Dezvoltarea spectaculoasă a ambalajului este strâns legată de evoluţia modului de viaţă şi de consum. Bazată pe tehnologii de vârf, ambalarea este însoţită de costuri importante asociate fazei de post-comun, impact asupra mediului înconjurător şi asupra consumatorului. Fără ambalare, materialele ar fi în dezordine şi ineficiente. Ambalarea şi ambalajul sunt definite pe numeroase căi. Din punct de vedere etimologic, ambalajul (packing, emballage) conţine prefixul „en” şi cuvântul „balla”, al cărui sens este de „a strânge în balot”. Ambalarea (packing, conditionnement) derivă din cuvântul latin „condere” cu sensul de a stabili, a stabiliza, prezentare stabilă.

Din punct de vedere comercial, ambalajul este „un container care permite asigurarea în cele mai bune condiţii a manevrării, conservării, depozitării şi transportului produselor”. Din acelaşi punct de vedere, ambalarea poate fi definită ca: „realizarea unui înveliş material, sau primul conţinător al unui produs care constituie o unitate de vânzare en detail”. În „Petit Robert” (1989), ambalajul este un „înveliş din materiale şi forme diferite în care se ambalează un produs pentru transport sau vânzare”. Aceeaşi sursă defineşte ambalarea ca fiind „prezentarea unor articole pentru vânzare”.

Institutul Francez al Ambalajului şi Ambalării (Institut Français de l’emballage et du Conditionnement, IFEC), propune următoarele definiţii în „Petit glossaire de l’emballage”:

  • Ambalajul – este obiectul destinat să învelească sau să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, în vederea protejării acestora sau facilitării acestor operaţii.

  • Ambalarea – reprezintă operaţia de obţinere a „primului înveliş aflat în contact direct cu produsul”

Noţiunea engleză de „packaging” este mult mai largă, ea regrupează următoarele funcţii: protecţie, conservare, uşurinţă în utilizare, comunicare (prin grafică, etichetare) şi facilitarea vânzării. Ea dă mai multă importanţă rolului comercial al ambalajului.

Astfel, Institutul de Ambalare din Anglia furnizează trei direcţii în definirea ambalării:

  • sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vânzare cu amănuntul şi consum;

  • cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, în condiţii optime şi cu costuri minime;

  • funcţie tehnico-economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare;

Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în starea de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii – până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Tot în conformitate cu STAS 5845/1-1986,ambalarea este definită ca fiind „operaţie, procedeu sau metodă, prin care se asigură cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, în decursul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind şi la înlesnirea acestora până la consumare sau până la expirarea termenului de garanţie”.

Ordonanţa Guvernului României nr. 39/29 august 1995, defineşte ambalajul ca „un material specific, ca execuţie şi natură, destinat ambalării produselor alimentare în vederea asigurării protecţiei şi utilizat pentru transportul, manipularea, depozitarea sau desfacerea acestora.”

Ambalajele pot fi clasificate după mai multe criterii:

  • după natura materialului din care sunt constituite, ambalajele se clasifică în: ambalaje din hârtie-carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, materiale textile, materiale complexe;

  • după sistemul de confecţionare, există următoarele tipuri de ambalaje: ambalaje fixe; ambalaje demontabile; ambalaje pliabile;

  • după tipul ambalajului, acestea pot fi: lăzi, cutii, flacoane, pungi etc;

  • după domeniul de utilizare, ambalajele se clasifică în: ambalaje de transport, ambalaje de prezentare şi desfacere;

  • după natura produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare, ambalaje pentru produse industriale, ambalaje pentru produse periculoase;

  • după gradul de rigiditate: ambalaje rigide, ambalaje semirigide, ambalaje suple;

  • după modul de circulaţie: ambalaje refolosibile, ambalaje nerefolosibile.

Back to Top