este de uzuală, pe atît de puţin cunoscută în detaliu. Ea prezintă cea mai răspîndită asigurare dintre toate categoriile de asigurări facultative. În calitate de subiecţi ( contractanţi ) ai asigurăii CASCO pot fi considerate :

  • persoanele fizice , care au atins virst a de 18 ani in cazul asigurarii

  • automobilelor, şi vîrsta de 16 ani – în cazul asigurării mijloacelor de transport moto ;

  • orice persoană juridică ;

  • persoane fizice şi juridice, care activează pe teritoriul Republicii Moldova (ambasade, consulate, reprezentanţe, corespondenţi, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, întreprinderi mixte) ;

  • persoanele fără cetăţănie, care locuiesc permanent în Republica Moldova, atunci cînd :

    autovehiculul este proprietatea lor ;

    autovehicolul este luat în arendă în baza contractului de arendă ;

    dispun de o procură vizată notarial cu dreptul de a deţine a utiliza sau a gira autovehicolul dat.

Validitatea asigurarării încheiate cu :

  • persoane fizice se extinde numai asupra asiguratului, soţului (soţiei lui), sau persoanei care deţine din partea asiguratului o procură vizată notarial, însă nu mai mult decît o persoană ;

  • persoane juridice se extinde pentru orice persoană, care este angajată în serviciul asiguratului şi conduce autovehicolul cu autorizarea în scrisă a acesuia.

În calitate de obiecte ale asigurării se consideră autovehiculele pentru transporturi terestre care pot fi grupate în următoarele tipuri:

  • autovehicule destinate transporturilor de persoane : autoturisme, autobuse, motociclete;

  • autovehicule destinate transporturilor de bunuri : autocamioane, autofurgoane, autocisterne;

  • autovehicule speciale:

  • autovehicule pentru gospodăria comunală ( stropitori, măturători, gunoiere );

  • autovehicule pentru stingerea incendiilor;

  • autosanitare;

  • autocamioane, autovehicule pentru explorări geolofice, hidrotehnice;

  • remorcicare sunt trase de un autovehicul din cele menţionate mai sus;

  • tractoare;

  • maşini şi mecanisme agricole şi de construcţii autopropulsate ( cu autotracţiune ) combine, greidere.

Nu pot fi obiecte ale asigurării :

  • autovehiculele la care lipseşte numărul caroseriei şi a motorului;

  • autovehiculele cu deteriorăriale geamurilor,cu avariei sau corozie evidentă a detaliilor caroseriei.

Obiectele asigurării enumerate mai sus sunt prevăzute prin condiţiile generale de asigurare. Conform condiţiilor de asigurare specială, în calitate de obiect al asigurării poate să fie şi:

  • utilajul suplimentar şi accesoriile autovehiculelor instalate care nu fac parte din completarea lui conform instrucţiei uzinei producătoare.costul total al utilajului suplimentar şi accesoriilor asigurate nu poate depăşi 20% din suma asigurată a autovehiculului.

  • aspectul comercial al autoturismelor. Asigurarea pierderii aspectului comercial se efectuează numai pentru autoturisme, autobuse şi microbuse cu excepţia mijloacelor de transcport de acest tip care sunt în expoatare de mai mult de 5 ani, caroseria cărora a fost revopsită, a celor cu urme de accident, precum şi a celor cu semne de distrugere corozivă.

  • şoferul şi pasagerii contra accidentelor.

Riscurile acoperite prin asigurare

Riscurile supuse asigurării sunt grupate în felul următor:

  • avarieri sau distrugeri provocate de riscurile cu caracter natural trăsnet, furtună, urgan, cutremur de pămînt, inundaţie, grindină,prăbuşire sau alunecare de teren,avalanşe de zăpadă, incendiu. Precum şi a efectelor indirecte ale acestora.

  • ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu alte corpuri mobile sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehoculului asigurat, căderi ( în prăpastie, în apă,din cauza ruperii podului), căderea pe autovehicul a unor corpuri ca: copaci, blocuri de gheaţă, de zăpadă, bolovani, răsturnări.

  • furtul autovehicolului, al unor părţi componente ; pagube de orice fel produse autovehicolului ca urmare a furtului sau tentative de furt al autovehicolului, precum şi în urma acţiunelor premeditate ale altor persoane.

Şoferul şi pasagerul din autovehicol sînt asiguraţi pentru caz de deces sau vătămări corporale în urma accidentului rutier sau în alte împrejurări legate de exploatarea autovehicolului. Asigurarea pierderii aspectului comercial se încheie pentru cazurile de devalorizarea a calităţii autovehicolului comparativ cu starea nouă, ca urmare a survenirii riscului asigurate prin contractul de bază. Ultemele două sînt stipulate de condiţiile speciale de asigurare. Toate riscurile descrise mai sus sînt prevăzute prin următoarele cinci variante de asigurare :

Varianta I. (CASCO deplin) :

Pentru toate riscurile prevăzute la punctele a), b) şi c), inclusiv spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ;

Varianta II. (CASCO parţial) :

Numai pentru riscurile prevăzute la punctul b), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ;

Varianta III. (CASCO parţial) :

Pentru riscurile prevăzute la punctele a) şi b), inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ;

Varianta VI. (CASCO parţial) :

Pentru riscurile prevăzute la punctul a) , inclusiv spargerea geamurilor, în urma acţiunelor directe sau indirecte ale riscurilor prevăzute la punctul a), cu exceptia spargerea geamurilor, cauzată de pietre zburate de subroţile altui autovehicol ;

Varianta V. (asigurarea de tranzit) :

Se aplică numai pentru persoane juridice, care practică vînzări de autovehicole în calitate de dealeri ai uzinelor producătoare sau a caselor de comerţ. Se încheie pentru perioada de mînare a autovehicolelor de la 3 pînă la 30 zile.

În practica societăţilor de asigurare , în cele mai multe ţări, pentru stabilirea primelor de asigurare se au în vedere mai mulţi factori, şi anume:

  • statistici privind accidentele de circulaţie, furturi;

  • tipul autovehiculului şi marca;

  • valoarea autovehiculului;

  • riscurile asigurate;

  • capacitatea cilindrică;

  • performanţele tehnice;

  • uşurinţa reparaşiilor, disponibilitatea şi accesibilitatea pieselor de schimb;

  • costul reparaţiilor;

  • atracţia pentru hoţi;

  • vîrsta şi experienţa conducătotului auto;

  • vechimea maşinii;

  • istoricul daunelor solicitantului;

  • starea drumurior, sisteme de semnalizare rutieră.

Generarea unui proces de despăgubire presupune existenţa dosrului de daune pentru cazul producerii riscului asigurat.Pentru ca la cazul asigurat să fie deschis un dosar de daune, este necesar ca să fie înaintată de către asigurat cererea de despăgubire pentru paguba produsă. Dosarul de daune va conţine după necesitate:

  • aviz cu privire la producerea accidentului rutier;

  • aviz cu privire la despăgubire;

  • confirmarea valabilităţii contractului de asigurare (poliţa de asigurare);

  • avizul poliţiei rutiere (altor organe competente);

  • proces-verbal de constatare a pagubelor;

  • devizul costului reparaţiei;

  • proces-verbal privind estimarea costului autovehiculului

  • alte acte necesare.


Evaluarea pagubei , precum şi stabilirea despăgubirii se fac de către asigurator în baza procesului-verbal de examinare şi constatare a pagubelor aduse autovehiculului avariat. În acest act se indică persoana care a efectuat constatarea, care este avarierea,lista defectelor constate care urmează a fi lichidate prin lucrări de reparaţie. Pentru cazul urmărit acesta este doar parbrizul din faţă. Numaidecît se indică data examinării.

Cuantumul pagubei este egal cu costul reparaţiei părţilor componente sau al pieselor avariate ori cu costul înlocuirii acestora, inlcusiv cheltuielile pentru materiale aferente reparaţiilor necesare ca urmare a pagubelor produse. Acestea sunt la preţurile şi tarifele practicate de către societatea de asigurare sau de către unităţile de specialitate din Molodva. Se mai includ cheltuieli de transport al autovehiculului la atelierul de reparţii, cheltuieliel făcute în vederea limitării pagubelor.

Dacă costul reparaţiei inclusiv cheltuielile pentru materiale depăşeşte valoarea din nou a părţilor componente, se ia în consideraţie valoarea din nou a acestora. Se consideră că a fost necesară revopsirea integrală a autovehiculului cînd părţile avariate din cauze cuprnse în asigurare reprezintă cel puţun 50% din suprafaţa totală exterioară a autovehiculului respectiv. În caz de pierdere totală sau de furt al autovehiculului, despăgubirea se acordă la nivelul sumei asigurate stabilite prin contract. Autovehiculul deteriorat rămîne la dispoziţia asiguratorului în baza unei cereri scrise din partea acestuia.

Devizul estimativ de reparaţie a autovehiculului avariat – este un alt act care se include în dosarul de daune. Acesta cuprinde cîteva mari compartimente: I – costul manoperei, II – lucrări de vopsire, III – costul părţilor componente, pieselor, accesoriilor necesare a fi înlocuite, precum şi a materialelor de vopsire şi expluatare şi însăşi calculul sumei despăgubirii.Conform condiţiilor din exemplu, se poate face calculul în felul următor:

  • 1. Costul manoperei pentru aschimbul parbrizului faţă, inclusiv TVA 55 lei;

  • 2. Costul parbrizului pentru 1 bucată inclusiv TVA este 940 lei. Se va considera valoarea fără a deduce uzura conform condiţiilor idn contract.

  • 3. Costul reparaţiei 995 lei;

  • 4. Nu se va deduce franţiza, deoarece nu a fost prevăzută în condiţiile contractului;

  • 5. Din motivul că suma asigurată a fost mai mică decît valoarea efectivă a autovehiculului, deapăgubirea se va plăti proporţional procentului asigurării 68% şi va constitui 677 lei.

În poliăţa de asigurare retrasă de la sigurat va fi indicată data întocmirii dosarului de daune.

Despăgubirea pentru autovehiculul avariat se plăteşte de asigurator în timp de 1 lună după primirea (prezentarea) tuturor documentelor necesare pentru decizia în cauză.

În caz de furt al autovehiculului sau cînd asupra producerii evenimentului respectiv a fost intentat un dosar penal, decizia de acordare sau refuz în acordarea despăgubirii este soluţionată timp de 15 zile.

Asigurarea aeronavelor.

Obiectul asigurării sunt navele aeriene aparţinând companiilor de transport şi asociaţiilor sportive care se asigură pentru:

  • pierderea şi avarierea navei;

  • răspunderea faţă de pasagerii sau bagajele acestora şi pentru mărfurile transportate;

  • răspunderea civilă faţă de terţi.

Riscurile asigurate

În baza contractului de asigurare se acordă despăgubiri pentru:

  • pierderea fizică directă sau pierderea totală constructivă ori avarierea navei în timpul zborului, rulării la sol şi al staţionării la sol;

  • dispariţia aeronavei;

  • avarii pricinuite aeronavei de măsurile de salvare;

  • cheltuielile făcute pentru salvarea şi conservarea aeronavelor;

  • cheltuielile de judecată şi arbitraj făcute de asigurat cu ajutorul asiguratorului în scopul formulării pretenţiei faţă de terţi.

Pierderea fizică directă înseamnă distrugerea completă a aeronavei, fiind imposibilă repunerea ei în stare de funcţionare.

Pierderea totală constructivă reprezintă avarierea gravă a aeronavei, astfel încât cheltuielile implicate: de operaţiunile de salvare, de măsurile de limitare a pagubelor, de transport, de reparaţii şi repunere în stare de folosire, depăşesc 75% din suma asigurată.

În baza asigurării aeronavelor pentru răspunderea legală faţă de terţi, asiguratorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată, pentru:

  • vătămarea corporală sau decesul pasagerilor, ca urmare a accidentării acestora la bordul navei sau în cursul operaţiilor de îmbarcare / debarcare;

  • pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor şi a bunurilor aflate asupra pasagerilor;

  • pierderea, avarierea sau distrugerea mărfurilor transportate;

  • vătămarea corporală sau decesul persoanelor ori avarierea sau distrugerea bunurilor din afara aeronavelor, cu condiţia ca acestea să fi fost cauzate, în mod direct, de aeronavă sau de obiectele desprinse sau căzute din aceasta.

Suma asigurată

Aeronavele se asigură la sumele declarate de asigurat şi agreate de asigurator şi care nu trebuie să depăşească valoarea de înlocuire a aeronavei la data încheierii asigurării.

Răspunderile se asigură la sumele declarate de asigurat pentru pasageri, pentru bagaje şi pentru mărfuri, în limita prevăzută de legislaţia de, în convenţiile internaţionale cu care ţara noastră este parte sau în acordurile încheiate între asigurat şi partenerii săi externi.

Despăgubiri

În caz de pierdere fizică directă sau dispariţie, asiguratul este despăgubit cu suma asigurată. În caz de pierdere totală constructivă, despăgubirile se acordă astfel:

  • dacă aeronava poate fi reparată, despăgubirea este reprezentată de costurile necesare, din care se scade valoarea reperelor care pot fi întrebuinţate sau valorificate;

  • dacă aeronava nu poate fi reparată sau dacă reparaţia nu este justificată, despăgubirea este reprezentată de suma asigurată, din care se scade valoarea reperelor care se pot valorifica.

Perioada asigurată

Asigurarea aeronavelor se poate încheia pentru:

  • o perioadă determinată de timp;

  • pentru o călătorie determinată.

Raspunderile asiguratorului

În asigurarea pentru pierderea sau avarierea aeronavei, la asigurarea încheiată pentru o perioadă de timp, răspunderea asiguratorului începe şi înceteazaă la date precise în poliţa de asigurare.

La asigurările încheiate pentru o călătorie, răspunderea asiguratorului începe în momentul începerii reparaţiilor de îmbarcare a călătorilor sau de încărcare a mărfurilor sau în momentul pornirii motoarelor, în cazul unei călătorii fără pasageri sau mărfuri şi încetează în momentul încheierii operţiilor de debarcare sau descărcare a mărfurilor pe aeroportul de destinaţie sau în momentul opririi motoarelor, în cazul călătoriilor fără pasageri sau mărfuri.

Răspunderea civilă a companiilor de navigaţie aeriană este reglementată, pe plan internaţional, prin:

  • Convenţia de la Varşovia (1929), completată cu Protocolul de la Haga (1955) - aplicabilă transportului de persoane, bagaje sau mărfuri;

  • Convenţia de la Tokyo (1963) - se aplică infracţiunilor penale sau actelor care pot compromite securitatea aeronavelor, a persoanelor sau bunurilor aflate la aeronave;

  • Convenţia de la Roma (1953) - aplicată în cazul daunelor provocate terţilor în afara aeronavei.

Back to Top